x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Nicolae Ceauşescu şi problemele tancurilor produse în ţară

Nicolae Ceauşescu şi problemele tancurilor produse în ţară

de dr. Petre Opriş    |    22 Mai 2009   •   00:00
Nicolae Ceauşescu şi problemele tancurilor produse în ţară
Sursa foto: Arhivele Naţionale/

În şedinţa din 31 mai 1989 a Consi­liului Apărării RSR, generalul Vasile Milea i-a prezentat lui Nicolae Ceau­şescu concluzia generală din documentul intitulat "Raport privind asi­gu­ra­rea producţiei de componente elec­tronice necesare realizării teh­ni­cii militare prevăzute în Programul Unitar de Dezvoltare a Industriei de Apă­ra­re 1989-1995, cu deosebire a echipamentelor pentru blindate, aviaţie, marină, radiolocaţie, transmisiuni şi cu laser.



" În discursul său, minis­trul  Apărării Naţionale a afirmat: "Vă rog să-mi permiteţi să vă ra­portez în mod deosebit în legătură cu problema calităţii la tancuri şi la aviaţie că, din punct de vedere al electronicii, fiabi­litatea nu întotdeauna s-a ridicat la încadrarea în parametrii stabiliţi. Sunt consumuri mari la carburanţi, la lubrifianţi, peste normele admise. Am încercat de multe ori, dar nu am reuşit să facem prea mult în această problemă, care ne preocupă în conti­nua­re. Deja unităţile noastre s-au dotat, am început şcolarizarea, însă în­tâmpinăm greutăţi din acest punct de vedere.

" La aceeaşi reuniune, generalul Ion Coman, fost minis­tru al Apărării, a declarat: "Este ade­vărat, s-au făcut multe lucruri, armata a fost dotată, înzestrată şi s-a mai şi exportat. Însă, cu tot efortul făcut, nu este rezolvată problema tancului de 800 CP care, atât din punct de vedere al cantităţilor planificate, cât şi din punct de vedere al calităţii, lasă foarte mult de dorit. Sunt probleme la motor şi transmisie şi, cu toate analizele fă­cute la fabrică şi la poligon, nu este re­zolvată problema tancului de 800 CP."

Decizia privind fabricarea de tancuri în România a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu şi a fost impusă de acesta la mijlocul anilor '70. Astfel, conform Hotărârii Consiliului Apă­rării RSR din 13 mai 1974, a fost iniţiat un program "de fa­bricare în ţară a tancului mijlociu ro­mânesc, cu greutatea de aproximativ 40 tone, echipat cu un tun calibru 100 mm. Motorul de 800 CP al acestui tanc ur­ma să fie asimilat pe bază de li­cen­ţă. Datorită dificul­tă­ţi­lor în obţine­rea licenţelor, s-a aprobat ca la rea­lizarea modelului expe­ri­mental şi a primului lot de 10 tancuri mijl­ocii româ­neşti să se folo­seas­că mo­­toare de 580 CP şi unele agrega­te de tipul celor existente pe tancu­rile T 55-100, aflate în înzestrarea ar­ma­tei."

La 28 iunie 1976, generalul Ion Co­man, ministru al Apărării Naţionale, şi Ioan Avram, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini, i-au raportat lui Nicolae Ceauşescu faptul că, "deşi nu se asigură în totalitate cerinţele de mo­bilitate (ale tancului TR-580 - n.r.) din tema de pro­iec­tare, datorită pu­terii mai reduse a motorului, s-au creat condiţii pentru elaborarea principalelor soluţii tehnologi­ce, urmând ca, după rea­li­zarea în ţară a grupului energetic de 800 CP, tancul echipat cu acest agre­gat să răspundă performanţelor pre­văzute în tema iniţială.

Până în prezent a fost realizat un model experimental, în două exemplare, care, în urma probelor efectuate, confirmă soluţiile tehnice adoptate, majoritatea organelor şi agregatelor executate în concepţie originală comportându-se corespunzător.

