Cu sute de mii de buticari transformați în suspecți de terorism, România este trimisă din nou în infringement de Bruxelles

Odată cu obligativitatea țărilor comunitare de a-și adapta legislațiile naționale la prevederile acestei directive, autoritățile de la București și-au doborât toate recordurile în materie de incompetență. De trei ori au fost declanșate procedurile de infringement împotriva României pentru neaplicarea directivei și aplicarea eronată. Ultima procedură a fost declanșată la mijlocul lunii iulie, după ce Comisia Europeană a constatat că Guvernul și-a scutit propriile companii de la aplicarea prevederilor directivei, în timp ce sute de mii de buticari, oameni care se târăsc de pe o zi pe alta, au fost incluși în prevederile ei. 

Comisia Europeană a trimis, pe 15 iulie, un aviz motivat României pentru că a transpus incorect cea de-a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor. Autoritățile române au scutit mai multe categorii de entități de obligația de a-și declara beneficiarii efectivi („beneficiarii reali”) într-un registru central, deși aceste scutiri nu sunt prevăzute de directivă. Concret, au fost scutite de la aplicarea directivei regiile autonome şi companiile de stat. Pentru că Guvernul este tot mai aproape de Curtea de Justiție Europeană, având în vedere că la mijlocul lunii septembrie expiră răgazul acordat de Comisia Europeană, de unde se poate alege cu amenzi foarte mari, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a pregătit pe repede-înainte un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru includerea respectivelor entități economice în prevederile Legii 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Explicațiile autorităților pentru excluderea regiilor și companiilor de stat de la aceste prevederi au fost că ele, fiind ale statului, beneficiarul real este statul şi, în concluzie, nu avea rost să mai fie depuse aceste declarații. Într-o țară în care birocrația statului este atotputernică, autoritățile s-au gândit că includerea lor în prevederile Legii 129/2019 nu ar fi făcut altceva decât să crească birocrația.

Prin beneficiar real se înțelege orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacție, o operațiune sau o activitate.

Politica datului cu stângul în dreptul

În timp ce Guvernul invocă birocrația pentru scutirea companiilor și regiilor sale, tot el a cerut sutelor de mii de mici antreprenori, mulți dintre ei la limita supraviețuirii, mai ales în contextul pandemiei de coronavirus de anul trecut, să depună această declarație până pe 1 octombrie în care să ofere o serie de date pe care statul oricum le are. Inițial, depunerea declarației devenise obligatorie din 2020, odată cu intrarea în vigoare, pe data de 21 iulie 2019 a Legii 129/2019, dar tot în 2020, prin adoptarea Legii 108, au fost scutite majoritatea firmelor de depunerea ei pentru un an, timp în care Executivul promitea că va încerca să convingă Bruxelles-ul să accepte scutirea micilor firme de la depunerea declarației. Guvernul Orban a uitat să notifice această lege Comisiei Europene, dar în schimb, notifica, în iulie 2020, Comisia că a transpus directiva complet, fără a pomeni că a fost adoptată Legea 108. Modul în care au tratat diletanții Guvernului Orban problema i-a făcut pe reprezentanții forului european să considere că în România informațiile despre beneficiarii reali ar lipsi.

Gafe în cascadă și o minciună gogonată

Chiar și în acest condiții, Comisia Europeană nu a cerut modificarea legii, ci a cerut Guvernului să explice mai clar situația de la noi. Pentru aceasta, i-a oferit un răgaz de două luni, termen care a expirat în aprilie anul trecut. Deși ar fi fost simplu să se conformeze, mai ales că a avut la dispoziție suficiente luni, Guvernul, a cărui conducere fusese preluată între timp de Florin Cîțu, a ales să modifice Legea 182, adăugând un amendament prin care a fost reintrodusă declarația privind beneficiarii reali pentru toate firmele din România, de la mic la mare, păstrând însă excepția pentru entitățile economice ale statului. La vremea respectivă, Guvernul Cîțu și-a motivat decizia apelând la o mare minciună, și anume că altfel riscam declanșarea unei proceduri de infringement. O astfel de procedură riscam, dar motivul era altul și el s-a văzut acum.

Când incompetența și prostia își dau mâna la Palatul Victoria

În februarie 2020 Comisia Europeană a transmis Guvernului Orban o scrisoare de punere în întârziere pentru că nu adoptase normele pentru aplicarea Legii nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea terorismului. Trebuie spus că pentru adoptarea acestei legi România a avut nevoie de 755 de zile și de o procedură de infringement din partea Comisiei Europene. Acum, pentru că Guvernul nu a făcut nimic pentru aplicarea corectă a directivei europene, în sensul introducerii în prevederile legii a companiilor și regiilor de stat, ne-am mai trezit cu o procedură de infringement. 

Amenzi care te bagă în faliment

Mai nou, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor vrea introducerea unor noi sancțiuni. Astfel, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență elaborat de Oficiu, companiile care depun declarațiile conform Legii 129/2019, vor avea obligația de a notifica Oficiul, exclusiv electronic, cu privire la începerea, suspendarea sau încetarea activităţii care intră sub incidenţa prezentei legi, în termen de 15 zile. Nerespectarea viitoarei obligații se va sancționa cu amenzi de la 25.000 de lei la 150.000 de lei. 

Cum arată suspecții de serviciu

Cu circa 30 IMM-uri la 1.000 de locuitori, România se situează pe ultimul loc în Europa, unde media este de circa 60 la mie. Din cele aproximativ 550.000 de IMM-uri înregistrate în țara noastră, doar circa 15.000 sunt bancabile. În schimb, majoritatea lor sunt slab capitalizate și cu putere mică de negociere, au un acces redus la facilitățile bancare, cu efect direct asupra lichidității și a încetinirii termenelor de plată. În România, trei din zece companii sunt în zona de risc, în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, arăta o analiză realizată în 2020 de Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari. Aceste companii însumau la vremea respectivă 850.000 de angajați, adică o cincime din numărul total de angajați în sectorul privat. Între timp, numărul lor s-a redus din cauza pandemiei de coronavirus care a lovit în plin sectorul IMM-urilor. În România, 21% dintre IMM-urile care s-au închis la începutul pandemiei au rămas închise după 6 luni, comparativ cu întreprinderile mari, care au rămas închise în proporție de 13%, arată studiul Recovery Insights: Resetarea Micilor Afaceri, publicat în octombrie anul trecut.