Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traian Băsescu a folosit UE pentru a se proteja, în 2012, profitând de conexiunile din Partidul Popular European (PPE) şi de poziţia sa în statul român (numiri de judecători şi procurori, modificări în lege, presiuni pe funcţionari). Dan Voiculescu ar putea fi apărat de UE în calitatea sa de simplu cetăţean. Mecanismele UE sunt activate în cazul unor abuzuri ale statelor împotriva cetăţenilor acestora şi, de regulă, sancţionează guvernele vinovate.
“Reţeta” din cazul Adrian Năstase
Meciul pare pierdut din start de Dan Voiculescu, după o reţetă verificată în cazul Adrian Năstase. Nu este exclusă, totuşi, o decizie-surpriză a instanţei, care ar putea solicita refacerea rechizitoriului, de către procurori, considerând că este lovit de nulitate absolută.
Cel puţin zece greşeli grave, dacă nu abuzuri, au fost sesizate de avocatul Gh. Mateuţ în rechizitoriu. Potrivit acestuia, s-a intenţionat de la început inculparea liderului PC, dar acesta a fost introdus în ultima clipă în dosar, pentru a nu avea posibilitatea să se apere. Un astfel de viciu de procedură este automat sancţionat de CEDO, ceea ce ar pune România într-o poziţie extrem de delicată pe plan european.
Pas cu pas
Procurorii numiţi de Traian Băsescu deschid un dosar adversarilor acestuia. Presa portocalie dezlănţuie o campanie media în care prezintă exclusiv poziţia Parchetului, uneori cu detalii transmise jurnaliştilor chiar de către procurori. Presa neutră nu intervine, pentru că imaginea politicienilor este, oricum, una proastă şi se teme să nu fie atacată de deontologi, sau de comentatorii aşa-zişi independenţi. Campania de presă, centrată pe datele tendenţioase furnizate de procurori, pune presiune pe magistraţii care judecă speţa. Nu sunt excluse şi alte mecanisme de presiune (judecători care nu au imovabilitate, de exemplu). În final, se ajunge la CEDO, iar motivarea deciziei poate constitui cap de acuzare pentru România (judecătorii recunosc că nu sunt probe, dar vor să dea un exemplu, cum s-a întâmplat în cazul Năstase).
Dosarul ICA, ingredientele unui abuz politic
Dan Voiculescu a fost implicat în dosar după ce a devenit adversarul politic al lui Traian Băsescu. Rechizitoriul nu cuprinde probe directe sau indirecte împotriva fostului senator PC. Este o prezentare generală, care menţionează texte de lege, fără să prezinte nicio faptă concretă. Mai mult, potrivit avocaţilor, nu există nici măcar probe indirecte. Chiar dacă o campanie de presă susţinută de mai multe trusturi de televiziune şi zeci de ziare ar putea influenţa publicul din România sau pe judecători, instanţele europene vor sancţiona abaterile procedurale şi abuzurile magistraţilor.
Găurile din dosar, sesizate de avocatul Gh. Mateuţ
Poziţia lui Dan Voiculescu a fost constant ignorată de mass-media, care a prezentat datele furnizate de procurori. Susţinerile avocaţilor au fost considerate prea tehnice. În esenţă, aceştia sesizau că actele procurorilor sunt ilegale. O cerere depusă de Dan Voiculescu la Tribunalul Bucureşti arată găurile din dosarul-şvaiţer alcătuit de procurori şi erorile magistraţilor. Avocatul Gh. Mateuţ susţine că dosarul ar trebui restituit procurorilor, care sunt obligaţi să-l refacă în întregime. Motivele:
1. Rechizitoriul nu cuprinde fapte de natură penală în ceea ce îl priveşte pe Dan Voiculescu. Starea de fapt este prezentată într-o formulă vagă, generală, lipsind elementele de fapt concrete care i se reproşează, indispensabile unui rechizitoriu (art. 263, al.1, CP).
2. Din rechizitoriu lipsesc faptele materiale reţinute în sarcina lui Voiculescu (timpul, locul, modul de comitere al faptei, mijlocul folosit, scopul şi consecinţele produse).
3. Procurorul prezintă doar texte de incriminare şi reproduce conţinutul acestora, fără nici o referire la o faptă concretă.
4. Rechizitoriul se bazează pe supoziţii şi formulează prezumţii de culpabilitate, incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie, prevăzută în art. 5 Cod Penal, în mod expres.
5. Chiar procurorii recunosc că nu au probe, la filele 164-165 ale rechizitoriului, unde în loc să prezinte fapte arată că “analiza întregului mecanism reliefat de modul de derulare a procedurii de privatizare relevă că…”. Analiza o fac analiştii, procurorii trebuie să prezinte fapte.
6. Susţinerile sunt bazate pe argumente filozofice: “O versiune contrară înseamnă să admitem că toţi cei implicaţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau au acţionat în interesul Grivco din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie”. Arată a rechizitoriu sau a editorial din revista 22?
7. Dobândirea acţiunilor ICA este încadrată de procurori la infracţiunea “spălare de bani”, dar la filele 35-36 sunt descrise operaţiuni de natură comercială sau civilă a căror legalitate nu e contestată şi fără relevanţă penală.
8. Încadrarea se face tot pe bază de raţionamente, nu de probe. De asemenea, nu se arată care este actul material, în ce constă acesta şi câte sunt, de fapt, pentru a susţine că spălarea de bani este în formă continuată.
9. Nu s-a respectat legea în ceea ce priveşte sesizarea organelor de urmărire penală. Astfel, ordonanţa prin care s-a dispus extinderea cercetărilor la Dan Voiculescu (iniţial, el nu figura în dosar) este nelegală. Ordonanţa a fost emisă în 24.09.2008. Înainte de acest act nu exista nici o sesizare. DNA s-a folosit de două denunţuri anonime, din care unul era copia unui articol de ziar. Denunţurile anonime nu pot fi luate în considerare decât pentru ca organul de urmărire penală să se sesizeze din oficiu. DNA nu s-a sesizat din oficiu, aşa că în cazul lui Dan Voiculescu nu există niciun act de sesizare penală prevăzut de lege. Dacă legea s-ar respecta în România, Instanţele trebuia să constate nulitatea absolută a rechizitoriului pe numele lui Dan Voiculescu, o dată ce nu s-a făcut sesizarea penală. Dosarul trebuia retrimis la Parchet, pentru refacerea cercetării penale, dar instanţa ICCJ a refuzat acest lucru.
10. Toate actele de urmărire penală cu privire la Dan Voiculescu au fost efectuate ÎNAINTE de începerea urmării penale în cazul său. Astfel, s-a încălcat iremediabil dreptul la apărare, fiindcă nu s-a dat posibilitatea avocatului lui Voiculescu de a pune întrebări martorilor, de a formula cereri şi a depune memorii, întrucât nu era parte în dosar. Voiculescu nu a mai putut face observaţii cu privire la întrebările puse de procuror expertului, sau de cere completarea expertizelor sau de a solicita expertize proprii. CEDO sancţionează astfel de proceduri.
articol preluat de la dcnews.ro. Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei
