Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In ultimele saptamani, temperaturile parca au vrut sa demonstreze ca pot ajunge mai jos decat actualul presedinte. Nici o sansa... Gerul s-a dovedit afrodiziac pentru orice ciumpalac, insa au fost multi care nu au mai putut iesi in aceasta perioada. De cand s-a mai incalzit insa, din ce in ce mai multe persoane revin in Piata Universitatii. Au forte proaspete, canta 'slagarele' aparute intre timp, sunt senini, bucurosi ca nu ne-am oprit, ca au la ce sa se intoarca, pentru ca motivele care i-au scos din casa la inceputul anului nu au disparut, ci dimpotriva, s-au inmultit!
Discutam, cantam si sarim ca sa ne incalzim, promitandu-ne parca din priviri ca nu vom renunta pana cand nu vom obtine ceea ce ne dorim, ceea ce revendicam ritmat in fiecare seara: demisii la Palatele Cotroceni si Victoria, alegeri anticipate si puterea cetatenilor de a se pronunta in ceea ce priveste luarea deciziilor publice.
Piata Universitatii este frumoasa prin scopul ei, dar si prin eterogenitatea sa, acolo vin oameni cu preocupari, venituri, ocupatii, perspective si perceptii diferite, ca de exemplu studenti (la limbi straine, stiinte economice, arte, stiinte politice etc.), pensionari, actori, profesori, antreprenori, medici, traducatori, regizori, ingineri, artisti, feministe, ecologisti, femei si barbati deopotriva, toti voiosi si mandri pentru ca si-au (re)descoperit vocea de cetateni/cetatene si pentru ca pot sa-si exercite dreptul de a protesta public si pasnic pentru a influenta politicile care ii afecteaza.
In Piata nu te plictisesti, la Universitate e viata de noapte, iar de cateva zile stam 'peste program', pentru ca zapada si vantul nu ne mai gonesc la zece fix. Renuntam pe rand la randurile de caciuli si manusi, suntem mai relaxati, dar la fel de hotarati sa ne facem auziti si sa fim luati in seama de cei pe care i-am investit cu puterea si obligatia de a ne reprezenta, nu de a ne ignora.
Intr-o seara, un taximetrist m-a intrebat, plictisit si oarecum mirat de presupusa mea naivitate, de ce mai pierd timpul in Piata, pentru ca oricum nu am avea sorti de izbanda. Pe langa faptul ca i-am reamintit ceea ce s-a reusit pana acum: readucerea lui Raed Arafat la Ministerul Sanatatii, impiedicarea adoptarii legii sanatatii, amanarea legii auto, demiterea lui Teodor Baconschi si a lui Iulian Urban, necomasarea alegerilor, demisia Guvernului Boc, cu ajutorul presiunii din strada, din Piata Universitatii si din toate pietele oraselor in care au protestat oameni in intreaga tara, l-am rugat sa isi inchipuie ca are o firma de taximetrie, in cadrul careia angajeaza niste soferi (caci, evident, nu poate conduce el singur toate masinile).
Atitudinea i s-a schimbat dupa ce l-am intrebat cum ar reactiona daca acesti angajati ai sai nu ar mai tine cont de el si de regulile prevazute de ambele parti in contractul in baza caruia au fost angajati. Daca in acest caz imaginar nu le-ar permite asa ceva, de ce pe politicieni sa nu ii tragem la raspundere?
Acesta ar fi si raspunsul pentru vesnicele intrebari: 'Dar cu cine sa votez?', 'Dar cum sa schimbam noi sistemul politic?'. Nu trebuie sa cautam heruvimi care sa lucreze in institutiile statului, ci sa reactionam ori de cate ori exista derapaje de la contractul dintre stat si cetateni, astfel incat toti cei care ajung in functii publice sa stie ca cetatenii (datorita carora si pentru care sunt acolo) ii vor destitui daca nu respecta regulile democratice, daca nu isi indeplinesc atributiile, daca isi depasesc competentele, daca au un discurs si un comportament corupt, discriminatoriu, rasist si misogin. Astfel, se vor gandi de doua ori inainte sa actioneze. Au inceput deja, de vreo luna si ceva!
Citește pe Antena3.ro
