Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În august 1989, după doar două luni de când fusese începută, alungarea în masă a turcilor din Bulgaria depăşise enormul prag de trei sute de mii de persoane. Denumită codificat de autorităţi "marea excursie", fiindcă avea loc în perioada vacanţei de vară, operaţiunea urmărea un dublu scop, să pună capăt printr-o diversiune mişcărilor contestatare şi totodată să îndepărteze de pe teritoriul bulgar o parte cât mai însemnată din minoritatea turcă (10% din populaţie).
De fapt, la zece ani de când Kremlinul intenţionase chiar să prefacă Bulgaria în cea de-a 16-a republică sovietică, se confirmau încă o dată legăturile tradiţionale foarte strânse dintre Moscova şi Sofia, deşi acum luau forma unor, pentru moment neverosimile, acţiuni de destabilizare a bătrânului dictator Todor Jivkov, aflat la putere de 35 de ani, din 1954.
Atunci, în 1989, altfel decât Polonia şi Ungaria, dar aproape concomitent cu ele, Bulgaria era, de asemenea, un laborator de testare a exportului de perestroika şi glasnost din URSS. Existau disidenţi, existau organizaţii de opoziţie, relativ tolerate chiar dacă nerecunoscute legal, exista până şi o asociaţie independentă de apărare a drepturilor omului, se legiferase constituirea unui sector privat, cu mici întreprinderi care puteau avea până la zece angajaţi. Românii din sudul ţării, bucureştenii inclusiv, care aveau aproape toţi antene tv "pentru bulgari", preferau însă meciurile şi lungile transmisii de spectacole muzicale de divertisment, ignorând desigur psihodrama politică de la Sofia. Şi de unde să fi aflat amănunte, presupunând că i-ar fi interesat?! Din "Scînteia" de atunci?!
În ianuarie 1989, de exemplu, capitala Bulgariei îl avusese ca oaspete pe preşedintele francez, François Mitterrand. Acesta se întâlnise cu oficialităţile, dar şi cu vreo 10-15 disidenţi, invitaţi la "un mic dejun" la ambasada franceză. De altfel, Mitterrand părea să aibă o slăbiciune pentru disidenţii din Est. În urmă cu doar o lună, la începutul lui decembrie 1988, fusese la Praga, unde se întâlnise, de asemenea, cu disidenţi, între aceia şi un oarecare Vaclav Havel, proaspăt eliberat din puşcărie. Şi la Sofia fuseseră eliberaţi în preziua sosirii lui Mitterrand 25 de membri ai asociaţiei independente pentru drepturile omului.
Jivkov era însă cât se poate de încrezător în trăinicia regimului său. Dăduse, cu ocazia vizitei lui Mitterrand, un interviu ziarului Le Monde, unde spunea că pentru reforme e nevoie de schimbarea statutului partidului, iar asta nu se putea întâmpla decât la congresul prevăzut pentru 1992. Atunci, mai zicea Jivkov în acel interviu, nu se poate şti dacă, serios ori în bătaie de joc, se putea preconiza şi că va mai îndeplini doar două-trei mandate de câte cinci ani şi că ar putea ieşi la pensie la 95 de ani!
Probabil că la Moscova, în anume cercuri se va fi râs în hohote. Chiar dacă nimeni nu avea cum citi într-un viitor atât de îndepărtat, prezentul nu îngăduia totuşi nici măcar în glumă asemenea optimiste previziuni. Istoricii serioşi ai evenimentelor de acum douăzeci de ani trebuie, de pildă, să accepte că în modesta şi balcanica Bulgarie, şi nu în trufaşa Polonie, s-au ţinut cele dintâi întâlniri din lagăr pe tema democratizării între conducerea partidului comunist şi reprezentanţi ai asociaţiilor independente. A fost în februarie 1989.
