Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Care este străbunicul tuturor jocurilor? "E o dezbatere deschisă" - ne explică Ulrich Schädler, directorul Muzeului Jocurilor din Elveţia.
Care este străbunicul tuturor jocurilor? "E o dezbatere deschisă" - ne explică Ulrich Schädler, directorul Muzeului Jocurilor din Elveţia.
Există multe rădăcini ale jocului. Pe deoparte, vorbim despre cele legate de animalele prădătoare - lupul, leul. Astfel de jocuri reprezintă, de fapt, antrenamente ale vănătorii. S-au ivit dintr-o necesitate a timpurilor primitive, cănd omul trebuia să văneze ca să mănănce sau ca să se apere. Pe de altă parte, există jocuri care se nasc spontan, instinctiv, fără a putea să le explici. "Mai sunt apoi jocurile minţii, create de spiritul uman. Acestea din urmă au şi o latură divinatorie, au elemente rituale destul de apropiate de divinaţie. Divinaţia este un factor foarte important in naşterea jocurilor".
Citește pe Antena3.ro
Â
Oglinda societăţii umane. Dacă incercăm o abordare cronologico-geografică a subiectului, trebuie să vorbim despre jocurile de civilizaţie
antică - din Asia centrală, din Mesopotamia şi Egipt, din Africa⦠Apoi vorbim despre cele din India şi China, trecănd prin jocul de şah, care face o legătură intre Asia şi Europa. Jocurile pot fi tipice pentru un anumit trib, pentru o regiune, un sat, o ţară. Altele⦠"s-au globalizat". In unele ţări, putem observa anumite structuri preferate ale jocurilor, care uneori sunt legate de structura societăţii respective, dar şi de concepte religioase, filosofice etc. In Asia, de exemplu, cifra "4" are o mare importanţă. "4" reprezintă insăşi lumea, căci sunt patru puncte cardinale. In cultura indiană, "64" este un număr sacru. 64 sunt şi capitolele Kamasutrei, dar şi pătratele jocului de şah. Pentru europeni, 64 nu are nici o importanţă simbolică.
Â
Europeanul ŞI jocul. Multe dintre jocurile practicate de europeni nu au rădăcini europene. Totuşi, un aspect important a făcut ca anumite jocuri, precum "go"-ul sau altele originare din Africa, să nu prindă la noi. "Europeanului ii plac jocurile cu un scop, un final bine definit. Jucătorii de «go» se pot pune oricănd de acord să oprească jocul, cănd nu mai este nimic important de făcut pe tablă. Pentru un european, acest lucru este nesatisfăcător. El consideră jocul incheiat cănd s-a jucat ultima carte." Mai putem observa că multe jocuri europene s-au jucat pentru pariuri. Se joacă pe bani, se mizează pe rezultat. Pe jocul de "go" nu poţi paria.
Loteria cicliştilor. Datănd din prima jumătate a secolului al XX-lea, jocul este acţionat de un mecanism care pune in mişcare un dispozitiv interior ce face să avanseze figurile. Căştigă cel care reuşeşte să se apropie mai mult de marginile pistei. Jocul se apropie, ca sistem de un altul, numit "Trotuarele rulante" şi care reproduce fidel una dintre atracţiile tehnice fabricate pentru Expoziţia Universală de la Paris din 1900. Realizat in metal cromolitografiat, are 18 personaje, numerotate. Trotuarele sunt acţionate de o bandă rulantă.
Jocul de dada. Pachisi este numele unui joc de strategie şi hazard care s-ar traduce prin: "Jocul celor 25". Apărut in India, in secolul al VI-lea inainte de Hristos, "Pachisi" (oarecum asemănător cu şahul) a pătruns in Europa abia la sfărşitul veacului al XIX-lea. In 1887, la Londra, un fabricant de jucării avea să-l producă sub numele de "Jocul popular de Patchesi". Ulterior, mult simplificat, avea să fie brevetat cu denumirea de "Ludo". In Franţa, pionii stilizaţi sunt amplasaţi pe căluţi, ceea ce face ca in varianta franceză să poarte numele de "Jocul de dada".
