Ce poveste spune expoziţia “Comorile Chinei”: Mătasea care a ţesut Ţările Române

Expoziţia Comorile Chinei, de la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), fascinează publicul. Dar dincolo de admirarea directă a obiectelor expuse, această expoziţie spune o poveste. Care este aceasta ne lămureşte domnul dr. Ernest Oberländer -Târnoveanu, directorul general al MNIR.

■ Această expoziţie ne permite să vedem cum s-au dezvoltat cultura şi civilizaţia chineză până la momentul de ruptură istorică şi politică  de la începutul secolului al XX-lea. Atunci, într-un fel, politic s-a rupt firul, atunci a fost proclamată republica şi a fost abolită monarhia imperială multimilenară. Cu toate că din punctul de vedere al elementelor de civilizaţie, China continuă să trăiască şi astăzi cum  a trăit înainte. De altfel, şi revoluţia comunistă,  în ciuda schimbărilor majore, nu a putut să altereze ceea ce a caracterizat timp de atâtea milenii civilizaţia chineză.

■ China, de altfel, într-un fel, ne dă lecţii şi astăzi...
■ Sigur că da. Şi dacă suntem atenţi putem vedea unele elemente care astăzi ne uimesc, ne copleşesc s-au întâmplat şi în trecut.  Chiar în expoziţie sunt expuse nişte ceasuri chinezeşti din colecţia imperială. În secolul al XIII-lea şi al XIV-lea, primii europeni ajung în China, le duc cadou ceasuri, mecanisme. În acel moment, europenii erau cu mult înaintea Chinei din acest punct de vedere al construcţiilor de mecanisme.

■ De unde erau europenii?
■ Italieni, în genere, apoi mai târziu, portughezi, spanioli, olandezi, englezi...

■ Ruşii..
■ Da, ei au fost destul de devreme în contact cu China, ei într-un fel sunt vecini, ca să zic aşa, împărţind spaţiul geografic comun.

■ Nu am zis degeaba ruşi, mă gândeam la Spătarul Milescu, solul român al ţarului...
■ Moldoveanul Nicolae Milescu Spătarul apare ca diplomatul  care acţionează în numele unei puteri, a Rusiei, şi merge să rezolve o problemă foarte spinoasă. Rusia a înaintat foarte rapid în secolul al 17-lea în ceea ce se cheamă Siberia Orientală, au ajuns în anii 1640 la  Amur, or teritoriile, chiar de dincolo de Amur, erau considerate ca parte a Chinei. Şi a trebuit să se stabilizeze o frontieră pe fluviul Amur. China a cedat teritorii foarte importante; China de atunci era mult mai mare decât China acutală, ea a apierdut cel puţin 4 milioane de kilometri mai ales în favoarea ruşilor. Şi ca să vă daţi seama, toată Eruopa fără Rusia are vreo patru milioane de kilometri. Milescu a fost trimis de ţar să rezolve această problemă, să-i convingă pe chinezi să stabilească frontiera pe Amur. Timp de trei ani. A încercat, nu a reuşit, poziţia lui a fost foarte dură şi chinezii au cerut retragerea lui din misiune.  A fost înlocuit cu un alt diplomat care în cele din urmă a dus la încheierea unui tratat.

■ La conferinţa de presă spuneaţi că în cadrul acestui complex eveniment prilejuit de expoziţie, va fi şi o conferinţă despre ce ştiau Ţările Române despre China, dar şi ce se ştia despre români la chinezi. Pornim povestea de la Milesuc Spătarul sau...
■ Nu! Mult mai devreme au existat contacte între spaţiul românesc şi spaţiul chinez. În primul rând, majoritatea publicului nu ştie, dar nici mulţi specialişti, că aproape 100 de ani, Ţările Române şi China au făcut parte din aceeaşi structură politică. Înaintea lagărului comunist cu aproape 700 de ani. Este vorba despre Imperiul Mongol. Mongolii au cucerit China şi au cucerit Asia Centrală, Cauzazul, au ajuns în Europa, au înfrânt Rusia şi şi-au oprit expansiunea pe Munţii Carpaţi şi la Dunăre. Între 1240- 1300 Ţările Române şi China au fost parte din Imperiul Mongol. Am fost concetăţeni, ca să zic aşa. Iar ultimul împărat mongol, care a fost recunoscut ca mare Han a fost Kubilai, care a devenit şi împărat chinez din dinastia Yuan, dinastia mongolă a Chinei. În contextul în care s-a creat acest imperiu mongol, pentru prima oară s-a realizat o lume realmente globală. De la Oceanul Pacific şi până la Marea Neagră, până la Marea Egee puteai să mergi numai prin teritoriile aceluiaşi stat. Şi mongolii, sigur, după ce au cucerit cea mai mare parte a lumii cunoscute atunci, şi-au dat seama că nu pot să beneficieze de toate bogăţiile acestei lumi dacă nu asigură pace, stabilitate, ordine, şi în acest context s-a dezvoltat comerţul intercontinental între Europa şi China.

