Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La varsta de 36 de ani, Clarles Baudelaire a revolutionat intrega lirica franceza si europeana. A inspirat multi compozitori: Claude Debussy, Gabriel Fauré, Alban Berg, Karlheinz Stockhausen si, mai nou, Mylène Farmer au scris muzica pe versurile lui.
Traducator al "Povestirilor extraordinare" a lui Edgar Poe, Baudelaire isi aduna intr-un volum poeziile risipite prin diferite reviste ori numai recitate in cercurile de prieteni, pe care il publica dupa 15 ani.
Este vorba despre controversatul sau volum "Les fleures du mal" ("Florile raului"). Volumul a fost tiparit intr-un grupaj de 18 poezii, prima data in 1855, in "Revue de deux mondes", intampinand opozitia criticii. In decembrie 1856, Baudelaire incheie contractul de editare a "Les fleures du mal", cartea fiind publicata dupa sase luni, in iunie 1857, timp in care autorul, din dorinta de perfectiune, a realizat o carte cu o structura unitara, armonios articulata. Frumusetea sinistra si rece a cartii a fost contestata de presa, inclusiv de Ministerul de Interne, sub acuzatia de ultraj la morala publica si religioasa, la scurt timp dupa pronuntarea hotararii de achitare a lui Flaubert in cazul "Doamnei Bovary" (Cosma, Doru, De la Dante la Zola, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978).
Baudelaire face demersuri pentru a salva de la confiscare exemplarele nevandute ale cartii, pentru incetarea urmaririi penale prin apelarea la unele persoane potentate ale regimului, dar si prin prietenii sai care publicau articole apreciind stilul ales al acestuia. Toate acestea se dovedesc inutile, Baudelaire fiind trimis in judecata la sectia a sasea a Tribunalului corectional al Senei. Impotriva acuzatiilor de proslavire a raului, a prezentarii viciilor in toata oroarea, cu ajutorul avocatului sau, Chaix d’Est-Ange, mentioneaza bunele sale intentii exprimate in titlul si prefata cartii, faptul ca opera sa trebuie analizata in ansamblul sau, totodata comparand opera sa cu cea a altor mari scriitori.
Asupra aspectelor supuse judecatii, instanta a pronuntat sentinta de condamnare, in ziua dezbaterilor de fond a cauzei, si anume pedeapsa amenzii de 300 de franci pentru ultraj la morala publica. Baudelaire recurge la oficiile imparatesei Eugenia de a interveni pe langa ministrul de Justitie pentru exonerarea de amenda aplicata de tribunal, fapt care se finalizeaza cu reducerea amenzii la 50 de franci.
In 1946, la 79 de ani de la moartea poetului, s-a elaborat un proiect de lege care permitea reviziurea unei hotarari penale pentru o opera literara prin trecerea unui termen de 20 de ani de la ramanerea definitiva a sentintei. In baza acestei legi, in mai 1949, la Curtea de Casatie a fost rejudecat procesul lui Baudelaire, hotararea pronuntata de instanta fiind desfiintarea sentintei de condamnare a lui Baudelaire, implicit reabilitarea postuma a poetului.