Lotul de 10 tancuri, în curs de fa­bricare până în luna martie 1977, va fi folosit ulterior pentru încercarea agregatelor şi aparaturii realizate în concepţie proprie, definitivarea unor tehnologii de producţie şi şcolari­za­rea personalului ce va participa la fa­bricarea tancului şi a celui care îl va exploata în unităţi.

Concomitent, în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 38 din 03 aprilie 1975, s-a trecut la executarea lucrărilor de investiţie la întreprinderea meca­nică Mârşa, în vederea realizării ca­pacităţilor necesare fabricării tancurilor. În şedinţa din 19.09.1975, Consiliul Apărării a hotărât ca agregatul energetic de 800 CP să fie executat în ţară, pe bază de proiecte proprii, folosindu-se modele importate.

Pentru îndeplinirea acestei hotă­râri, Ministerul Industriei Construc­ţiilor de Maşini a luat măsuri de asi­milare a motorului şi transmisiei, astfel ca prototipul să fie omologat la finele anului 1980, iar fabricaţia de serie să înceapă din anul 1983.

Aceasta determină o decalare cu cinci ani a programului şi reeşalo­narea asimilării tancului mijlociu cu motor de 800 CP de concepţie proprie. (...) De asemenea, s-a elaborat un program şi s-a trecut la proiectarea şi asimilarea echipamentelor electro­nice de conducere a focului de pe tanc, stabilizatorului tunului, instalaţiilor de stingere a incendiilor şi de pro­tecţie antiatomică."

În planul respectiv s-a stabilit ca omologarea prototipului şi seria zero a tancului TR-580 (T 55-100, cu motor de 580 CP) să fie realizate în anul 1977, respectiv 1978, iar pro­ducţia de serie să înceapă în anul 1979. În acest sens, Nicolae Ceau­şescu a aprobat fabricarea a aproximativ 600 de tancuri TR-580, echi­pate iniţial cu motoare din import (Polonia), iar din anul 1981 cu mo­toare produse în ţară.

Generalul Tiberiu Urdăreanu, şef al Direcţiei Tancuri şi Auto în acea perioadă, afirma în 1981 că "proiectul tancului a fost realizat la Institutul 111, în cooperare cu institutele de profil ale ministerelor participante la programul de tanc şi cu specialişti din partea beneficiarului, respectiv Direc­ţia Tancuri şi Auto", iar "documen­taţia a fost expediată direct la întreprinderile de profil ale ministerelor. (...) în varianta Direcţiei Tancuri şi Auto, acesta (TR-580 - n.r.) era un tanc pe care să "şcolim" industria. În consecinţă, trebuia produs în cantităţi mici." Din păcate, la începutul anilor '80, Nicolae Ceauşescu au ordonat sistarea importurilor de produse speciale pentru industria românească de apărare. Această măsură a afectat ca­litatea tancurilor româneşti. La 11 iulie 1982, generalul Tiberiu Urdăreanu a menţionat în jurnalul său: "Totul trebuie să se producă în ţară, a decis şeful statului şi comandantul nostru su­prem. Nu s-a precizat dacă decizia va fi valabilă şi la război.

Măsura în sine este corectă pentru o armată în condiţiile în care toţi ve­ci­nii noştri, mai puţin iugoslavii, ne sunt ostili. Numai că această sarcină ar trebui însuşită şi aplicată de circa 100 de întreprinderi implicate în in­dustria de tehnică militară. Unele din acestea, chiar dacă s-au străduit, nu au reuşit. De exemplu, etanşei­ta­tea nu putea fi asigurată datorită ca­lităţii necorespunzătoare a garnitu­rilor, iar sistemul de conducere a focului nu era fiabil din cauza componentelor electronice neperformante."

