Exoplaneta-record

Astronomii au descoperit cea mai fierbinte planetă, informeaza Live Science. Planeta nou-descoperită se numeşte WASP-12b şi are o temperatură de 2.200 de grade Celsius.

Până în prezent, cercetătorii nu au mai văzut nici o planetă care să orbiteze atât de aproape şi atât de rapid în jurul stelei-mamă. Dacă Mercur, astru care se deplasează cel mai rapid pe orbită din sistemul solar, efectuează o rotaţie în jurul Soarelui o dată la 88 de zile, WASP-12b execută o rotaţie aproximativ într-o zi. “WASP-12b este extraordinar de interesantă, pentru că ne aflăm într-un stadiu de studiere a exoplanetelor în care desco-perim noi exemple tot timpul. Ne-a entuziasmat, deoarece este planeta cea mai fierbinte, cu cea mai mică perioadă (de rotaţie), dar suspectez că vom descoperi planete şi mai fierbinţi şi cu perioade şi mai mici”, a declarat Don Pollacco de la Queen’s University din Irlanda de Nord, participant la proiectul SuperWASP. Temperatura planetei gazoase este atât de mare încât ajunge la nivelul celor prezente pe unele stele, astronomii exclud însă posibilitatea ca planeta să fie de fapt o stea, deoarece nu este destul de mare pentru a susţine reacţiile termonucleare pe care le presupune existenţa unei stele. WASP 12-b orbitează în jurul unei stele situate la 870 de ani lumină de Pământ şi oferă indicii astronomilor despre cât de aproape poate o planetă să orbiteze în jurul stelei-mamă fără a fi distrusă. O limită în această apropiere există. Cu cât planeta orbitează mai aproape, cu atât câmpul de radiaţii este mai mare, iar la un moment dat aceasta va fi evaporată de stea. Însă cercetătorii nu ştiu încă unde se situează această limită. Până de curând, existenţa planetelor cu perioadă de orbitare de o zi a fost considerată imposibilă.

MIROASE A COSMOS?
Spaţiul cosmic miroase a metal încins, friptură şi metal de sudură, scrie, în ediţia sa online, cotidianul britanic The Times. De fapt, sugestia aparţine oamenilor de ştiinţă care au apelat la ajutorul unui chimist pentru recrearea acestui miros, care, spun specialiştii, va ajuta la antrenarea astronauţilor. Chimistul la care au apelat cei de la NASA este nimeni altul decât Steven Pearce, director la Omega Ingredients, fabricant de parfumuri, care a recreat în iulie, pentru expoziţia de mirosuri din Marea Britanie, mirosul de pe staţia spaţială Mir. Pearce a recreat deja mirosul de friptură, iar în prezent se consultă cu astronauţii, pentru a afla ce înseamnă exact acel miros de metal încins.

SCHIMBĂRI DE CLIMĂ
Multe dintre cele aproximativ 300 de planete extrasolare descoperite sunt giganţi gazoşi, foarte fierbinţi. Pe majoritatea lor, temperaturile ating 1.600 de grade Celsius. Ceea ce nu-şi pot explica însă cercetătorii sunt condiţiile de climă, relatează Space.com. Pe unele planete extrasolare, cercetătorii au reuşit să deducă schimbările de temperatură din variaţia luminii emise. De asemenea, presupun că aceşti Jupiteri fierbinţi sunt dominaţi de vânturi supersonice şi temperaturi care pot topi plumbul şi piatra.

LA GRANIŢELE SISTEMULUI SOLAR
NASA  a lansat săptămâna trecută sonda IBEX, care va studia marginea sistemului solar, unde vânturile solare se lovesc de spaţiul rece al Universului, informează AFP, citată de Yahoo News. Misiunea va dura doi ani, timp în care va fotografia zone situate la o distanţă de  câteva miliarde de kilometri de Terra, unde se află gaze turbulente şi câmpuri magnetice. “Regiunile de graniţă interstelare sunt deosebit de importante, fiind un scut care ne protejează de razele cosmice galactice, care ar face aproape imposibil zborul spaţial”, a declarat David McComas, de la Institutul de Cercetare Southwest.

PROTECTOR SAU DUŞMAN?
Până acum, Jupiter era văzută ca apărătoare a planetelor sistemului solar, datorită abilităţilor sale de îndepărtare a cometelor şi asteroizilor în spaţiul interstelar. Se pare însă că gigantul gazos este responsabil de cel mai mare bombardament al Pământului. Într-o simulare realizată pe computer, Jupiter a cauzat schimbări de traiectorie şi orbită la majoritatea corpurilor din jur. Aceasta este o teorie care încearcă să explice existenţa craterelor de pe Lună, produse de impactul cu un val masiv de corpuri mici acum aproximativ patru miliarde de ani.

LUNA MARŢIANĂ
Phobos, cea mai mare dintre cele două Luni ale lui Marte, pune specialiştii pe gânduri, anunţă Space.com. Observaţii mai atente au dus la concluzia că această lună este mai mult o grămadă de moloz decât un singur corp solid, însă cercetătorii nu ştiu cum s-a format sau de unde vine materialul component. Calcularea masei şi volumului lunii prin intermediul fotografiilor captate prin satelit a ajutat la aflarea densităţii sale. Astfel s-a ajuns la concluzia că Phobos nu este un corp solid, în interiorul său aflându-se caverne uriaşe, formate din unirea unui grup de roci.