Afacerile consilierilor-căpuşă cu Primăria

În septembrie 2001, Jurnalul Naţional declanşa o anchetă pionier în demascarea corupţiei din administraţia locală. S-a pus lupa pentru prima dată pe drumarii Capitalei şi pe lucrările obţinute de ei de la Primărie. Dezvăluirile au fost confirmate de un raport al Guvernului. S-a decis dizolvarea Consiliului General. Consilierii au fost siliţi să opteze între funcţie şi afaceri. Un an mai tîrziu apărea şi Legea conflictului de interese.

DRUMARII LUI BĂSESCU ● Consiliul general, dizolvat în urma unei ample anchete a Jurnalului
În septembrie 2001, Jurnalul Naţional declanşa o anchetă pionier în demascarea corupţiei din administraţia locală. S-a pus lupa pentru prima dată pe drumarii Capitalei şi pe lucrările obţinute de ei de la Primărie. Dezvăluirile au fost confirmate de un raport al Guvernului. S-a decis dizolvarea Consiliului General. Consilierii au fost siliţi să opteze între funcţie şi afaceri. Un an mai tîrziu apărea şi Legea conflictului de interese.


Ancheta Jurnalului Naţional a plecat de la o constatare de bun-simţ: starea carosabilului în Capitală era sub orice critică. Se făceau reparaţii şi gropile reapăreau ca într-un plagiat sinistru al zădărniciei din Meşterul Manole. Calitatea asfaltului ridica semne de întrebare, la fel şi calitatea lucrărilor. Prima întrebare – Cine execută aceste lucrări? – a adus şi primele lămuriri. Beneficiarii contractelor cu Primăria Capitalei erau mulţi dintre consilierii generali sau clienţii lor politici. În multe cazuri colegi de partid cu primarul Traian Băsescu. Sistemul de acordare a contractelor a fost cel care a explicat şi mai bine cooperativa creată între consilierii-căpuşă şi Primăria Capitalei: cele mai multe dintre lucrări se dădeau pe încredinţare directă, nu prin licitaţie. Pentru licitaţie, constructorul trebuia să probeze că are utilaje, că e acreditat să facă drumuri orăşeneşti, că desfăşoară activitatea asta de suficientă vreme, că e capabil să onoreze contractul. Or, Jurnalul Naţional a demonstrat că Primăria împărţea lucrările în bucăţi mai mici de 2 miliarde, pentru a le da prin încredinţare directă sau selecţie de oferte unor firme de apartament, cu utilaje închiriate de la Afumaţi şi cu alt obiect de activitate decît execuţia şi repararea drumurilor. Patronii lor, în schimb, erau cheia: ei, şi nu alţii, erau în stare să obţină contracte, dar şi banii pentru lucrări. Alţii, specialişti în domeniu, şi dacă ar fi pus mîna pe lucrări riscau să dea faliment pînă le plătea Primăria ce le datora. Iată faptele!


EXEMPLUL IONESCU. Silvian Ionescu, secretar executiv al PD şi fost ofiţer DIE, era unul dintre consilierii municipali ai PD care beneficiau de contracte cu Primăria Capitalei. Firma acestuia, Firepro România SRL, era înregistrată la Registrul Comerţului cu obiect de activitate "Lucrări de instalaţii electrice". Nu avea acreditare de la MLPAT pentru a executa drumuri, afişa în schimb o ţidulă de la o asociaţie de drumuri şi poduri. Avea sediul într-un apartament, la etajul unui bloc, iar dacă sunai ţi se răspundea "SSI, bună ziua". SSI – o altă firmă a consilierului PD. Cu toate acestea, Firepro primea contracte pentru repararea unor străzi din Capitală, iar pentru "bucăţile mari", precum Strada Vergului, unde contractul era de 19 miliarde de lei, se asociase cu doi drumari cu vechime: Ralexim (patronată de alt consilier PD, Dănuţ Cazacu, asfalta în Bucureşti de vreo şapte ani, cu utilaje computerizate, aduse din Germania) şi Sorocam (asociaţi francezi). De ce nu puteau cele două firme să facă lucrarea singure? O posibilă explicaţie a oferit-o chiar Dan Cazacu: firma sa avea lucrări terminate de cîteva luni şi nu prima banii, în timp ce pentru firma lui Ionescu în numai cinci zile curseseră peste 2 miliarde de lei prin ordinele de plată 3190, 3202, 3257, 3258, 3259 şi 3260.


LUCRĂRILE. Silvian Ionescu obţinuse contractele pentru Calea Moşilor – 1,5 miliarde, Splaiul Independenţei – 1,3 miliarde, Coriolan – un miliard, iar asocierea pentru Vergului presupunea 19 miliarde. Interesant e că Vergului tocmai fusese reparată! Şi Moşilor arăta bine de la un capăt la altul, singurele reparaţii care ar fi trebuit făcute fiind în zona liniilor de tramvai, dar acolo responsabil era RATB, nu Administraţia Străzilor. În contractul de 1,536 miliarde de lei erau invocate însă "reparaţii beton rutier Calea Moşilor". Pe Strada Graţioasă era o groapă de vreo doi metri pătraţi, pregătită pentru plombare.


CUTREMUR POLITIC. Anchetele Jurnalului Naţional, probate cu documente – chiar şi contractele dintre Administraţia Străzilor şi firmele clientelare –, au provocat un adevărat cutremur în lumea politică şi în Primăria Capitalei. Ministrul administraţiei publice, Octav Cozmâncă, i-a cerut public primarului general să lămurească situaţia. Ulterior, Guvernul a decis trimiterea Corpului de Control la Primăria Capitalei pentru a investiga situaţia.

