Artisti populari din toate colturile tarii au scos "la sorit", la Muzeul Satului din Bucuresti, zestrea mestesugului invatat din tata in fiu. Icoane, tesaturi, podoabe, masti, toate pentru a darui orasenilor cel putin o stare de spirit.

Casele stravechi cu cerdac, troitele si fantanile adunate in inima Bucurestiului au prins viata timp de patru zile, chiuind, in reavanul primaverii, frumusetea satului romanesc.

Pe una din aleile insorite, o bunicuta mestereste la o traista motive traditionale. Pe masuta ei troneaza, la loc de cinste, mai multe perechi de opinci, facute din piele de vitel sau de porc. "Daca mai ai pe cineva de ajutor, poti face si zece perechi pe zi", zice batrana. Cu cel mult trei sute de mii de lei vechi (in functie de masura) te poti duce acasa cu o pereche de opinci de toata frumusetea. Dar nu se fac usor, e munca de migala. Pielea se indreapta, se gaureste apoi cu o potricala si se leaga cu sfori de piele. Pe bunica o cheama Floarea Moldovan si este din satul Runcu-Salvei, judetul Bistrita-Nasaud. Are putin peste 70 de ani. Ne povesteste ca toata viata a lucrat straie de port popular. La ei in sat batranii merg si acum pe ulite cu opinci, ii si camasi legate cu braie. Floarea a muncit 50 de ani la cooperativa si, de cand a iesit la pensie, merge cu lucrurile confectionate pe la targuri. E frumos la Bucuresti, zice, a mai venit o data... Ii place casa cea mare, care e aproape de muzeu. De Florii, in satul ei, oamenii merg la biserica si dau matele (ramurile de salcie) sfintite animalelor sa le manance, ca sa fie sanatoase. Si barbatii, care cu oile, care cu caprele, merg la pasune, ca asa e bine de sfanta sarbatoare.

MUZICA PASTORILOR. Pe o alee mai sus se aude cantec de cimpoi. La o masuta impodobita cu carabe, fluiere ciobanesti, cavale si ocarine, mos Arsene isi asteapta vizitatorii. Are 74 de ani si este din Campulung Muscel. A invatat mestesuglul de la un mester de la Ramnicu-Valcea, cu care a lucrat multi ani in mina. A iubit de mic muzica pastorilor. Toti ai lui i-au urmat pasiunea. Si copiii, si nepotii au invatat sa mestereasca instrumentele de suflat. Una dintre fiice il insoteste si acum. E munca multa, ne povesteste, dar merita cand vezi ce iti iese din maini. A dat bucuroasa meseria de laborant intr-un combinat chimic pe maiestria de a face unelte de "ghiers" armonios.

LUMEA LUI CREANGA. La masa lui mos Arsene se uita de vizavi Mos Chiorpec Ciubotarul, Mos Nichifor Cotcarul, Tusa Marioara, Popa Duhu sau Danila Prepeleac. Nu, nu in carne si oase! Sunt figurine unicat, modelate din lut si huma. Fiecare dintre ele are carisma personajului inchipuit de Creanga. Sunt strajuite de toiege ciobanesti, sculptate cu pricepere, si harapnice (bice). Fiecare toiag, ne povesteste mestera, este si el unicat. Trebuie sa te plimbi prin padure, sa alegi crengile bune de corn, tei sau alun si apoi sa le sculptezi. Ionela Lungu, mamica personajelor de poveste, este din Humulesi. Este de profesie inginer si merge la targurile traditionale cu aceste bijuterii, de peste zece ani.

TESATURI. Alaturi de personajele lui Creanga poti admira, la standul Cristinei Niculescu din Stejaru, judetul Valcea, stergare. Mai mici sau mai mari, mai impodobite sau mai simple, toate insa de o maiestrie care sfideaza perfectiunea. Sunt lucrate de mana si cu cel mult sase sute de mii te poti duce acasa cu o amintire din vremea satului autentic de odinioara sau cu un cadou special pentru familie. Toti ai Cristinei lucreaza la stergare. Se castiga binisor cu vanzarea lor, sunt cerute mai ales de straini sau de romanii care merg in afara la rude si vor sa le daruiasca un cadou de suflet romanesc.

