Cum şi-au rezolvat cehii comunismul

LA PRAGA ● Trecutul comunist s-a topit firesc în marea istoriei
În cotidianul praghezilor şi aviditatea de senzaţional a turiştilor, trecutul comunist a dobîndit dimensiuni fireşti în raport cu marea istorie. În coşul bogat al ofertelor din "oraşul de aur" al Europei, turiştilor li se prezintă însă acum un muzeu şi un tur al comunismului.  

LA PRAGA ● Trecutul comunist s-a topit firesc în marea istoriei
În cotidianul praghezilor şi aviditatea de senzaţional a turiştilor, trecutul comunist a dobîndit dimensiuni fireşti în raport cu marea istorie. În coşul bogat al ofertelor din "oraşul de aur" al Europei, turiştilor li se prezintă însă acum un muzeu şi un tur al comunismului.   

În căutarea după inedit a turismului cultural, dintre metropolele foste comuniste, Praga a atins pragul de sus.  Este acum al şaselea oraş din Europa ales ca ţintă de călătorii din toată lumea.

"LOCUL LUI STALIN". Piaţa Wenceslas este punctul zero pentru cele zece "tururi" ale oraşului anunţate. Printre care şi al comunismului, ghidat de către un fost inginer la societatea locală de tramvaie. În cele din urmă, sîntem şase persoane în jurul lui. Pentru circa 15 euro, vom fi ghidaţi să parcurgem, într-o oră şi jumătate, patru decenii de istorie.

Adecvîndu-şi discursul la temă, ghidul ne scoate din atmosfera Oraşului Vechi dirijîndu-ne privirea spre vîrful Parcului Letna – "locul lui Stalin". Acolo fusese cea mai mare statuie din Europa a "genialului părinte al popoarelor": cu soclul ei de granit cu tot – 30 de metri în înălţime! Stalin murise însă cînd i-au isprăvit monumentul. Gloria "capodoperei" a fost scurtă, ţinînd pînă cînd Hruşciov l-a "condamnat" pe "eroul inspirator". Fostul inginer, cu amintiri conservate după regulile selecţiei culturale, insistă asupra detaliilor tehnice. Din lipsă de soluţii potrivite, s-a reuşit distrugerea lui abia în 1962. De la "demascarea" lui Stalin şi pînă la scoaterea lui din orizontul praghez, memorialul servise ca "marele depozit de cartofi al Capitalei".

FĂRĂ RUINE. Agale ne-ndreptăm apoi spre Piaţa Poporului Muncitor. S-a petrecut aici ceva deosebit în istoria comunismului? Dar... numele nu e de-ajuns de comunist? – "răspunde" ghidul. Iată  casa în care a locuit Mozart cînd pusese în scenă opera "Don Giovanni" şi cea mai veche bazilică a oraşului, Biserica Sfîntul Martin. Într-un mileniu de palpitantă istorie – cu două războaie mondiale şi trei revoluţii... "doar" în "vremea modernă"! – cît vrem să "ţină" patru decenii?

Înşirîndu-ne personalităţi ale ştiinţei şi artei venite aici, ghidul contestă opinia "unora" c-ar fi trăit în comunism. Ce-a fost trecutul său apropiat? O tranziţie, o încercare nereuşită de trecere spre comunism. De altfel, nou n-a prea fost nimic în istoria plină de schimbări, revolte, reforme, inovaţii şi represiuni a Cehiei. Nici măcar naţionalizarea? "Nu, cînd comuniştii au naţionalizat în 1948 orice spaţiu locuibil excedentar suprafeţei de 120 metri pătraţi, istoria oraşului avea precedentul naţionalizării făcute de habsburgi în 1620."   
"Turul comunismului" nu cuprinde prea multe obiective specifice, observăm cei din grup. "Ce să faci? – zice ghidul. La noi, comuniştii n-au dărîmat; au conservat ce era şi au construit." Astfel, am ajuns în Narodni Trida (Strada Naţiunii) – leagănul "revoluţiei de catifea". Istoria contestaţiilor pragheze împotriva regimului impus de sovietici e însă lungă, iar povestea lor umple o parte a "turului comunismului" .  

