Democraţia printre oi

Neluţu Cernat a împlinit la 22 decembrie 2009 20 de ani. Este singurul copil al unei familii de ciobani din Munţii Sebeşului, cătunul Bârsana, comuna Şugag. În vechea tradiţie din familie, Neluţu moşteneşte şi duce mai departe îndeletnicirea de secole a familiei sale, oieritul, dar are şi planuri de viitor distincte faţă de ciobănie.

Faptul că s-a născut în ziua Revoluţiei române nu a avut şi nu are nici acum o mare importanţă pentru tânărul cioban. Singura conotaţie demnă de remarcat este aceea că, din cauza situaţiei fierbinţi din acele zile, certificatul de naştere al lui Neluţu a fost înregistrat doar la 24 decembrie, adică la două zile după naştere. "Părinţii mi-au spus că era o mare bulibăşeală atunci, oamenii erau ocupaţi, nervoşi, aşa că nu au avut cu cine să discute la primărie. Abia după trei zile mi-au făcut certificatul de naştere, care este datat 24 decembrie", spune tânărul. Cu toate că i-a plăcut şcoala, Neluţu nu a avut de ales în momentul în care a trebuit să se decidă viitorul său. În fapt, viitorul s-a decis de la sine, în buna tradiţie de familie, moştenită de la părinţi, bunici şi străbunici: "Tata m-a luat cu el, cu oile, de când aveam patru ani. Am avut şi două-trei sute de oi. Acum mai sunt doar 56...". Din păcate, Neluţu a stat mult mai mult între oi decât cu cartea-n mână. "Mi-a plăcut să învăţ şi am învăţat destul de bine. Dar îmi place şi cu oile, asta-i viaţa, m-am învăţat...", adaugă tânărul cioban. Din experienţa familiei, tânărul ştie că meseria de cioban nu mai rentează în zilele noastre. De ce? "Pentru că oile nu se plătesc. Pentru că nu se face atâta fân, să le dai lor, să se facă frumoase, şi apoi să primeşti bani puţini pe ele..."

VREA SĂ TERMINE LICEUL LA SERAL
Pentru viitor, Neluţu şi-a propus să termine liceul la seral şi să încerce să facă şi altceva decât toată familia. Ar vrea să meargă la o facultate, să devină inginer sau profesor, cu toate că, spune el, în ziua de azi nu e mare diferenţă între oameni. "Am auzit şi eu diverse treburi despre statutul social. Chiar dacă sunt în vârful muntelui majoritatea timpului, am mai citit şi eu şi văd că acum nu-i mare diferenţă între un cioban fără şcoală şi un om umblat pe la doctorat. Totul se măsoară în câţi bani ai, nu în câtă minte ai sau ce ştii şi poţi să faci. De asta am tot aşteptat să se mai schimbe câte ceva în ţara asta, să văd încotro să apuc şi eu... ciobănia nu mai e nici o afacere în ziua de azi...", spune cu năduf Neluţu Cernat. În peregrinările sale prin munţi cu oile, ciobanul de 20 de ani a văzut şi a auzit multe. A văzut lupul şi ursul de aproape, dar a reuşit să scape cu tot cu turmă graţie câinilor săi iscusiţi. Cea mai teribilă poveste din viaţa sa s-a petrecut sus pe munţi, la peste 2.000 de metri altitudine. "Eram prin munţi, pe la Vârfu lui Pătru. Într-o noapte a venit ursu peste noi, eram eu cu un unchiaş de-al meu. Unchiaşul dormea învelit în cojoc, mai departe puţin de oi. Ursul a crezut că-i oaie şi a călcat peste el. Unchiaşul s-o trezit şi o scos lanterna de sub cojoc să vadă cine-i, şi s-a speriat ursu'. A dat nas în nas cu mine, m-a doborât la pământ, încercând să o ia la fugă, că am strigat după câini", relatează amuzat ciobanul "legat" ca dată de revoluţie.