■ Atunci a apărut Drumul Mătăsii?
■ A apărut versiunea nordică a Drumului Mătăsii. Până atunci exista o versiune sudică; aceasta începuse să funcţioneze încă de pe vremea romanilor. Apoi sub bizantini, sub arabi, dar la sfârşitul secolului al XIII-lea şi la începutul secolului al XIV-lea s-a creat un drum nordic, mai simplu, mai uşor de atins, care începea de la Marea Neagră, de la marea Azov şi trecea Volga, după aceea treecea fluviul Amudaria, prin Uzbekistanul de astăzi, Kazahstanul de astăzi, ajungea la frontierele Chinei şi de acolo, pe valea Fluviului Galben puteai să ajungi la ţărmul Pacificului sau la Beijing, care pe vremea aceea se chema Oraşul Imperial. Drumul de la vărsarea fluviului Don în Marea de Azov, unde începea practic segmentul de uscat cel mai important, până la Beijing dura 9 luni! Şi negustorii erau sfătuiţi să îşi ia cu ei mărfurile cele mai importante, uşoare şi de mare valoare, sume de bani, în monedă de aur sau în bare de argint, să-şi ia doi-trei însoţitori, eventual şi o femeie pentru confort, şi să fie siguri că vor putea să călătorească netulburaţi. Erau foarte bine organizaţi. Găseau provizii pe drum şi pază. Doar în condiţii speciale, când murea împăratul mongol, din cauza tulburărilor riscau să-şi piardă mărfurile.

■ Noi … unde eram în povestea aceasta?
■ Acest drum a funcţionat foarte bine şi ne-a afectat şi pe noi. În acest context, Marea Neagră a devenit unul din marile locuri ale comerţului internaţional. Pentru prima oară,  Marea Neagră a devenit un punct strategic global. Pentru că pe aici se deschidea drumul spre comorile Asiei, spre comorile Chinei. Şi în acelaşi timp Dunărea, care este o anexă a Mării Negre, un drum transeuropean, gurile Dunării atrag negustori din toată lumea şi odată cu negustorii vin şi bogăţiile. Ţările Române s-au creat ca state independente cu resursele pe care le-au oferit comerţul internaţional născut în umbra cuceririi mongole şi în umbra deschiderii Chinei şi a Asiei...

■ Noi nu învăţăm asta la şcoală!
■ Nu! Şi nici mulţi specialişti nu înţeleg acest lucru: cât de important a fost un eveniment politic invazia mongolă; sigur a fost însoţită de nişte devastări uriaşe, uneori poţi să le spui similare cu un război nuclear. Jumătate sau poate mai mult din populaţie a fost ucisă. După ce a trecut şocul, oamenii s-au aşezat şi au început să se organzieze şi au creat o structură globală. La gurile Dunării şi pe ţărmul de vest al Mării Negre s-au dezvoltat câteva centre comerciale care au fost printre cele mai importante din lume, atunci. Oraşul Vicina, care a dispărut, era în sudul Dobrogei, pe Dunăre, cam la 20 de kilometri de Silistra, de acolo a venit şi primul mitropolit al Ţării Româneşti –1359. A fost un mare oraş comercial, unde se desfăşurau activităţi pe scară largă - erau italieni, greci, orientali, care veneau acolo; apoi sunt Chilia şi Licostobo, două oraşe la vărsarea Dunării, apoi este Cetatea Albă, cel mai important oraş medieval din Moldova. Şi Brăila. Acestea s-au dezvoltat în contextul în care Dunărea şi Marea Neagră  au devenit centre importante. Tot acum s-au ridicat şi Braşovul şi Sibiul. Ele sunt legate de Dunăre şi de comerţul oriental pe Dunăre, iar de la Braşov era un drum care mergea prin Buda, Viena, Praga, Nurenberg, Koln, în Europa Occidentală.

