Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În faimosul dosar “Telepatia” judecat la Tribunalul Bucureşti este aşteptată, pentru 12 septembrie, pronunţarea. Ţinta principală a procurorilor a fost de la început Dan Voiculescu, adversarul politic notoriu al preşedintelui în exerciţiu Băsescu Traian. Traseul acestui dosar a fost strâns legat de actele politice întreprinse de Dan Voiculescu pentru suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu în două proceduri constituţionale. Deloc întâmplător, împotriva lui Dan Voiculescu, a familiei sale şi, fapt de o deosebită gravitate, împotriva trustului media şi a ziariştilor Antenei 3 au fost declanşate în cascadă acţiuni de intimidare, de hărţuire iniţiate, stimulate şi comandate public de Traian Băsescu. Dosarul privind privatizarea Institutului de Chimie Alimentară (ICA) este cap de serie în întocmirea acestor acţiuni de prigoană politică. Pentru instrumentarea lui au fost desemnaţi special procurori cu “bube” grele în mapa profesională care au folosit inclusiv metode de intimidare, de presiuni pentru a smulge declaraţii împotriva lui Dan Voiculescu.
În lipsa probelor care să susţină cât de cât un rechizitoriu credibil, procurorul şi-a argumentat presupusa vinovăţie a lui Dan Voiculescu prin manevrarea celor implicaţi în privatizarea ICA cu mijloace telepatice. Acest dosar instrumentat în afara procedurilor, lucru obişnuit în practica DNA, intră astfel în analele justiţiei, în premieră mondială, prin promovarea procedeelor oculte, esoterice drept probe de acuzare.
Concluziile scrise înaintate de Dan Voiculescu Preşedintelui Tribunalului Bucureşti, prin avocatul Ghe. Mateuţ, reprezintă un document juridic solid argumentat, care susţine cererea de achitare şi respingere a acţiunii civile ca fiind neîntemeiată.
Vă prezentăm extrase din aceste concluzii, care pot fi citite integral pe www.dosarultelepatia.ro
__________________________________
CONCLUZIILE SCRISE depuse de Dan Voiculescu prin avocat Gh. Mateuţ Tribunalului Bucureşti referitoare la Dosarul penal Nr. 25497/3/2012, Secţia a II-a Penală, pronunţare 12 septembrie 2013, solicită în mod clar:
Achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a C.pr.pen. şi respingerea acţiunii civile ca fiind neîntemeiată.
Considerente preliminare:
În această cerere Dan Voiculescu arată în considerentele preliminare:
1. Învinuirile ce mi se aduc cu privire la săvârşirea a două presupuse infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru mine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (art. 13 din Legea nr. 78/2000) şi, respectiv, de spălare de bani (art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002) nu sunt susţinute în tot rechizitoriul de nicio probă directă sau indirectă conform art. 63 C.pr.pen.
2. Învinuirea privind săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru mine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (art. 13 din Legea nr. 78/2000) este contrazisă de probele administrate în cauză, iar în ceea ce priveşte învinuirea referitoare la infracţiunea de spălare de bani (art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002) nu a fost administrată nicio probă.
3. Pe toată durata urmăririi penale, 6 septembrie 2007-4 noiembrie 2008, efectuate în dosarul penal nr. 84/P/2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, organul de urmărire penală nu a considerat util cauzei să mă audieze, nefiind chemat niciodată la DNA pentru declaraţii pe parcursul urmăririi penale.
4. Apreciez că acest dosar penal este instrumentat sub incidenţa art. 68 alin. 1 C.pr.pen., fiind încălcat principiul loialităţii în administrarea probelor, care presupune legalitatea probelor şi interdicţia de preconstituire a acestora, condiţii indispensabile echităţii procesului penal. În acest sens, există declaraţii de martori care confirmă utilizarea de către organul de urmărire penală a unor mijloace de influenţare a acestora (îndemnuri), în scopul obţinerii de probe împotriva mea.
Prin prezentele concluzii scrise solicit achitarea mea pentru ambele presupuse infracţiuni reţinute în sarcina mea, arată Dan Voiculescu.
Combaterea rechizitoriului
1. Prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 03.12.2008 am fost trimis în judecată pentru săvârşirea pretinsei infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., fiind acuzat de folosirea influenţei şi autorităţii pe care le aveam în calitate de preşedinte al partidului Umanist Român în scopul obţinerii pentru mine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. S-a reţinut, în sarcina mea, că mi-aş fi folosit în perioada 31.05.2002- 24.11.2003 influenţa dată de calitatea mea de preşedinte al Partidului Umanist Român (PUR) asupra inculpaţilor Mencinicopschi Gheorghe, Sandu-Jean Cătălin şi Pantis Sorin în scopul de a facilita adjudecarea prin licitaţie a pachetului de acţiuni deţinut la Agenţia Domeniile Statului de către SC Grivco SA Bucureşti la un preţ mult inferior faţă de valoarea comercială reală şi în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea cu intenţie a activelor şi titlurilor de participare deţinute de societate, a pachetului de acţiuni deţinut de ADS la SC Institutul de Cercetări Alimentare SA Bucureşti.
