De unde vin superstiţiile?

Deşi nu au fost găsite explicaţii clare, istoricii cred că există legături între anumite întâmplări din trecut şi actualele credinţe populare

Unii dintre noi suntem mai superstiţioşi, alţii nu dăm doi bani pe credinţele populare împământenite de sute sau mii de ani în obiceiurile omenirii. Dacă se adeveresc semnele prevestitoare de bine sau de rău nu ştim, dar am încercat să vedem de unde îşi trag seva rădăcinile celor mai cunoscute superstiţii.

Cum a ajuns pisica neagră piază rea

Credinţa că pi­sicile negre sunt aducătoare de ghinion datează din Evul Mediu, când vrăjitoarele le ţineau mereu în compania lor. Oa­menii au început să se teamă de ele şi, în timp, să le creadă întruchipa­rea diavolului. Dacă pisica neagră trecea prin faţa cuiva, acela credea că necuratul ar fi cu ochii pe el. În zilele noastre, trei paşi în spate “re­zolvă” problema. Culmea e că, în Anglia şi în Japonia, pisica neagră e semn de noroc!

Vineri, 13 - ziua neagră a anului

Nu s-a găsit nici o explicaţie clară care să indice de ce vineri, 13 e considerată cea mai ghini­onistă zi a anului. Istoricii sunt împărţiţi între faptul că Eva ar fi gustat din Pomul Cunoaşterii într-o zi de vineri, 13, că în această zi a început Potopul lui Noe, că Iisus a fost răstignit într-o zi de vineri, iar la Cina cea de Taină au stat 13 persoane. Cele mai verosimile variante ar fi că vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip al IV-lea al Franţei a început prigoana cavalerilor tem­plieri şi că Marele Maestru al Ordinului templierilor, Jacques de Molay, a fost exe­cutat tot într-o zi de vineri, 13. Următoarea zi cu “ghinion” va fi pe 13 ianuarie 2017.

Bătutul în lemn ţine spiritele la distanţă

Deseori am auzit ex­presia “a bate în lemn”, pentru ca un lucru rău să nu se întâmple. Se spune că acest gest vine din vremuri vechi, de când se cre­dea că spirite ocrotitoare sălăşluiau prin trunchiurile copacilor, iar oamenii ciocă­neau în scoarţa acestora pentru a le trezi. O altă variantă este că în Europa timpu­rie se obişnuia să se bată în lemn pentru a descuraja spi­ritele rele să se apropie de comunitate.

Oglinda spartă aduce 7 ani de ghinion

Se spune că, în Grecia antică, soarta unui bolnav se decidea cu ajutorul unei oglinzi scufundate în apă. Dacă aceas­ta reflecta o imagine clară a pacientului, acesta urma să supravieţuiască. Dacă reflexia era difuză, cel aflat în suferință nu mai avea şanse. Practica a fost pre­luată de romani, care au adăugat la această credinţă faptul că sănătatea oamenilor variază în cicluri de 7 ani. Iar când se deteriora o oglindă şi imaginea omului devenea distorsionată, urmau 7 ani de ghinion, boală şi chiar moarte. Oglinda de sticlă, aşa cum o ştim noi, a apă­rut la Murano, lângă Veneţia, prin anii 1100, iar superstiţia s-a păstrat. Pentru a scăpa de blestem, unii ating un ciob de un mormânt, alţii pisează cioburile, iar alţii le îngroapă.

Potcoava aduce noroc

Să fi fost forma de semilună, care în credinţa grecească aduce fertilitate şi noroc, responsabilă pentru bunul renume al potcoavei? Sau faptul că în Evul Mediu se credea că vră­jitoarele se tem de cai, astfel că locuitorii agățau potcoave la intrarea în casă, deasupra uşilor? Nu se ştie cu siguranţă, însă potcoava a rămas printre puţinele supersti­ţii “de bine”.

Trifoiul cu patru foi, semn de fericire

Din cele mai vechi timpuri, trifoiul cu patru foi este sinonim cu norocul. Unii cred că această su­perstiţie vine de la magicienii Evului Mediu, care creau poţi­uni de dragoste din această plantă rară.

Sarea vărsată = ghinion

Vărsatul sării e sinonim cu risipa, în timpuri vechi acesta fiind singurul condiment al omenirii, deci extrem de preţuit. Totuşi, ghinionul putea fi “spart” prin aruncarea unui pic din sarea vărsată peste umăr, pentru a-l nimeri pe diavol în ochi.

Mai târziu, piperul vărsat a devenit motiv de ceartă. Asta pentru că, după ce a fost adus din India în urmă cu circa 1.000 de ani, piperul a luat locul sării şi s-a transformat într-unul dintre cele mai scumpe condimente. Astfel, oamenii ajunseseră să acopere piperul vărsat cu sare, pentru a nu observa cineva că l-au împrăştiat.