MUZEUL COMUNISMULUI. Cu  altă taxă, vizităm cel mai nou obiectiv turistic praghez. Ca şi la "Terror Haza", din Budapesta, concepţia aparţine unui grup de experţi (istoricii, arhitecţii şi restauratorii fiind acum dublaţi în crearea muzeelor de specialiştii în comunicare). Obiecte, inscripţii, afişe de propagandă, cărţi, lozinci, date statistice, dispuse pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, povestesc despre utopia şi realităţile dintre 1948 şi "revoluţia de catifea": ambientul fabricii, mitingului şi cantinei, biroului de anchetă, al apartamentului de bloc ori Spartakiadei, afişele clasice ale "luminoaselor sărbători", mărcile consacrate ale "comerţului socialist", atmosfera "luptei pentru pace" şi victoriei lansării primului Sputnik ori a "noului val" cinematografic ceh... Turiştii cumpără "Moştenirea" (ghid istoric al Cehoslovaciei între 1948 şi 1989, editat în principalele limbi de circulaţie) şi "suveniruri" adecvate. Conservele cu "aer din paradisul comunist", diplome de fruntaş în producţie, epoleţii de general şi medaliile de "erou al muncii" sînt marfă de mai mare trecere.  

Grupurile de şcolari, alături de care vizităm muzeul, "văd" viaţa bunicilor şi copilăria părinţilor. O viziune didactică modernă care cultivă principiul intuiţiei emis în urmă cu patru secole de alt ilustru ceh, pedagogul Comenius, cu cerinţele unei pedagogii a democraţiei fără stridenţe propagandistice. Noi, în schimb, am "produs" (în "exclusivitate" postcomunistă!) circa zece institute de "studii" ale trecutului apropiat, cu rezultatele "dezbătute" între angajaţii lor...  

POMANA MORTULUI. În căutarea trecutului comunist praghez, am abandonat circuitele turistice. Am străbătut, cu metroul şi tramvaiul, centrul oraşului şi "periferiile muncitoreşti". Moştenirile comunismului  românesc nu le-am mai găsit nicăieri însă: nici fabrici şi blocuri-fantomă, nici pensionari şi copii cerşetori, nici (măcar) cîini vagabonzi nu au cehii. La două decenii după sfîrşitul regimului, în cadenţa normalităţii memoriei sociale, cehii au integrat cei 40 de ani ai "tranziţiei spre comunism" în ciclurile din marea istorie. Dar pe mormîntul comunismului ceh, spre profitul urmaşilor, şi eu am lăsat (prin turismul tematic organizat) rotundul a 50 de euro. Să-i fie de pomenire şi veşnică odihnă defunctului.

Lustraţia

După cum era firesc, Cehoslovacia a fost prima interesată de "rezolvarea problemei trecutului comunist". Faptul a dus la adoptarea unei legi a lustraţiei (4 octombrie 1991).
Cum "împărţirea" între "societatea civilă" şi "represiune" era argumentată convingător – începînd cu protestele deschise împotriva ocupaţiei sovietice (1968), "Carta 77", grevele, arestările şi condamnările politice ce-au condus la căderea regimului –, contextul  social a fost favorabil aplicării respectivei legi. Legea se referă la numeroase categorii de foşti exponenţi şi "colaboratori" ai regimului comunist, dar... nu i-a impiedicat să candideze în alegeri!
Actualmente, în Cehia nu funcţionează nici un institut de istorie dedicat exclusiv  comunismului.

August ’68

Invaziei trupelor Tratatului de la Varşovia din august 1968, istoriografia cehă îi acordă mai mică importanţă decît am crede. În biblioteca Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe Cehe am găsit puţine lucrări care tratează evenimentul. Cehii n-au motive de mîndrie naţională în cele ce s-au întîmplat, iar Ceauşescu s-a fixat în memoria praghezilor prin ieşirea sa spectaculoasă din scenă. Cel mai reprezentativ memorial contemporan este dedicat lui Jan Palach. La funeraliile sale participaseră (în plină ocupaţie sovietică!) apşroape un milion de oameni. Monumentul lui Palach este continuu îmbrăcat în flori, ca şi al răzvrătitului Jan Hus. Florile proaspete nu lipsesc nici de la mormîntul lui Dubcek, liderul destituit pentru proiectul "comunismului cu faţă umană".