2. La baza rechizitoriului nu există niciun fel de probe, nici directe, nici indirecte, contrar exigenţelor art. 262 alin. 1 C.pr.pen. care prevede că procurorul dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată atunci când “urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate”.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 62 C.proc.pen., organul de urmărire penală şi instanţa judecătorească sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în vederea aflării adevărului.
“În ceea ce mă priveşte, scrie Dan Voiculescu, rechizitoriul se întemeiază pe simple supoziţii, pe presupuneri şi pe interpretări subiective deduse din funcţia deţinută, şi anume de preşedinte al Partidului Umanist Român, devenit ulterior Partidul Conservator. Simpla îndeplinire a unei funcţii de preşedinte de partid nu presupune în mod automat şi exercitarea influenţei şi a autorităţii pentru realizarea unor interese personale, aşa cum se pretinde în cauză, fiind necesar să se indice care sunt faptele materiale concrete săvârşite, care trebuie stabilite pe bază de probe.”
3. Prin Rechizitoriul întocmit de DNA la data de 03.12.2008, se invocă sub titlu de “consideraţii preliminare” mai multe aspecte ce vizează aşa-zisa mea activitate infracţională derulată în perioada 1991-2005, aspecte fără vreo relevanţă juridică sub aspectul încadrării juridice a faptelor ce mi se reproşează.
Astfel, în rechizitoriu sunt enumerate o serie de operaţiuni comerciale legale, obţinerea unor autorizaţii de construcţie legale etc., ca fiind etape ale activităţilor infracţionale desfăşurate de inculpaţii din acest dosar. Afirmaţiile din rechizitoriu nu au nici un suport probator.
Învederez instanţei că nu au fost formulate suspiciuni cu privire la legalitatea acestor autorizaţii de construire, emise pe baza unei documentaţii ce privea modalitatea dobândirii dreptului de folosinţă de către SC BIOPROD SA, şi nici emitenţii acestora nu au fost învinuiţi de săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu serviciul.
Mai mult, între aceste operaţiuni comerciale şi persoana mea nu există nicio legătură. De altfel, nici procurorul nu invocă săvârşirea vreunei fapte penale în legătură cu aceste operaţiuni comerciale, ci doar încearcă să inoculeze ideea că încă din anul în care am devenit preşedinte al Partidului Umanist Român, 1991, am efectuat tot felul de demersuri având ca unic scop deţinerea controlului asupra activelor ICA SA.
4. De asemenea, în rechizitoriu mi se mai reproşează transformarea institutului în societate comercială pe acţiuni, includerea lui în portofoliul Agenţiei Domeniilor Statului şi numirea în calitate de cenzori şi membri AGA şi CA a unor persoane aflate în sfera mea de influenţă.
Această susţinere nu are nici un suport probator, toate declaraţiile de inculpaţi şi martori administrate în cauză fiind în sens contrar.
5. În rechizitoriu se afirmă că privatizarea societăţii nou înfiinţate şi adjudecarea prin licitaţie a pachetului de acţiuni de către GRIVCO SA ar fi avut loc în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea valorii activelor. De asemenea, s-a constatat că valoarea reală a unei acţiuni era de 2.932,21 lei, faţă de 3.000 lei valoarea nominală, luat în calculul intenţia de vânzare a pachetului de acţiuni al ICA, nefiind vorba, prin urmare, de o subevaluare a acţiunilor SC ICA SA. Dan Voiculescu demontează cu argumente şi alte acuze din rechizitoriu în ceea ce priveşte mecanismul licitaţiei, activitatea ICA, contestând şi felul în care a fost “introdus” în dosar după încheierea cercetărilor penale în cauză.
Din declaraţiile martorilor, din expertizele tehnice şi contabile, rezultă neimplicarea lui Dan Voiculescu în faptele din dosar.
Concluzia finală
În consecinţă, rechizitoriul se întemeiază, în exclusivitate, pe simple supoziţii, pe presupuneri şi pe interpretări subiective, care nu constituie probe nici directe şi nici indirecte, apreciază Dan Voiculescu.
Instanţa trebuie să-şi formeze convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor şi nu una probabilă. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
Prin urmare, solicit achitarea mea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a C.pr.pen pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în sensul folosirii influenţei şi autorităţii pe care le aveam în calitate de preşedinte al partidului Umanist Român asupra inculpaţilor Mencinicopschi Gheorghe, Sandu-Jean Cătălin şi Pantis Sorin în scopul de a facilita adjudecarea prin licitaţie a pachetului de acţiuni deţinut de Agenţia Domeniile Statului de către SC Grivco SA Bucureşti.
Totodată, solicit achitarea mea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a C.pr.pen pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de “LLNK 11999 21 10 202 23 47” art. 23 alin. (1) din Legea nr. 655/2002, în sensul dobândirii, deţinerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, întrucât, aşa cum am arătat, pe de o parte, provenienţa titlurilor de participare ale ICA nu a fost ilicită şi, pe de altă parte, că eu nu am cunoscut că acţiunile obţinute de SC Grivco SA provin din săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 10 lit. a din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, solicit respingerea acţiunii civile ca neîntemeiate, întrucât în bugetul Ministerului Agriculturii nu a fost creat vreun prejudiciu ca urmare a privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, arată în finalul concluziilor scrise Dan Voiculescu prin avocat Gh. Mateuţ.
Citește pe Antena3.ro