■ Făceam negustorie cu toată Europa...
■ De la Cetatea Albă era un drum care mergea prin Suceava la Liov Cracovia, Danzig la Marea Baltică. Noi suntem în centru, releul care uneşte vestul Mării Negre, ca poartă a Chinei, a Orientului, cu Europa Centrală şi Occidentală. Pe acest drum au venit multe bogăţii, dar au şi plecat mai departe. Unele lucruri au rămas. De exemplu, legat de raporturile dintre noi şi chinezi, pe teritoriul Basarabiei, care este spaţiu românesc, avem două descoperiri extraordinare- un vas de porţelan din secolul al XIV-lea, la Orhei, un oraş construit de tătări, şi o oglindă chinezească - sunt cele mai vestice obiecte chinezeşti descoperite în spaţiul eur-asiatic, din secolul al XIV-lea.

■ Acestea în ceea ce priveşte comerţul, dar există documente care să vorbească despre chinezi şi români la acea vreme?
■ Începând cu secolul al XVII-lea, cărturarii români, care au învăţat în Polonia, în Ungaria, în Italia, încep să vorbească despre China. Miron Costin vorbeşte despre Marele Imperiu al Chinei, după aia sunt multe manuscrise sau lucrări de geografie care sunt traduse în română în secolul al XVII-lea, secolul XVIII-lea, chiar început de secol  XIX, în care avem capitole întregi despre China. China nu era un loc necunoscut pentru români şi în toate aceste prime prezentări ale Chinei, întâlnim câteva leit-motive- China este cea mai mare ţară, cea mai populată, cea mai bogată, cu o civilizaţie extraordinară; mereu se spune – chinezii sunt cei mai pricepuţi oameni la toate. Într-un text de secol XVIII, se spune: 'sunt cei mai minţioşi”, adică oamenii cei mai inteligenţi din lume. Şi autorii români le admiră talentul, capacitatea de a inova, bogăţia, un – “de acolo ne vine ceaiul cel bun şi farfuriile cele mai frumoase”. Era o supremă recunoaştere a calităţii a două produse chinezeşti, ceaiul şi porţelanul. Sigur, însă, sunt descrieri foarte pitoreşti, cum îi văd românii pe chinezi,(în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea), cum sunt oraşele chieze, cum sunt construcţiile, se vorbeşte despre Zidul Chinezesc, despre religia chinezilor, despre obiceiuri, inclusiv despre cum poartă părul – capul ras şi lăsând numai o coadă în vârful ţestei. A fost un interes în acea perioadă.

■ Enciclopedici. Şi chinezii ce ştiau despre noi?
■ Începând cu secolul al XVII-lea văd unde este spaţiul românesc – datorită hărţilor pe care le-au produs iezuiţii. Aceştia au avut ca misiune din partea bisericii catolice să-i convertească pe chinezi. Iezuiţii au contribuit la răspândirea unor cunoştinţe ştiinţifice foarte importante legate de matematică, astronomie, fizică, chimie, biologie, geografie, şi între lucrurile care se leagă şi de spaţiul românesc, ei au prezentat primele hărţi ale lumii în limba chineză. Pe care apar Dunărea, Marea Neagră, Moldova, Valahia, Transilvania şi aşa mai departe. Hărţile au fost făcute la cererea împăraţilor, s-au aflat în biblioteca imperială şi  au fost folosite de intelectualii de vârf din China.  Ei au aflat despre lume prin aceste hărţi, şi prin ele şi despre noi. La sud de Dunăre apare o ţară “Luomania” bizantină, ca şi ortografie redă ortografia de acum a numelui ţării noastre în limba chineză.

Expoziţia poate fi vizitată până la 1 august 2013.