O lună mai târziu, în martie, Biroul Politic al Partidului Comunist Bulgar şi Comitetul permanent al Uniunii agrariene, o formaţiune satelit, adoptau o rezoluţie comună în care apărea expresia "pluralism socialist". Primeau conducătorii bulgari, Todor Jivkov în primul rând, sfaturi utile şi binevoitoare de la Moscova?! Sau de la "fraţii" mai emancipaţi, fiindcă în aprilie la Sofia venise pentru două zile în vizită oficială Karoly Grosz, şeful comuniştilor unguri?! Încercau totodată, Jivkov şi echipa sa, să mimeze perestroika, dizolvând-o însă în subtilele rafinamente balcanice de tip ghiveci?! După Jean-François Soulet, istoric francez, autorul unei "Istorii comparate a statelor comuniste", în aceeaşi primăvară 1989 în Partidul Comunist Bulgar a fost pus la cale un complot împotriva lui Jivkov, în fruntea grupului găsindu-se Petar Mladenov, ministru de Externe din 1974, un om ale cărui relaţii cu grupul din jurul lui Gorbaciov erau bine cunoscute.
Agitaţiile şi turbulenţele din Bulgaria nu erau însă descurajate de mini-deschiderile politice, fie ele reale sau doar simulate. În februarie la Plovdiv se constituie un sindicat independent, "Podkrepa". În aprilie şi mai, militanţi de origine turcă ai Asociaţiei independente de apărare a drepturilor omului intră în greva foamei. Li se alătură sute de etnici turci care protestează împotriva "bulgarizării". Au loc ciocniri între forţele de ordine şi populaţie. Autorităţile încep să împartă populaţiei de origine turcă formulare de cerere de paşapoarte, pentru a stimula plecarea, în aparenţă de bunăvoie, în realitate provocată. Era o expulzare mascată. Câteva mii bune de turci din Bulgaria vor pleca în Turcia până la sfârşitul lunii mai. Autorităţile joacă pe cartea aţâţării naţionaliste, atribuie minorităţii turce tulburările tot mai grave din ţară şi fac din ea un ţap ispăşitor, preconizându-se totodată o veritabilă purificare etnică.
După documente de arhivă publicate recent, însuşi Todor Jivkov afirmase într-o şedinţă a Biroului Politic de la sfârşitul lunii mai că "pentru Republica Populară Bulgară este absolut necesar să se procedeze la deportarea a 200.000 şi chiar, dacă e posibil, 300.000 de persoane". În aceeaşi intervenţie (citez după Courrier International nr. 977, 23-29 iulie 2009), Jivkov spunea că a dat deja "instrucţiuni în acest sens tovarăşilor de la Ministerul de Interne".
Exodul turcilor din Bulgaria a continuat până în noiembrie, când Jivkov a fost înlăturat de la putere (oficial a demisionat el însuşi). Ca o acoladă ironică, ironia Istoriei, la declaraţiile făcute în ianuarie pentru Le Monde, în anul 1992, când spusese că poate va reforma statutul partidului, fostul longeviv dictator a fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru deturnare de fonduri şi abuz de putere. În toamna lui 1989, Jivkov fost înlocuit în fruntea partidului şi a statului de gorbaciovistul Petar Mladenov, care nu a avut însă o viaţă prea lungă în aceste funcţii (a fost constrâns să demisioneze în iulie 1990). Cu totul, din mai până în noiembrie, din Bulgaria ar fi plecat aproximativ 370.000 de turci. După căderea regimului s-ar fi întors circa 150.000.
Mulţi dintre turcii plecaţi din Bulgaria în vara anului 1989 au fost "parcaţi" în marele oraş Bursa (Brusa) din Anatolia, fostă capitală a Imperiului Otoman în secolul al XIV-lea. Cu cele trei milioane de locuitori ai săi, Bursa este un important centru economic - industrie textilă, industrie automobilistică -, dar şi unul dintre spaţiile cele mai tradiţionaliste din Turcia, unde presiunea fundamentaliştilor musulmani e foarte puternică. O jurnalistă din Sofia, autoarea unui recent reportaj despre turcii din Bulgaria aşezaţi la Bursa în urmă cu douăzeci de ani, nota că, pentru a obţine o slujbă, bărbaţilor li se cere să meargă la moschee cu regularitate, iar femeilor să umble cu basmaua islamică pe cap.
Citește pe Antena3.ro
