"Arestarea" arhivelor

Dintre zecile de persoane care s-au perindat la televiziune in zilele revolutiei, doar un nucleu mic a ramas la conducere. La scurt timp, romanii au inceput protestele ca oamenii din esalonul doi al conducerii partidului comunist au "confiscat" revolutia. Noii lideri aveau multe de ascuns despre biografiile proprii, ale parintilor sau socrilor. Astfel a inceput aventura arhivelor.

FRAGMENTE. Dosare ale CC al PCR ajunse in Arhivele Nationale

"Trecerea Armatei de partea poporului" la 22 decembrie 1989 a adus credibilitate si popularitate institutiei. Noii lideri ai ostirii au abuzat de aceasta incredere si au pornit de indata o neavizata campanie de stergere a trecutului incomod.

PRIMELE ORE DE LIBERTATE. Pe buzele manifestantilor din pietele marilor orase erau scandate neintrerupt lozinci de libertate, de elogiere si fidelitate a Armatei fata de revolutie. De unde oare acest entuziasm fata de Armata? Populatia aflase deja la 22 decembrie 1989 ca Armata fusese scoasa pe strada pentru a reprima revolta de la Timisoara, incercandu-se acelasi scenariu si la Bucuresti. A fost manipulare dirijata sau pur si simplu multimea a reactionat inconstient in nevoia de credinta si speranta in ceva sigur si bun? Cert este ca, intr-un timp al contestarilor, Armata a fost privita ca singura institutie credibila.

RESPONSABILITATE? Atata timp cat arhivele comunismului nu vor fi deschise in totalitate, nu vom putea elucida concret rolul Armatei in evenimentele din decembrie 1989. Exista insa multe indicii care au condus la supozitii privind responsabilitatea Armatei in reprimarea revoltei de la Timisoara si pregatirea "macelului" la Bucuresti. Moartea ministrului Apararii, Vasile Milea, indiferent ca a fost sinucidere sau crima, are in esenta aceeasi semnificatie - culpabilitatea institutiei pe care o conducea in faptele petrecute in perioada 17-22 decembrie 1989.

RELATIE NEOBISNUITA. In primele zile ale revolutiei, intre FSN si Armata a existat o neobisnuita relatie de colaborare privind "arestarea" trecutului comunist. Astfel ca arhivele comunismului - documentele produse de Securitate si PCR - au fost preluate fara vreo dispozitie scrisa de catre Armata si apoi duse in depozite in care civilii nu aveau acces.

RAPORT DE LUPTA. La 23 decembrie 1989, Ion Iliescu, in numele CFSN, a facut la posturile de radio si televiziune o informare asupra evenimentelor: "Am fost nevoiti sa dam prioritate actiunilor coordonate de lupta impotriva teroristilor. Existenta acestor grupe de teroristi, a unor indivizi fanatici, care actioneaza cu o cruzime fara precedent, tragand in locuinte, in cetateni, provocand victime in randul militarilor, este inca o expresie elocventa a caracterului antipopular al dictaturii Ceausescu, care a facut enorm de mult rau poporului si care nu a economisit mijloace, mijloace enorme de actiune gandite, ordonate pentru constituirea unor asemenea unitati de represiune. Vrem sa va spunem ca toate unitatile militare si majoritatea unitatilor de Militie si de interne actioneaza unitar impotriva teroristilor. De fapt, exista un consens national impotriva dictaturii".

AL CUI "BRAT FERM" A FOST ARMATA? La 24 decembrie 1989, la radio si televiziune a fost transmis comunicatul CFSN, care anunta: "Armata este singura detinatoare a armelor, bratul ferm al apararii intereselor poporului. Toti cei care au intrat in aceste zile in posesia armamentelor si munitiilor, indiferent de imprejurari, trebuie sa-l predea de urgenta, cel mai tarziu pana luni, 25 decembrie, ora 17:00. Cei care nu se vor supune acestor prevederi se vor face vinovati de incalcarea grava a legalitatii, fiind pedepsiti cu cea mai mare severitate.

Unitatile Ministerului de Interne se vor integra Ministerului Apararii Nationale, care preia comanda unica a tuturor trupelor si mijloacelor de lupta ale tarii. Organele de Militie si Pompieri isi pastreaza toate atributiile specifice, pe care trebuie sa si le exercite cu toata fermitatea".

