Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de 1989, decretele de grațiere ale condamnaților la închisoare erau semnate de președintele Nicolae Ceaușescu în preajma zilei naționale a României care se sărbătorea pe 23 august. Cea mai mare grațiere colectivă a fost făcută în 1988, când mii de deținuți au ieșit pe porțile pușcăriilor. Moda grațierilor colective a continuat și după Revoluție, iar primul decret era semnat de fostul președinte Ion Iliescu chiar pe 4 ianuarie 1990. Ultima grațiere colectivă a avut loc în 2002, decretul fiind semnat tot de președintele Ion Iliescu. De-a lungul anilor, statuarea grațierilor colective prin lege a apărut de patru ori pe agenda de lucru a Parlamentului, stârnind de fiecare dată o furtună în societate. Cele mai dese motive invocate pentru promovarea acestor inițiative au fost suprapopularea pușcăriilor și condițiile grele de detenție.
În 2006, deputatul Nati Meir venea cu un proiect privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. Nati Meir cerea grațierea pedepselor cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum și amenzile aplicate de instanțele de judecată. Și minorii care săvârșiseră fapte prevăzute de legea penală ar fi urmat să beneficieze de acest proiect în cazul în care devenea lege, pentru că el anula măsura educativă a internării într-un centru de educare. Chiar dacă proiectul prevedea 57 de infracțiuni cărora nu li se aplica clemența, la care se adăugau 10 infracțiuni stabilite prin legi speciale, proiectul era respins de Parlament, după ce el primise aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii și a Guvernului, care sublinia în avizul său că, deși stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se grațiază și a infracțiunilor pentru care nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competența exclusivă a legiuitorului, aceste măsuri trebuie stabilite în urma unor investigații interdisciplinare, lucru care lipsea proiectului inițiat de Nat Meir. El a făcut acest proiect având probabil premoniții. În iunie 2014, el era condamnat la 7 ani de închisoare cu detenție pentru înșelarea mai multor persoane cărora le-a promis că le trimite la muncă în Israel. Nu a stat însă prea mult după gratii, pentru că în martie 2016 era eliberat condiționat.
Ies la rampă Mădălin Voicu și reprezentantul romilor Nicolae Păun
Citește pe Antena3.ro
În noiembrie 2014, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, respingea pentru a două oară un proiect de lege care a stârnit la vremea respectivă vii dispute în Parlament, dar și în spațiul public, inițiat de deputații Mădălin Voicu (PSD) și Nicolae Păun (reprezentantul romilor). Proiectul de lege pentru amnistierea unor infractiuni și gratierea unor pedepse stabilea că se amnistiază infracțiunile pentru care Codul Penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă privativă de libertate de până la șapte ani inclusiv sau amendă. Practic, conform reglementărilor, amnistia înlătura răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită, în toate formele ei de participație penală, autori, coautori, instigator, complice și participație improprie. De asemenea, inițiativa prevedea grațierea în întregime a pedepselor cu închisoare de până la șase ani inclusiv, precum și a pedepselor cu amendă, aplicate de instanța de judecată. Tot în întregime urmau să se grațieze și internările într-un centru de reeducare ale minorilor dispuse de instanțele de judecată. Inițiativa legislativă a fost depusă pentru prima dată de deputații Mădălin Voicu (PSD) și Nicolae Păun (Partida Romilor) în 2011, iar în 2012 a fost respinsă de Parlament. Cei doi deputați reveneau însă cu proiectul în Parlament în februarie 2013, dar la sfârșitul lui 2014 era respins pentru a doua oară.
În 2018, Senatul adoptă tacit, Camera respinge în 2019
În 2018, Senatul a adoptat un proiect legislativ ce conținea grațierea în întregime ori parțial a unor pedepse, proiect care a plecat inițial de la Guvern. Proiectul era însă respins definitiv după ce Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a respins proiectul. El prevedea, în primul rând, grațierea pedepselor cu închisoarea de până la cinci ani inclusiv, aplicate de instanță. Grațierea urma să se aplice indiferent de modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea dispusă de instanță, indiferent că este vorba de renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau liberarea condiționată. Pentru a se putea beneficia de grațiere, persoanele condamnate trebuiau să achite despăgubirile la care au fost obligate prin hotărâre judecătorească definitivă. În mai 2018, inițiativa a fost adoptată tacit în Senat, dar în septembrie 2019 era respinsă definitiv de plenul Camerei Deputaților cu 177 „pentru” respingere, un vot împotrivă și două abțineri.
Alina Gorghiu a vrut pușcărie la domiciliu
În mai 2020, Parlamentul respingea definitiv, în unanimitate, proiectul privind executarea la domiciliu a pedepsei închisorii şi supravegherea prin brăţară electronică, iniţiat de senatorul PNL Alina Gorghiu. Proiectul, care inițial fusese adoptat de Senat, prevedea că persoanele condamnate la pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus executarea acesteia la domiciliu vor fi supravegheate în permanenţă prin intermediul unei brăţări electronice. Preşedintele PNL, premierul Ludovic Orban, a catalogat proiectul de lege iniţiat de Alina Gorghiu drept o „aberaţie” şi anunţa că deputaţii liberali vor vota împotrivă. „Este o aberaţie. E un proiect de lege care a fost iniţiat de un senator al nostru fără a avea acordul grupului parlamentar din Senat, dar mai ales fără a avea acordul conducerii PNL”, spunea, la acea dată, Orban.
Sute de mii de condamnați au beneficiat de clemența lui Ceaușescu
Pe 27 decembrie 1967 intra în vigoare Legea nr. 25 privind amnistierea unor infracţiuni, graţierea şi reducerea unor pedepse adoptată de Marea Adunare Națională. Erau grațiați cei condamnaţi la pedepse privative de libertate de până la 5 ani inclusiv, cei care au împlinit vârsta de 60 ani, femeile gravide sau cu copii până la 5 ani şi minorii, condamnaţi la pedepse până la 10 ani inclusiv. În anumite cazuri, pedepsele erau înjumătățite, iar condamnările la muncă silnică pe viață erau comutate 25 de ani de muncă silnică. În intervalul 1953-1989 au fost adoptate 29 de acte normative pentru grațierea unor pedepse și amnistierea unor infracțiuni, iar în intervalul 1967-1988, numărul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane.
Klaus Iohannis este singurul președinte post-decembrist care până acum nu a semnat grațierea niciunei persoane.
