"După părerea mea, Adrian Păunescu a fost un FIU al poporului român. Nu un poet român, ci un fiu al poporului român. Era suflet din sufletul neamului său, căruia i-a cântat bucuria şi amarul. Vreau să cred că de acolo, din eternitate, George Coşbuc nu se supără că Adrian Păunescu i-a parafrazat poezia lui. Aş mai adăuga că, după cultura pe care o deţinea, Adrian Păunescu poate fi considerat OM UNIVERSAL, în sensul umanist al cuvântului. Nu s-a priceput la nave cosmice ca Leonardo da Vinci, nu s-a priceput la pictură sau la arhitectură ca Michelangelo, dar la ce s-a priceput - la poezie -, s-a priceput extrem de bine. Foarte multe din poeziile lui au fost puse pe muzică şi cred că este cel mai cântat poet român. Aşa cum cred că este poetul cel mai curtat de interpreţi. Îmi aduc aminte cum, la Cenaclul Flacăra, toată lumea se ruga de el să-i scrie versuri. Şi nu refuza pe nimeni. Nu doar că nu spunea «nu», dar într-un fel, scriindu-ţi versuri, te obliga să fii vivace şi puternic ca el. Cuvintele sunt puţine, dar nu poţi fi indiferent la dispariţia lui. Chiar dacă fizic nu mai e, el va rămâne acelaşi poet, iubit de atâţia dintre noi.
După moartea Tatianei Stepa, moment care l-a impresionat profund, Adrian Păunescu s-a exprimat în felul următor: «Se moare torenţial!». Cine s-ar fi putut gândi, acum un an şi ceva, că ploaia torenţială a morţii îl va atinge atât de curând?"