PROGRAM. Maine este ultima zi in care, la Muzeul Satului, bucurestenii se pot impartasi din splendoarea obiectelor de arta si cu bucate din desaga gastonomiei traditionale. Grupul de copii "Ascetica Toaca", din Victoria, judetul Brasov, Dumitru Zamfira cu taraful sau, Floarea Calota, Elena Merisoreanu, grupul coral al Facultatii de Teologie si multi altii vor incheia programul Targului de Florii.

DUMINICA VLASTARILOR

"Floriile reprezinta o pioasa cinstire a Invierii lui Lazar din Vitania - pentru care locuitorii Ierusalimului il intampina pe Iisus, a doua zi, cu ramuri de finic (simbol al nemuririi) - , dar si o sarbatoare a reinvierii naturii. Simbolul sarbatorii sunt ramurile verzi de salcie, numite in diverse sate si martisoare. In credintele romanilor, mladitele de salcie continua sa fie expresia fertilitatii si a nemuririi, dar si a biruintei vietii asupra mortii. Batranii din Banat obisnuiesc ca, atunci cand se intorc de la biserica cu matisoarele, mai intai sa atinga pruncii pe cap cu ele, ca sa creasca mari si sanatosi. In Bucovina ramurile de salcie sunt facute coronita si se aseaza pe straturile din gradina, ca sa rodeasca mai bine. In Transilvania, Banat si Muntenia, casele se afuma cu matisoare arse pentru a feri casa de foc si alte rele." (Dr. Doina Isfanoni, cercetator etnolog)

MESTESUGUL SE MOSTENESTE

Geonoveva, Angela si Andreea sunt mama, fiica si ne-poata. Au venit la targ cu oua incondeiate, asa cum se fac in satul lor, Gemenea, din judetul Suceava. Nepotica are doar 7 ani si este deja experta in tehnica pictarii oualor. De curand a si castigat un premiul de specialitate la Festivalul National al oualor incondeiate de la Ciocanesti (Bucovina). Andreea a invatat de la bunica ei mestesugul decorarii. Scrie ouale cu tus, cu o unealta improvizata dintr-o penita infipta intr-un creion, si apoi le coloreaza in motive traditionale.

In Sambata lui Lazar

Astazi este ajunul sarbatorii Floriilor. In Sambata lui Lazar, femeile satului traditional fac copturi, mai ales placinte, pe care le impart de pomana. Bucatele sunt trimise ca mosi de sufletul mortilor, care asteapta in aceasta zi la poarta raiului. Mosii de Florii se impart astazi, dar si maine, in ziua sarbatorii Floriilor. In Muntenia se mergea la colindat cu Lazarelul. Cete de copile, una imbracata in mireasa, se adunau si le cantau gospodarilor despre moartea nefericita a lui Lazar. Copilele se asezau in cerc inaintea ferestrelor si incepeau a povesti cum Lazar a cerut mamei sale sa-i faca azima si ea n-a voit, cum a plecat el apoi suparat la padure si s-a suit in copac pentru a taia frunza oilor si cum a cazut de acolo si si-a dat duhul: "Sambata de dimineata/ Lazar din pat s-a sculat/ Pe ochi negri s-a spalat/ La icoane s-a-nchinat/ La padure mi-a plecat/ In copaciu mi s-a urcat/ Copaciul s-a clatinat/ Iar Lazar jos a picat". Fetele primeau in schimbul colindelor oua, pe care le roseau apoi pentru Pasti. In Transilvania si in Banat este datina sa se puna in aceasta zi apa si ramuri verzi la cruci si morminte.