Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este un fapt fără precedent ca instanța de contencios constituțional să-și nesocotească patru decizii anterioare prin care a declarat neconstituțional articolul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, deoarece legiuitorul nu a instituit un prag valoric și o intensitate a vătămării. Ieri, la închiderea ediției, judecătorii CCR au decis, însă, contrar jurisprudenței, că abuzul în serviciu poate fi incriminat și fără prag valoric, iar intensitatea faptei va fi stabilită de instanța de judecată.
Judecătorii CCR au luat în discuție, ieri, patru dosare prin care legile de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală au fost atacate cu sesizări de neconstituționalitate. Este vorba despre dosarele 821A/2023 și 881A/2023, privind sesizările formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, de dosarul 882A/2023, cu privire la sesizarea formulată de Avocatul Poporului în legătură cu legea de modificare și completare a Codului de procedură penală, precum și de dosarul 883A/2023 care se referă la sesizările formulate de grupul parlamentar al AUR.
Curtea Constituțională a decis, la finalul dezbaterilor, că infracțiunea de abuz în serviciu poate fi incriminată chiar și în lipsa unui prag valoric reglementat de lege, dar și în lipsa unei reglementări cu privire la intensitatea vătămării intereselor legitime ale unei persoane fizice și juridice. Judecătorii, 6 din cei 9, ar fi stabilit, în acest caz, că rămâne la latitudinea instanței de judecată îndrituită cu judecarea dosarului să cântărească gravitatea faptei supusă judecății.
„Chiar dacă legiuitorul nu a reglementat un anume prag valoric al pagubei sau o anumită intensitate a vătămării intereselor legitime ale persoanelor fizice/ juridice pentru reținerea infracțiunilor de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu acțiunea instanțelor judecătorești este de natură să mențină și să consolideze prezumția de constituționalitate a textului, care trebuie să îmbine într-un mod armonios aspectele de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii”, se precizează în minuta deciziei de ieri a CCR.
Citește pe Antena3.ro
4 decizii anterioare impuneau exact contrariul
Această decizie vine, însă, în contradicție flagrantă cu cel puțin alte patru decizii ale Curții Constituționale emise pe aceeași temă. Este vorba despre deciziile 405/2015, 392/2017, 518/2017 și 650/2018, prin care instanța de contencios constituțional a obligat Parlamentul României să pună în acord articolul din Codul penal cu privire la incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu cu prevederile Constituției, în sensul că norma trebuie să vizeze încălcarea unei legi, să instituie un prag valoric sau o intensitate a vătămării drepturilor unei persoane fizice sau juridice.
Exact această jurisprudență a fost invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sesizarea de neconstituționalitate. Curtea supremă arată, negru pe alb, că noua lege nu a adus incriminarea infracțiunilor de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu în acord nu cu una, ci cu patru decizii ale Curții Constituționale. În legătură cu articolul 297 alineat 1 Cod penal și cu articolul 298 Cod penal, în forma adoptată de Parlament, dar inițiată de Guvern, Înalta Curte de Casație și Justiție susține că acestea încalcă principiul obligativității respectării deciziilor Curții Constituționale, încalcă principiul respectării statului de drept și principiul respectării Constituției, a supremației acesteia și a legilor.
Reintroducerea SRI în dosarele penale, neconstituțională
În schimb, Codul de procedură penală, așa cum a fost el modificat, se va întoarce, însă, pe masa Parlamentului. Curtea a admis, cu unanimitate de voturi, obiecțiile de neconstituționalitate cu privire la reintroducerea SRI în anchetele penale, pe care le-a declarat neconstituționale. „Legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituționale prin Decizia nr.55 din 4 februarie 2020, cu dispozițiile Constituției. Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă și a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obținute este judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așadar o instanță judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activitățile respective. Din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil”, se precizează în decizia adoptată, ieri, de judecătorii CCR.