"ÎN VIAŢA NOASTRĂ NU A FOST REVOLUŢIE"
Despre viaţa dinainte de 1989, Neluţu nu ştie mare lucru, ca şi despre Revoluţie. Şi nici nu-l interesează foarte mult. "Nu a contat niciodată când m-am născut eu, în ce zi, sunteţi primul om care mă întreabă de sănătate. În viaţa noastră, a ciobanilor, nu a fost nici revoluţie, nici 22 decembrie 1989. E o zi ca oricare alta. Aici, la noi, între ciobani şi oi, e o altă lume. Nu prea ştim noi cum merg lucrurile legate de schimbările politice, dar simţim schimbările din buzunare. Din câte am auzit însă de la oameni şi de la părinţi, pe vremea lui Ceauşescu le mergea mai bine oierilor. Îşi vindeau mai bine produsele şi aveau mult mai multe oi decât acum. Acum, cu criza asta, abia avem bani ca să trăim de pe o zi pe alta. Oamenii s-au înrăit de-i vai şi amar. nu se mai înţeleg fraţii între ei, ciobanii se iau imediat la bătaie chiar şi pentru o bucată de brânză. Nu ştiu zău la ce-o fi bună democraţia asta de tip nou", explică ciobanul situaţia prin care trece breasla sa. În Munţii Sebeşului, viaţa ciobanilor se măsoară în oi, lapte şi caş, mai puţin în comunism sau pluralism. Nu e altfel nici pentru Neluţu Cernat, născut la 22 decembrie 1989. O simplă zi, atât pentru el, cât şi pentru milioane de alţi români care nu simt nici acum vreo schimbare în bine, la 20 de ani după ce oameni nevinovaţi au murit pentru o himerică viaţă mai bună...

Pauză în evidenţele privind naşterile
Conform datelor deţinute de Serviciul Evidenţa Populaţiei din Oradea, în vâltoarea evenimentelor de la sfârşitul lui decembrie 1989, nu se poate vorbi despre o evidenţă normală şi constantă a naşterilor. În timp ce unii mureau pentru libertate, la Oradea apăreau pe lume alte fiinţe umane, însă cine să aibă timp să le înregistreze? Aceasta ar fi întrebarea retorică pe care ne-o punem acum, la 20 de ani, de la începutul evenimentelor revoluţionare. Gheorghe Seica, şeful Serviciului Evidenţa Populaţiei Oradea, mărturiseşte că "nu se poate vorbi despre data certă când au venit pe lume tinerii care acum îşi serbează 20 de ani din viaţă, deoarece la data de 21 decembrie nu s-au făcut înregistrări în actele de stare civilă. La data de 22 decembrie au fost înregistrate 17 naşteri, însă până la 27 decembrie s-au sistat aceste înscrieri, fie din cauza zilelor libere, fie din cauza evenimentelor. Cert este că la 27 decembrie au fost înregistraţi 45 de copii". (Teodora Ivan)

"În viaţa noastră, a ciobanilor, nu a fost nici revoluţie, nici 22 decembrie 1989. E o zi ca oricare alta. Aici la noi, între ciobani şi oi, e o altă lume. Nu prea ştim noi cum merg lucrurile legate de schimbările politice, dar simţim schimbările din buzunare. Din câte am auzit însă de la oameni şi de la părinţi, pe vremea lui Ceauşescu le mergea mai bine oierilor. Îşi vindeau mai bine produsele şi aveau mult mai multe oi decât acum"

"Am auzit şi eu diverse treburi despre statutul social. Chiar dacă sunt în vârful muntelui majoritatea timpului, am mai citit şi eu şi văd că acum nu-i mare diferenţă între un cioban fără şcoală şi un om umblat pe la doctorat. Totul se măsoară în câţi bani ai, nu în câtă minte ai sau ce ştii şi poţi să faci"

Neluţu Cernat