Ludicul. Jocul traversează istoria Umanităţii. In lumea intreagă, copiii şi adulţii se adună in joc cu plăcere, cu bucurie identică. Jocul este sursă de inspiraţie pentru filosofie, artă, literatură. Ludicul se intălneşte, deopotrivă, in spaţiul religios, spiritual. Psihologii folosesc in cercetarea lor ludicul. Jocul a "antrenat" minţile juriştilor, a condus la naşterea calculului probabilităţilor şi, nu de puţine ori, a "hrănit" eforturile oamenilor de ştiinţă, care, in cercetările lor, au găsit soluţii urmănd regulile jocurilor de strategie.
Loteria. Pentru a-i găsi rădăcinile trebuie să mergem cu 2000 de ani inainte de Hristos, in China. Exista, de asemenea, un joc identic in Grecia antică, cu prilejul Bacanalelor. Romanii participau la o formă de loterie fără miză, biletele nefiind puse in vănzare. Pănă la inceputul secolului al XX-lea, istoria loteriei a fost marcată de alternanţa intre legalitate şi interdicţie. Abia după primul război mondial a cunoscut o mare dezvoltare, iar azi un procent important din sumele strănse din vănzarea biletelor serveşte unor cauze sociale sau de importanţă publică.
Evolutie sau uitare. Sunt unele jocuri care se pierd, in vreme ce viaţa copiilor devine din ce in ce mai reglementată şi din ce in ce mai puţin liberă. Există jocuri care, practic, pot fi făcute din nimic - n-ai nevoie să cumperi ceva, este suficient să găseşti căţiva prieteni. Sunt jocuri care vorbesc despre viaţa cotidiană de altădată, aşa cum sunt jocuri care reflectă evoluţia societăţii, a habitudinilor, cuceririle ştiinţifice, tehnice. Jocurile vechi se imbracă in "haină nouă", căutănd să fie căt mai atractive.
Carti de joc. Originea lor este puţin cunoscută. Există numeroase teorii - că ar veni din China, din Persia sau India. In Europa au ajuns in secolele XIII-XIV, probabil aduse de neguţători, o dată cu condimentele Asiei. Este sigur că au ajuns prima dată la Veneţia, Cetatea Dogilor fiind in acea epocă un centru comercial important. Cea mai veche menţionare a cărţilor de joc apare intr-un decret din Berna (in anul 1367), care⦠le interzice. Cel mai vechi joc de cărţi european conservat integral este jocul numit "de la Stuttgart", produs manual, intre anii 1427-1431.
Hazard raţional. 80% dintre jocuri fac parte dintr-o categorie care se numeşte "de noroc raţional". Adică acele jocuri care au o latură strategică şi un element de hazard. Practic, in această categorie se inscriu toate jocurile de masă cu zaruri, cum ar fi "Monopoly", "Nu te grăbi", "Nu te supăra, frate", dar şi anticele "Moara" sau jocul de table. Sunt mult mai puţine jocurile care au numai o componentă - fie sunt numai "de strategie", fie sunt numai "de hazard", aşa cum sunt unele dintre jocurile de cazino sau de loterie.
Istorie. Construit in secolul al XIII-lea de contele Pierre de Savoia, Castelul La Tour-de-Peilz a servit ca redută defensivă. Ca şi Castelul Chillon, situat in apropiere de Montreux, juca un rol crucial in supravegherea traficului pe Lacul Leman şi ca punct de vamă. Avariat in 1476, este reconstruit de colonelul francez Jean Grésier. Clasat ca monument istoric, in anul 1973, şase ani mai tărziu a fost cumpărat de către consiliul local din comuna La Tour-de-Peilz şi restaurat. In anul 1987 se inaugurează aici Muzeul Elveţian al Jocurilor.
