SUA / Republicanii nu doresc salvarea industriei auto

Planul democraţilor de a salva industria auto americană cu ajutorul unui pachet financiar în valoare de 25 de miliarde de dolari se loveşte de opoziţia republicanilor din Camera Reprezentanţilor, democraţii din Senat fiind nevoiţi să renunţe la un vot de probă joi, dat fiind că dispun doar de o majoritate la limită în Cameră, în timp ce republicanii deţin o minoritate de blocaj, comentează Der Spiegel, citat de Agerpres.

Disputa politică reprezintă o catastrofă pentru industria auto americană, cu atât mai mult cu cât GM are nevoie rapid de bani pentru a putea continua să funcţioneze. Criza va fi de aceea prima probă de forţă pentru Obama, de la ai cărui democraţi se aşteaptă acţiune. Trezirea la realitate se putea citi pe faţa şefului democraţilor din cameră, Stan Hoyer, cu ocazia primei sale mari conferinţe de presă de după alegeri, programul democraţilor reducându-se acum doar la un singur punct: locuri de muncă. Din răspunsurile sale date jurnaliştilor reieşea doar că nu are de spus nimic şi că o decizie în privinţa ajutorului pentru industria auto a fost amânată până după depunerea jurământului de către noul preşedinte.

GM, Chrysler şi Ford au în total 250.000 de angajaţi, însă reţeaua lor de furnizori se întinde în toate cele 50 de state federale şi în fiecare colţişor al economiei, cei trei mari ai industriei auto cheltuind anul trecut 156 de miliarde de dolari pentru piese auto, la care se adaugă 17 miliarde de dolari pentru reclamă şi marketing, ei dispunând de asemenea de dealeri în întreaga ţară. Dintre aceştia, 700 au trebuit să închidă porţile anul acesta, în timp ce alţii sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la preţuri de nimic. Unele saloane auto oferă chiar cumpărătorilor un al doilea automobil la preţ de un dolar.

Pachetul financiar înseamnă conform experţilor salvarea a 2,5 milioane de locuri de muncă, adică doi la sută din numărul total de locuri de muncă din SUA. Prin această criză existenţială, rata şomajului din SUA ar putea ajunge la o valoare record de zece la sută, în timp ce statul ar trebui să preia obligaţiile în materie de pensii pentru angajaţi. Şeful GM, Rick Wagoner, se exprima în felul următor: un faliment al concernului ar putea zgudui economia ca un tsunami nemaivăzut până acum. Marţi şi miercuri, şefii celor trei giganţi auto au cerut bani de la Congres şi înţelegere pentru situaţia lor, ei declarând că au fost surprinşi de furtuna perfectă: criza financiară, conjunctura economică şi preţurile la combustibil, motiv pentru care au nevoie de ajutor. Pe feţele deputaţilor nu s-a putut însă citi simpatie, republicanul Jon Kyl, afirmând că nu-i ajută cu nimic pe contribuabili să arunci 25 de miliarde firmelor constructoare de automobile pentru ca peste un an aceşti bani să fie cheltuiţi fără ca nimic să se schimbe.

Mulţi politicieni americani sunt sceptici în ce priveşte utilitatea unui pachet de salvare pentru însănătoşirea de durată a celor trei concerne (Big Three cum mai sunt numite). Doar GM consumă lunar două miliarde de dolari aşa că o injecţie de câteva miliarde nu ar fi de ajutor decât pentru câteva luni dacă nu se operează reforme. Concernul a acumulat 48 de miliarde de dolari datorii, nemaifiind de mult competitiv. Dat fiind sindicatele puternice, asigurările scumpe de sănătate şi numeroasele înlesniri pentru angajaţi, ora de muncă costă la GM 71 de dolari, în timp ce la Toyota se plătesc 47 de dolari pe oră. Totodată, cei trei giganţi întreţin prea multe centre de vânzare în ţară, ieşind pe piaţă cu o mulţime de mărci, din care doar unele sunt profitabile. Cel mai important însă este faptul că persoanele din conducerea de la Detroit nu şi-a făcut temele timp îndelungat, punând accent pe automobile consumatoare de combustibil şi de mari dimensiuni, care se vindeau bine atunci când benzina era ieftină. Ei s-au opus unor reglementări legislative în favoarea unor automobile mai ecologice, bătându-şi joc de Toyota Prius, un vehicul cu tracţiune hibridă, azi un model de succes în SUA. A da bani unor astfel de manageri ar însemna să pur şi simplu să aprovizionezi un drogat cu 'marfă', scria New York Times.

Democraţii din Congres doreau să acorde celor trei firme un ajutor de 25 de miliarde doar sub condiţii stricte şi anume construirea de modele de viitor. Republicanilor însă nu le este suficientă o astfel de condiţionare, deputaţii şi senatorii acestora fiind sătui de intervenţii ale statului, după ce ce cu chiu cu vai au votat pentru planul de salvare de 700 de miliarde de dolari al lui Bush, care se opune şi el alocării acestor bani. Disputa este una foarte politică şi din alt motiv, deja de multă vreme existând două industrii auto în SUA, una la Detroit, pentru care se luptă din răsputeri democratul Carl Levin din Michigan, şi una în sud, ca de exemplu în Alabama, unde mai ales producătorii străini - Mercedes-Benz, BMW, Toyota - şi-au instalat fabricile lor mai bine situate. În sud, republicani precum Richard Shelby din Alabama spun că problema este la Detroit şi nu una naţională.

Mulţi republicani propun dinozaurilor auto un faliment pe baza 'capitolului 11'. Mitt Romney, fost candidat la preşedinţie din partea republicanilor, cerea ca Detroit să fie lăsat să falimenteze pentru că în acest fel, spunea el, afacerile vor putea continua iar muncitorii ar rămâne cu locul de muncă, ei urmând să primească credite de tranziţie şi având posibilitatea de a renegocia contractele de muncă. În acelaşi fel s-au salvat companiile aeriene. Însă şi această soluţie are criticii ei, economiştii temându-se că aceste credite de tranziţie nu sunt disponibile din cauza pieţei financiare tensionate, în timp ce alţii se întreabă ce client ar dori să cumpere un automobil de la o firmă aflată în procedura de faliment, dat fiind grijile legate de garanţie.

O decizie asupra pachetului de salvare auto este practic exclusă săptămâna aceasta, dat fiind că vineri se încheie ultima sesiune parlamentară de până la noua perioadă legislativă sub Obama. Optimiştii speră la un nou avânt în această chestiune către sfârşitul lunii, însă în cazul în care Congresul nu se va pune de acord acum, decizia va trebui luată în perioada de tranziţie de către Bush, care nu doreşte să aloce alţi bani de la buget. O soluţie de compromis de ambele părţi ar putea fi un pachet de salvare sub condiţii mult mai stricte ca până acum, Obama însuşi cerând elaborarea unui plan amplu, pentru ca acest credit de tranziţie să nu fie cheltuit degeaba.