Pentru urgentarea fabricării tancului TR-800 (T 55-100, cu motor de 800 CP), generalul Victor Stănculescu a ob­ţinut în luna august 1982 apro­bă­rile pentru transferarea programului res­pec­tiv la Direcţia Tancuri şi Auto. O lu­nă de zile mai târziu, prototipul tan­cu­lui se afla în poligonul de la Mihai Bra­vu (judeţul Giurgiu), pentru tes­tări. În acelaşi timp, colonelul in­giner Şte­fan Popa, directorul Fabricii de Ma­şini Grele Speciale, a primit ordin de la generalul Tiberiu Urdăreanu să rea­li­zeze omologarea tancului până la sfâr­şitul anului 1982. Aceasta era deja în întârziere cu 8 luni faţă de terme­nul stabilit iniţial (31 decembrie 1981). Din păcate, sistarea importu­rilor de pro­duse speciale, impusă de Nicolae Ceau­şescu, a complicat programul tan­cului TR-800. Până la sfârşitul anu­lui 1982, întreprinderea de Maşini Gre­le Bu­cu­reşti nu a livrat turelele pla­nificate, iar în­treprinderea "Hi­dro­me­canica" din Braşov nu a reuşit să ­fa­brice transmi­sia pentru TR-800. În cele din urmă, omologarea tancului TR-800 a avut loc la 6 august 1983, la în­treprinderea "23 August" din Bu­cu­reşti. Un an mai târziu, câ­teva exemplare din seria zero au participat la parada militară desfă­şu­rată cu prilejul sărbătoririi zilei naţionale a Ro­mâ­ni­ei.

Defilarea tancurilor TR-800 la 23 au­­gust 1984 nu a constituit şi o re­zol­vare a problemelor cu care se con­frun­tau inginerii militari şi civili care lu­crau la proiectul respectiv. Acestea au continuat în anii următori, iar în şedinţa din 31 mai 1989 a Consi­liului Apă­rării, Nicolae Ceauşescu a ame­ninţat că va suspenda producţia de tan­curi, ca urmare a deficienţelor constatate la garniturile de cauciuc şi curelele de transmisie ale celor două pro­totipuri de tancuri, trimise la pro­be în străi­nătate. La reuniunea respectivă, pro­blemele au fost descrise în mod clar şi succint de Ion Radu, vi­ce­prim-mi­nistru al guvernului şi pre­şedinte al Consiliului de conducere a activităţii din ramurile construcţii de maşini şi metalurgie: "În ceea ce priveşte tancurile pe care le-am dus în Maroc, ştiind că avem nişte probleme de etanşeizare la o serie de garnituri, aşa cum a subliniat tovarăşul Coman, am găsit nişte soluţii cu armata şi, cu o valoare foarte mică, am pus piese din import la transmisie şi la motor.

Împreună cu chimia, am acţionat la «Întreprinderea de articole teh­nice din cauciuc» de la Braşov pentru că livrează produse de calitate proastă, şi mai trebuie să acţionăm. Timp de 30-40 de zile nu există nici un fel de scurgere din cauza garniturilor, dar, în contact cu produsele petroliere, curelele de transmisie încep să curgă singure.

Avem capacităţi suficiente în acest an, şi tehnice, şi de producţie, şi oa­meni pregătiţi, ca să putem îm­bu­nă­tăţi radical situaţia necores­pun­ză­toare pe care dumneavoastră aţi subliniat-o ca urmare a ne­rea­lizării pla­nului de înzestrare în anul 1988."

Ordinul lui Nicolae Ceauşescu a fost categoric: "Consider că este necesar ca în două săptămâni să-mi prezentaţi programul cu problemele pe care le mai avem în ce priveşte calitatea şi în cât timp - în câte săptămâni şi luni - vor fi complet soluţionate. Nu se poate merge mai departe în felul acesta!."

După lovitura de stat de la 22 de­cembrie 1989, inginerii români s-au străduit să rezolve problemele men­­ţionate prin utilizarea unor materiale de completare din import. Totodată, s-a încercat îmbunătăţirea sistemului de conducere a focului. Acesta nu avea performanţe deo­se­bite deoarece tele­metrul laser nu era integrat în apara­tul de ochire pe timp de zi, iar calculatorul balistic avea un număr limitat de corecţii care puteau fi introduse îna­inte de deschiderea focului.

×