Carnea se conserva astfel prin afumare iar un nou studiu arată că această practică are o vechime de peste 2 milioane de ani.
Cercetarea a fost realizată de doi cercetători de la Universitatea din Tel Aviv care studiaseră anterior evoluția umană, în contextul vânării animalelor de talie mare.9 situri arheologice diferite, descoperite în Africa de Sud, Kenya, Israel, Etiopia și Spania, au fost analizate.
Experții au studiat mărimea și vechimea rămășițelor de animale descoperite în aceste locații. Unele dintre oase au o vechime de peste 2 milioane de ani.
„Procesul de strângere a combustibilului, pornirea focului și menținerea lui în timp necesita un efort semnificativ,” a declarat paleoantropologul Miki Ben-Dor.
Conservarea cărnii datează din timpuri străvechi
Mâncarea pe care oamenii o pregătesc de peste 2 milioane de ani. „Am propus o nouă ipoteză cu privire la acest motiv.”
Potrivit experților, în aceste situri au fost descoperite urmele unor focuri, dincolo de rămășițe animale. Experții au estimat câștigul energetic al consumării cărnii imediat după procesare, comparativ cu perioada când aceasta este conservată.
Datele sugerează că aceste focuri nu erau făcute doar pentru căldură sau pentru a găti animalele de talie mare imediat.
Flăcările și fumul ar fi afumat și uscat această carne pentru a rezista mai mult. Astfel ar fi putut ține la distanță și prădătorii, după ce oamenii și-ar fi mâncat porția.
„Utilizarea focului nu era atât de simplă. La cele mai multe situri cu o vechime mai mare de 400.000 de ani nu există dovada unor focuri,” a declarat Ben-Dor. „Chiar și așa, în anumite situri există semne clare că a fost folosit focul. Dar fără oase arse sau dovada preparării cărnii.”
„Înțelegem că oamenii din acea perioadă - mai ales Homo erectus - nu foloseau focul în mod regulat doar ocazional, în locuri specifice și pentru scopuri anume,” a mai spus expertul.
Un elefant, de exemplu, ar fi putut hrăni 12 oameni timp de 3 luni, potrivit estimărilor, notează a1.ro.


