Fabrica de nemti din Bucuresti

L-am intalnit pe Hans Liebhardt in modesta redactie a ziarului Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien. Lumina alunecand piezisa pe chipul sau invaluit in fum de tigara ii dadea un aer de povestitor oriental. Impresie repede risipita de o vorba romaneasca taiata pe calapod nemtesc.

Germanii au lasat putine semne in Bucuresti. Dar temeinice. Parcul Cismigiu si cel din Dealul Mitropoliei au fost gandite si amenajate de arhitecti nemti. Primaria Bucurestilor a avut, de-a lungul vremii, mereu arhitecti germani. Dintre cladiri, Palatul Sutu este cel mai cunoscut edificiu ridicat de un arhitect neamt.

Prezenta germanilor aici a fost una discreta, subtila, manifestata mai ales in domeniul economic. Pentru ca meseriasii priceputi aveau o viata imbelsugata in Principatele Romane. In Bucuresti s-au asezat, mai cu seama dupa urcarea lui Carol I pe tron, nemti de toate soiurile: bavarezi, austrieci, sasi, svabi, sudeti. Veneau sa lucreze in fabrici de bere sau de paine, dar si ca farmacisti, medici si fotografi.

Au creat in romaneste

Dintre nemtii deveniti bucuresteni s-au ridicat si intelectuali de marca. Artisti plastici ca sculptorul Karl Stork si fiii sai Karol si Frederich au insemnat mult pentru artele frumoase in Romania. Karol Stork a venit din Germania la 1849, si-a facut atelier in Bucuresti, iar nu peste mult timp a devenit profesor la Academia de Belle Arte. „In Bucuresti a fost altfel decat in Budapesta sau Praga, unde germanii au avut, temporar, un rol dominant. La Bucuresti s-au integrat in cultura romana, n-au facut o cultura etnica proprie", afirma Liebhardt. Adica au creat in limba romana si in institutii de cultura romanesti.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Limba, pastrata prin biserica

Nemtii din Bucuresti si-au abandonat dialectele si o parte din obiceiuri. Cu totii au deprins germana literara. In principal, biserica lutherana a cultivat limba. Serviciul religios era si este tinut in limba germana. Iar biserica a avut un sistem de scoli foarte bine pus la punct.

Biserica romano-catolica s-a ingrijit si ea de etnicii germani, cu deosebire intre 1904 si 1921, sub episcopatul lui Reimund Netzhamer. „Intelectual de inalta tinuta, poliglot si mare prieten al romanilor, Reimund Netzhamer a lasat un jurnal personal impresionant. Editia in limba romana va aparea in curand si dezvaluie o alta istorie a Romaniei. Reimund Netzhamer e o figura mai mare decit toti nemtii din Bucuresti la un loc, dar nu prea a fost scos la lumina", crede Liebhardt.

Scolile germane, pline de romani

Despre scolile germane, Hans Liebhardt spune ca sunt „un adevarat sistem de fabricat nemti". Nu numai dupa limba. In Bucuresti sunt peste 20 de gradinite, un liceu si mai multe sectii in limba germana la diferite facultati. 95 la suta dintre elevi si studenti sunt romani. Scolile germane sunt preferate si in virtutea unui spirit elitist, dar si pentru ca acolo s-a pastrat o disciplina si o rigoare specifice. In plus, pentru ca platesc scolarizarea copiilor, parintii urmaresc mai atent evolutia acestora. „Eu cred ca optiunea romanilor pentru scolile germane vine din dorinta de a fugi de mizerie. In aceste institutii totul functioneaza dupa reguli clare, n-au patruns drogurile, sunt dotari mai bune, respectul pentru profesori e nestirbit", spune Leibhardt.

Emigrarea in masa, motivata economic

Hans Liebhardt ajunge cu povestirea si la valurile de retrageri ale nemtilor din Romania. „Noi suntem de parere ca plecarile au fost motivate in primul rand economic, nu politic. Cu pamanturile si fabricile confiscate de catre comunisti, sasii nu mai aveau de ce ramana aici. Desigur, au fost si hartuielile politice, si deportarile..." Dar mai mult au cantarit nevoile materiale. Nemtii de aici vedeau prosperitatea rudelor din Germania si nu s-au impacat cu saracia la care i-a obligat regimul comunist. Cand Ceausescu a convenit cu guvernul RFG sa-i lase pe nemti sa emigreze contra valuta forte, multi n-au mai stat pe ganduri. Hans Liebhardt este unul dintre cei care au ramas. Avea un serviciu bun, un salariu convenabil si putea publica scrieri in limba germana. N-are nici urma de regret ca n-a luat drumul Germaniei. Dimpotriva. Dupa 70 de ani de Romania se simte si putin roman. Spune ca-i plac mai mult romanii, pentru ca sunt fascinanti pana si in caderile lor.

CV

Hans Liebhardt s-a nascut acum 70 de ani la Apoldu de Sus, langa Sibiu, intr-o comunitate tipica de sasi. Si-a facut studiile la Sibiu si Sighisoara, apoi a fost luat la „scoala de poeti" facuta de comunisti la Bucuresti, sub numele de Institutul de creatie „Mihai Eminescu". Apoi si-a inceput lunga sa cariera de jurnalist la ziarul de limba germana N...uer Weg (Drum Nou) in Capitala. Intre 1970 si 1980 a fost redactor-sef adjunct la programul pentru minoritati de la Televiziunea Romana, de unde a revenit la N...uer Weg. Este autor, printre altele, al volumelor „Viata prea minunata a lui Andreas Wei?kircher" (1981), „Germani la Bucuresti" (2003), „Cuvantul e baza - autori germani din Romania" (2004). Lucreaza la ziarul „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien" si face o emisiune in limba germana la TVR.

In Capitala mai traiesc 2.400 de nemti

Potrivit recensamantului din 1930, in Romania Mare erau 748.000 de nemti. Peste 100.000 au emigrat imediat dupa deschiderea granitelor in 1990. In anul 1992 mai traiau in tara noastra 119 mii de cetateni germani, pentru ca in 2002 numarul lor sa scada la 60 de mii. In Bucuresti erau vreo 7.000 de germani in anii ’70, potrivit lui Hans Liebhardt. Pana la recensamantul din 1992 au mai ramas doar 4.300 de nemti, iar astazi comunitatea germana din Capitala numara 2.400 de suflete. „Din Bucuresti au emigrat incomparabil mai putini decat din Transilvania, pentru ca aici au fost mai multe familii mixte, germano-romane. Baieti romani luau nemtoaice pentru ca spuneau ca gatesc bine si stiu sa pretuiasca un barbat. Au plecat si de aici destul, dar au fost mai atasati de familii, de locuri. Din comunitatile traditionale transilvanene au emigrat insa masiv. La Agnita, de pilda, din 3.000 de nemti au plecat 2.800", spune Liebhardt.

SUMAR DOSAR
Nemtii nostri
Fabrica de nemti din Bucuresti
Noi, sibienii...!
Supravietuitori dupa exod
La plecare, si-au luat si mortii cu ei
„Ne-au facut olteni cu forta!“
Betegite de gerul Siberiei
Sasii recuceresc Estul
A saptea generatie de Peteri
Ultimele „sasce“ din Bistrita
La Bacau, nemtii invata germana de la romani
Printul Charles s-a indragostit de Viscri
Neamul svabilor din Banat sta sa piara
"Din acest loc eu nu ma clintesc"
“Bine ca ati ramas, ca avem unde veni!”