Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ghidul este dedicat instituțiilor publice centrale şi locale, civile şi militare, precum şi companiilor private, și stabilește măsurile care vor fi luate în interiorul entității respective, dacă o persoană este hărțuită.
Anunțul despre publicarea în dezbatere publică a primului ghid privind hărțuirea sexuală și morală la locul de muncă a fost făcut, ieri, de Gabriela Firea, ministrul Familiei și Egalității de Șanse. Potrivit acesteia, documentul a fost elaborat de specialiștii Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) împreună cu Institutul Român Pentru Drepturile Omului și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, iar specialiștii ANES vor fi cei care vor oferi suport instituțiilor şi companiilor pentru aplicarea măsurilor din Ghid.
Ce înseamnă hărțuirea?
În document se arată că poate fi considerată hărțuire la locul de muncă „adoptarea a cel puțin unuia dintre comportamentele de mai jos, clasificate în funcție de efectele asupra victimei”: „acțiuni vizând împiedicarea victimei de a se exprima”, de către colegi sau superiorii ierarhici, „acțiuni vizând izolarea victimei”, dar și „acțiuni ce presupun desconsiderarea victimei în fața colegilor”.
Întreruperea frecventă a victimei atunci când vorbește sau împiedicarea acesteia să se exprime, criticarea activității sau a vieții private a victimei; terorizarea „prin apeluri telefonice”, amenințarea verbală sau în scris, evitarea contactul vizual sau gesturi de respingere, țipetele și jignirile din partea colegilor, precum și ignorarea prezenței victimei intră la categoria „hărțuire”.
În privința acțiunilor ce presupun desconsiderarea, acestea includ situații în care: „victima este vorbită de rău sau calomniată; se lansează zvonuri la adresa victimei; victima este ridiculizată; se pretinde că victima este bolnavă mintal; victima este constrânsă pentru a se prezenta la un examen psihiatric; se inventează o infirmitate a victimei; se imită acțiunile, gesturile, vocea victimei pentru a o ridiculiza mai bine; sunt atacate credințele religioase sau convingerile politice ale victimei; se glumește pe seama vieții private a victimei; se glumește pe seama originii sau naționalității victimei; victima este obligată să accepte activități umilitoare; evaluarea inechitabilă a muncii victimei; deciziile victimei sunt contestate; agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători; hărțuirea sexuală a victimei (gesturi sau propuneri)”.
„Toleranță zero”. Ce sancțiuni riscă hărțuitorii
Politica antihărțuire la locul de muncă elaborată de guvernanți „este aplicabilă tuturor angajaților, precum și persoanelor cu care aceștia interacționează în timpul programului de lucru (ex: parteneri, beneficiari, invitați etc.)”, obiectivul principal al acesteia fiind acela de a asigura un mediu optim de muncă, bazat pe respect pentru demnitatea ființei umane.
„Instituția va aplica o politică de toleranță zero pentru hărțuirea pe criteriul de sex și hărțuirea morală la locul de muncă, va trata cu seriozitate și promptitudine toate incidentele și va investiga toate acuzațiile de hărțuire”, se arată în Ghid, precizându-se că va fi sancționată disciplinar orice persoană despre care s-a dovedit că a hărțuit o altă persoană, mergând de la avertisment verbal/scris sau reducerea salariului, până la transfer, retrogradare, suspendare sau chiar concediere.
„Constituie contravenție hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei”, conform documentului.
Totodată, angajatorul care nu ia măsuri în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă riscă amenzi cuprinse între 30.000 de lei și 50.000 de lei. Interzicerea acestor măsuri va fi sancționată cu sume și mai mari: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă: de la 50.000 lei la 200.000 lei nerespectarea de către angajator a obligației constând în interzicerea stabilirii de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă”.
„Hărțuirea sexuală este un fenomen despre care se vorbește prea puțin, dar care este prezent în instituțiile publice și companiile private. Împotriva statului român a fost pronunțată recent o decizie într-un proces deschis la CEDO de o angajată a unei instituții de stat. România a pierdut tocmai pentru că instituțiile au tratat superficial plângerile femeii. Este o decizie care trebuie să ne dea mult de gândit, chinurile și nedreptatea prin care trece o persoană hărțuită la locul de muncă nu sunt de neglijat”.
Gabriela Firea, ministrul Familiei și Egalității de Șanse
130 de persoane au fost hărțuite în spațiul public doar în primele nouă luni ale acestui an și 287 de anchete penale sunt în lucru.
Exemple de hărțuire
Printre exemplele de conduită sau comportamente nedorite care fac o persoană să se simtă ofensată, umilită sau intimidată se numără:
– Conduita fizică: contact fizic nedorit, inclusiv prinderi, ciupiri, frecări, sărutări, îmbrățișări, mângâieri, atingeri necorespunzătoare, pe cap sau pe corp; violența fizică, inclusiv agresiunea sexuală; utilizarea amenințărilor sau recompenselor legate de locul de muncă, pentru a solicita favoruri sexuale.
– Conduita verbală: comentariile privind aspectul, vârsta, viața privată a unui angajat etc.; comentarii sexuale, povești și glume de natură sexuală; avansuri sexuale; invitații sociale repetate și nedorite pentru întâlniri sau intimitate fizică; insulte legate de sexul angajatului sau alte caracteristici ale sale; observații condescendente sau paternaliste; trimiterea de mesaje umilitoare, degradante, explicite sexual (prin telefon, e-mail sau orice alte mijloace de comunicare).
– Comportament non-verbal: afișarea materialelor explicite sexual sau sugestive; gesturi sugestive sexual; fluierături; priviri insistente.
În toate instituțiile va exista o persoană responsabilă pentru primirea reclamațiilor, iar plângerile privind hărțuirea pot fi depuse de persoana vătămată sau de o altă persoană din instituție, care a fost martoră sau cunoaște situația, și pot fi formale sau informale. De asemenea, plângerile pot fi anonime.