SOLDATI. Si ei credeau in teroristi

MISIUNI. La 26 decembrie 1989, prin Decretul nr. 3 emis de Consiliul Frontului Salvarii Nationale, generalul (r) Nicolae Militaru a fost numit in fruntea Ministerului Apararii Nationale. In acele prime zile de "libertate", Nicolae Militaru avea mult de lucru deoarece, tot la 26 decembrie, Securitatea a fost integrata in Armata, fiind preluate si arhivele. Printr-o decizie verbala, CFSN a dispus Armatei sa preia depozite de arhiva ale CC al PCR, acestea fiind mutate de la Bucuresti la Pitesti, intr-un depozit militar. Astfel ca, intr-un timp foarte scurt, Armata a "confiscat" intreg tezaurul arhivistic lasat de PCR. Nimeni nu s-a putut opune acestui proces, care nici macar nu a fost facut public si care incalca legislatia in vigoare la acea data. Arhivele CC al PCR trebuiau sa ajunga in mod normal la Arhivele Statului, insa capii militari au sustinut ca acolo "teroristii" trageau focuri de arma, iar documentele comunismului romanesc nu erau in siguranta. Cine oare erau "teroristii" care trageau la Arhivele Statului?

REACTIVAREA CADRELOR. Noul regim al FSN avea mare nevoie de Armata in primele zile dupa 22 decembrie, spre a oferi populatiei garantii de stabilitate. Astfel, prin decrete ale CFSN au fost rechemate in activitate o serie de cadre pensionate inainte de vreme de Nicolae Ceausescu. Tot prin asemenea decrete, mai multi ofiteri superiori au fost inaintati in grad, desi unii dintre ei abia fusesera reactivati.

Astfel ca practicile "Armatei populare" de promovare pe criterii politice au avut continuitate, dovedindu-se inca o data ca Armata nu era nici pe departe cea mai "progresiva" structura institutionala in decembrie 1989. Daca aceste masuri au fost sesizate la vreme de presa, "arestarea" arhivelor comunismului a trecut neobservata.

SACRIFICII INUTILE?

Imediat dupa fuga Ceausestilor, noile "organe revolutionare de conducere" au cautat sa plaseze responsabilitatea victimelor revolutiei pe umerii unor "tapi ispasitori". La 23 decembrie 1989, 3 ABI-uri primesc ordin sa se deplaseze pentru a apara Ministerul Apararii Nationale. Pe drum, unul se defecteaza si ajung doar doua, care sunt interceptate de o unitate de tancuri ce deschide focul. Mor sapte ofiteri si subofiteri, printre care si Gheorghe Trosca, fostul sef al Statului Major USLA. Ulterior, au aparut semne de intrebare cu actiunile unor cadre USLA in zilele revolutiei si chiar ipoteza ca USLA ar fi fost furnizoare de teroristi. Tot pe 23 decembrie a fost doborat langa Alba Iulia un elicopter in care erau generalii Constantin Nuta si Velicu Mihalea. Generalul Nuta era adjunct al ministrului de Interne si sef al Inspectoratului General al Militiei, iar generalul Mihalea era adjunct al Inspectoratului General al Militiei. Acestia jucasera un rol important in represiunea de la Timisoara. Ei au ajuns la 22 decembrie la Arad, de unde au vrut sa ia avionul spre Bucuresti. Comandantul aeroportului i-a recunoscut si a anulat cursa. Cei doi au luat a doua zi trenul spre Bucuresti, insa au fost arestati la Deva si urcati in elicopter. Langa Alba Iulia, asupra elicopterului s-a tras cu armament de infanterie si a fost doborat. Cei doi generali au fost gasiti carbonizati.

CONTINUITATE

In decembrie 1989 au fost cateva personaje semnificative care au girat suportul Armatei pentru Frontul Salvarii Nationale. Nu numai generalul Nicolae Militaru a fost privilegiatul noului regim. Generalul-locotenent Victor Atanasie Stanculescu, dupa ce a fost inaintat la 28 decembrie 1989 la gradul de general-colonel, a devenit in aceeasi zi ministru al Economiei Nationale. Acest minister este unul cheie pentru orice Guvern, iar trimiterea unui militar arata importanta pe care a avut-o Armata in instalarea noului regim. Victor Atanasie Stanculescu nu a iesit din sfera puterii dupa ce a plecat de la Ministerul Economiei Nationale deoarece a preluat conducerea Ministerului Apararii Nationale. Astfel ca acesta are o importanta deosebita in "sechestrarea" informatiei arhivistice privind istoria comunismului romanesc.