Cascada Bigăr ar putea „crește” la loc în 100 de ani

Considerată unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din țară, cascada Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, s-a prăbușit, luni seară, generând un imens scandal. Inițial, Romsilva a declarat că incidentul s-a produs din cauze naturale. În scurt timp însă, acuzațiile au început să curgă, din partea activiștilor de mediu și chiar a directorului Institutului Geologic. Scandalul pune în conflict, din nou, partidele din coaliția de guvernare, inclusiv UDMR, de această dată. Războiul se va încheia atunci când una dintre explicațiile științifice ale specialiștilor va fi dată drept câștigătoare, în urma anchetelor care sunt în derulare. Lupta pare a se da acum între explicațiile științifice ale directorului Institutului Geologic și un secretar de stat din Ministerul Mediului, tot geolog.

Romsilva se face vinovată – spun cei din tabăra activiștilor de mediu – de tragedia care a lăsat Cheile Nerei fără cea mai importantă atracție turistică. Dar nu Romsilva de după Revoluția din decembrie 1989, ci instituția statului din vremea regimului comunist. Devierea cursului râului Bigăr, pentru a alimenta o păstrăvărie, ar fi creat dezastrul. Dar această acțiune este de la jumătatea anilor ’80, nu din ultima perioadă, Cascada Bigăr fiind lansată ca obiectiv turistic de interes internațional abia de câțiva ani. Regia neagă toate acuzațiile, arătând că Păstrăvăria Valea Miniș a fost construită în perioada 1986-1988, incluzând o lucrare de captare pe izvorul Bigăr, dar care nu a afectat niciodată cursul râului, iar în ultimii 33 de ani nu s-a mai efectuat nicio lucrare suplimentară, deci nu aceasta este cauza prăbușirii cascadei. „Sunt un om al locului și cunosc foarte bine problema. Nu a fost făcută nicio deviere a cursului râului. În niciun caz nu s-a făcut așa ceva în ultimii zece ani”, a explicat, pentru Jurnalul, Ion Tabugan. Până acum doi ani, cascada era necunoscută și pentru români, cu foarte puține excepții – în general geologi, rangeri din Parcul Național Cheile Nerei, angajați ai Romsilva și foarte puțini turiști care au descoperit-o înainte de lansarea internațională. Activiștilor de mediu care acuză autoritățile statului român pentru prăbușirea cascadei li s-a alăturat și directorul Institutului Geologic al României, Ștefan Marincea, care susține varianta conform căreia monumentul natural s-ar fi prăbușit din cauza devierii cursului râului Bigăr. Dar problemele pe care le expune geologul sunt puțin diferite față de cele ale activiștilor de mediu: subfinanțarea institutului pe care îl conduce ar fi cauza principală.

Lipsa ionilor de calcar a contribuit la prăbușire

Directorul a explicat că după ce cursul râului a fost deviat, a ajuns mai puțină apă ionizată în zona cascadei, iar fisurile deja existente în formațiunea de travertin s-ar fi adâncit, pentru că nu s-ar mai fi depus suficient material care să le sudeze. Geologul susține că de doi ani a observat fisurile în formațiunea de travertin și a anticipat că după devierea cursului râului se va produce acest incident. El a contrazis argumentele venite din partea Romsilva, respectiv că prăbușirea ar fi avut cauze naturale, absolut firești, pentru că depunerea de travertin a creat cascada, dar piatra a devenit din ce în ce mai mare și s-a prăbușit sub propria ei greutate. Din acest punct, explicațiile geologilor încep să se bată cap în cap. În timp ce Romsilva spune că nu se poate face nicio legătură între prăbușirea peretelui calcaros și amenajarea cursului de apă pentru păstrăvărie, tabăra adversă susține contrariul. „În mod normal, greutatea rocii va acționa pe acele fisuri naturale, dar asta în condițiile în care nu se depune acel liant natural care în timp le lipește”, a explicat directorul institutului. Acesta mai spune că Romsilva explică doar efectul, nu și cauza, iar reducerea concentrației de ioni de bicarbonat de calciu în apă ar fi adevărata cauză a ruperii acelei formațiuni de travertin, aceasta având ca efect reducerea depunerii de calcar. Cu alte cuvinte, râul deviat a adus către cascadă un debit mai mic de apă, deci și mai puține depuneri de calcar, ceea ce a condus la adâncirea, în timp a fisurilor, până la prăbușirea rocii. „Ar putea fi mai multe cauze: scăderea pronunțată a temperaturii sau o intervenție antropică în amonte, care este clar contrară convențiilor internaționale pe care România le-a semnat. Dacă s-a autorizat devierea pârâului Bigăr pentru o păstrăvărie, s-a diluat clar concentrația ionilor de bicarbonat, care n-au mai sedimentat acele fisuri și, în mod natural, acelea au lucrat în timp”, a explicat directorul Institutului Geologic. Îl contrazice însă un alt geolog, Robert Szep, secretar de stat în Ministerul Mediului.

Acțiunile de conservare ar fi salvat monumentul

Conform secretarului de stat din partea UDMR, explicația cu depunerile mai scăzute de calcar care ar fi agravat fisurile nu se poate susține, pentru că tocmai depunerile ar fi condus la creșterea formațiunii de travertin în volum și în greutate, deci ar fi cauza principală și naturală a prăbușirii, sub propria greutate. Mai mult, amenajarea despre care vorbesc activiștii de mediu și directorul institutului ar fi de la jumătatea anilor ’80, iar legătura clară între aceasta și degradarea cascadei s-ar fi putut stabili dacă ar fi existat măsurători ale concentrației de ioni de calcar în apă – ceea ce Institutul de Geologie nu a mai făcut tot din acea perioadă. Ceea ce doresc să evidențieze activiștii de mediu și directorul institutului este faptul că la prăbușirea cascadei a contribuit foarte mult subfinanțarea activității acestui institut. Nu s-au mai făcut acțiuni de conservare și de monitorizare constantă a pH-ului apei, pentru că nu s-au mai alocat fonduri. În acest caz, susținătorii teoriei ionilor de calcar arată că institutul ar fi putut salva Cascada Bigăr, pentru că s-a constatat că acele fisuri existau și se adânceau. Ca replică la aceste argumente, Romsilva a transmis că sunt false ipotezele privind rolul factorului uman în distrugerea monumentului natural. Garda de Mediu a trimis o echipă la Cascada Bigăr, pentru a face o anchetă în urma căreia se va stabili din ce cauză s-a produs surparea. Prin același tip de depuneri de travertin, formațiunea s-ar putea reface, dar în mult timp. Pentru a fi cel puțin la fel de mare precum cea care s-a prăbușit ar trebui să mai treacă aproape un secol, explică unii geologi.

Unele dintre ONG-urile care acuză acum Romsilva au atacat autoritățile statului român și la sfârșitul anilor ’80. Prima acțiune internațională a fost S.O.S. Satele românești, pentru care activiștii au făcut cadou statului român un arbore.