Primarul Băsescu a mimat că ia măsuri. În loc să sesizeze Parchetul, Băsescu l-a pus pe şeful Administraţiei Străzilor, Vlad Teodorescu, adică tocmai cel în gestiunea cărora erau bubele, să cerceteze cele publicate de Jurnalul, care titra: "Lupul, pus paznic la oi!". Acesta a cerut firmelor partenere să prezinte atestatele privind materialele folosite la mixturile asfaltice, declarînd că, dacă nu vor corespunde calitativ şi cantitativ, firmele vor fi descalificate. Nu s-a întîmplat şi nici răspunsul la solicitare nu a fost făcut vreodată public. În plan politic, Colegiul Director al PD recunoştea că există o lipsă de moralitate în afacerile pe care reprezentanţii PD în Consiliul General le desfăşurau cu Municipalitatea şi cerea acestora să opteze în 48 de ore între calitatea de consilier şi afaceri. Inutil de spus că au păstrat afacerile!

Silvian Ionescu a dat în judecată Jurnalul Naţional şi pe autorii anchetei – Liviu Vulpe şi Oana Stancu –, cerînd daune morale de opt miliarde de lei. A pierdut. A făcut apel şi a pierdut din nou, fără ca autorii materialelor să fie audiaţi măcar. Documentele, probele au vorbit în locul lor.


RAPORTUL PONTA. Corpul de Control al Guvernului, condus pe atunci de Victor Ponta, a stat mai bine de o lună în Primăria Capitalei (22 octombrie-30 noiembrie 2001). Raportul, făcut public la 7 ianuarie 2002 de premierul Adrian Năstase, confirma tot ce scrisese Jurnalul şi aducea şi mai multe date. Iată cîteva concluzii: licitaţii măsluite, lucrări dirijate către firmele consilierilor sau ale şefilor de servicii din Primărie, modificări grosolane ale unor reglementări interne, bani aruncaţi pe fereastră.

"În jurul fiecărei regii sau administraţii se grupează un număr de societăţi cărora li se încredinţează, prin diferite procedee, activităţi de achiziţii, lucrări de investiţii sau reparaţii. Pentru aceasta se foloseşte metoda divizării lucrărilor, pentru ca valoarea contractului să fie sub suma de 2 miliarde de lei, existînd astfel posibilitatea legală a preselecţiei de oferte, care elimină încă din start eventualii nedoriţi."

"Firmele care primesc comenzi sînt sprijinite politic/întreprinderile de stat, chiar şi atunci cînd sînt furnizori unici, pierd licitaţia."

Veneau apoi exemplele pentru afacerile consilierilor. Ionel Pepenică (pe atunci PSD), director general la SC LUXTEN LIGHTING SA, societate căreia i s-a delegat serviciul de iluminat public în Bucureşti (12,1 mil. USD/an). De asemenea, membru în AGA la SC APA NOVA SA. Doru Giugula şi Stelică Barna, membrii în CA al APA NOVA. Costin Berevoianu (consilier PNL), director dezvoltare la Vivendi Water, deţinătoare a 83,6% din acţiunile Apa Nova. Florin Buşcă (PSD), asociat şi preşedinte la SC VIVA ROMÂNIA SRL, societate care a livrat motorină la RATB în valoare de 18,2 mld. lei. Mihai Erbaşu (ApR/PSD) – lucrări cu RADET de 33 mld. lei. Nastea Ioan contract cu Administraţia de Agrement şi Lacuri de 25.000 USD/an. Fiul consilierului Popescu Cornel (SC PONI CON SRL), covoare asfaltice de 6,1 mld. lei.


APOI IONESCU. Firma lui Silvian Ionescu – Firepro – lucrări de 31 de miliarde cu Administraţia Străzilor, date apoi în subantrepriză pentru suma de 20 de miliarde de lei. Adică doar pentru încheierea contractelor Ionescu băgase în buzunar 11 miliarde de lei. Cealaltă firmă a lui Ionescu, SSI Import Export SRL, cu sediul în acelaşi apartament al Firepro, furniza geogrilele pentru lucrările de asfaltare. Le importa cu 46.000 lei/mp şi le vindea colegei de apartament Firepro cu 61.000 lei/mp. Apoi revîndute RATB, ajungeau la 73.000 lei/mp. La 947 de milioane de lei investite – profit de 572 de milioane de lei.

O altă ciudăţenie: Firepro încasa lunar cîte 100 de milioane de la SC KOBA CONSTRUCT SRL sub formă de "consultanţă de specialitate pentru dezvoltare proiecte de afaceri". Numai că Firepro avea obiect de activitate instalaţii electrice, iar Koba derula contracte de deszăpezire de 5,2 miliarde de lei.


DEMITEREA CONSILIULUI. Ca urmare a raportului Ponta, Adrian Năstase anunţă dizolvarea Consiliului General, prin decizia Guvernului. Hotărîrea este contestată în instanţă şi se judecă pînă în 2004, la alegerile la termen. Pentru salvarea imaginii, preşedintele PD, Traian Băsescu, cere tuturor consilierilor locali şi judeţeni ai PD să renunţe la funcţii sau la afaceri. În practică se întîmplă ca şi-n Bucureşti: afacerile rămîn. Un ajutor în delimitarea lor îl va aduce un an mai tîrziu Legea conflictului de interese, formal Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.