Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dinastia Qing se opintea în propriile rigidități sociale și politice încercând - și nereușind - să înțeleagă noile provocări aduse de modernizarea accelerată și să facă față presiunilor imense exercitate de puterile europene. Decăderea, vertiginoasă și ireparabilă, avea să se concretizeze, în 1911, prin prăbușirea dinastiei imperiale. Acesta ar fi contextul epocii în care a trăit, a uneltit, a manipulat, a condus și a pierit „Cixi”, în traducere „Cea maternă”, „Cea favorabilă”. Povestea acestei curtezane rapace, care a reușit să domnească vreme de 47 de ani peste sute de milioane de supuși, este, fără îndoială, extraordinară.
Țiitoarea cocoțată pe umerii fiului
Când a intrat în familia împăratului Xianfeng, în calitate de concubină, în 1851, viitoarea împărăteasă era cunoscută drept Doamna Yehenara, fiica lui Huizheng. Bucurându-se de bunăvoința împăratului, abila țiitoare a ars rapid etapele ascensiunii la curte. A primit în scurt timp numele Yi, apoi titlul Nobila Consoartă Yi, iar după ce i-a născut monarhului un fiu (în 1856), pe Zaichun, puterea i s-a urcat pur și simplu la cap. Moartea împăratului Xianfeng, cinci ani mai târziu, n-a făcut decât să consolideze poziția femeii. Urcat pe tron la o vârstă fragedă, Zaichun avea, bineînțeles, nevoie de protecția mamei, care și-a schimbat numele Yi cu apelativul Cixi, totul pentru a-și întări drepturile.
Lovitură de palat
„Înainte de a muri - arăta istoricul britanic Simon Sebag Montefiore în lucrarea Titani ai istoriei... (Editura Litera, 2019) -, Xianfeng numise opt miniștri regenți care să guverneze până ce fiul său avea să devină major, însă în urma unei lovituri de palat puterea a fost preluată de consoarta conducătorului defunct, împărăteasa văduvă Ci’an, și de împărăteasa-mamă Cixi. Cu ajutorul prințului Gong, ele au domnit împreună timp de doisprezece ani, exercitându-și puterea din umbră”. De aici înainte, Cixi va avea un singur țel în viață: păstrarea și exercitarea puterii asupra Chinei.
Căderea împăratului-copil
Propriului fiu, lui Zaichun, de pildă, i-a permis să-și înceapă efectiv domnia abia în 1873, la 17 ani. Cixi îl domina pe tânărul împărat, căruia i s-a dat numele Tongzhi (în traducere, „Domnie colectivă”), intimidându-l și determinându-l astfel să-i accepte autoritatea. De remarcat că după doar doi ani, Tongzhi pierea, iar urcarea pe tron a vărului de doar patru ani, împăratul Guangxu, a prilejuit refacerea perechii imperiale feminine Ci’an-Cixi. Nu pentru multă vreme însă. Multe cronici au păstrat mărturii și zvonuri legate de otrăvirea lui Ci’an după șase ani de la (re)preluarea frâielor împărăției Chinei. Mai ales că Ci’an a murit intempestiv, fără să sufere de vreo boală. Oricare ar fi fost cauza decesului lui Ci’an, evenimentul a lăsat cale liberă exercitării puterii absolute împărătesei Cixi, care, pregătind probabil totul dinainte, l-a deposedat de prerogative (și) pe ambițiosul prinț Gong, camarad vechi.
China, încuiată pe dinăuntru
Era anul 1885. Cixi conducea nestingherită împărăția Chinei, neezitând să strângă averi colosale. Și asta într-o perioadă în care China se zbătea într-o acută criză financiară. Și-a construit palate mărețe, grădini luxuriante, chiar și un cavou extravagant. În plus - ceea ce ulterior s-a dovedit a fi bomboana pe colivă -, s-a opus din răsputeri reformelor și modernizărilor. În 1881, Cixi le-a interzis pur și simplu cetățenilor chinezi să studieze în străinătate, de teamă să nu se întoarcă acasă cu idei revoluționare. Mai mult, când au fost propuse planuri pentru construirea de căi ferate care să dinamizeze circulația într-o țară imensă încremenită în timp, Cixi s-a opus din nou. Motivul invocat a fost aberant: proiectul era considerat „zgomotos”, condamnat să tulbure liniștea mormintelor împăraților!
Adio, dar rămân cu tine!
Cixi a tergiversat, urmând tactici vechi, predarea puterii tânărului împărat Giangxu, care în 1887 nu mai era un copil. „La instigarea ei, mai multe oficialități de la curte au rugat-o să-și prelungească domnia, folosind ca pretext vârsta fragedă a împăratului. Ea a acceptat - scria, ironic, istoricul Simon Sebag Montefiore - împotriva voinței sale. S-a emis, normal, o nouă lege care i-a permis să-l consilieze pe împărat pe o perioadă nedefinită. Chiar și după ce a cedat, în sfârșit, puterea în 1889, retrăgându-se la Palatul de Vară, Cixi a continuat să eclipseze curtea imperială”.
Deturnări de fonduri (și de împărați)
Cum? „L-a obligat pe noul împărat să se căsătorească cu nepoata ei, Jingfen, iar când Giangxu a dat-o la o parte pe aceasta pentru a petrece mai mult timp cu preferata lui, Consoarta Zhen (rămasă în istorie sub numele Concubina Perlă), Cixi a dispus ca Zhen să fie biciuită”. Versata Cixi, numită și „Femeia-Dragon”, era, clar, decisă să nu se plictisească în Palatul de Vară. Și asta în ciuda faptului că împlinise deja 60 de ani. După ce a deturnat fondurile destinate îmbunătățirii flotei imperiale (aspect care a condus inevitabil la înfrângerea Chinei pe mare, în 1894, de către Japonia), fosta concubină a lui Xianfeng a pus la cale o nouă lovitură politică. L-a înlăturat de pe tron pe Guangxu, iar în 1908 a emis chiar un edict prin care împăratul era declarat inapt pentru funcția supremă în stat!
Marea eroare: „Pumnii drepți și armonioși”
Și totuși ceva i-a venit de hac și alunecoasei Cixi. Împărăteasa și-a calculat greșit mișcările când a sprijinit Răscoala Boxerilor. „Societatea pumnilor drepți și armonioși”, cum s-au autointitulat răsculații, îi îndemna pe chinezi să-i respingă pe preoții catolici, acuzați de abuzuri sexuale, și să-i alunge din țară pe străini, pe occidentali în general, găsiți responsabili pentru situația economică precară a imperiului. În vara anului 1900, naționaliștii chinezi au luat cu asalt ambasadele occidentale și au vandalizat multe dintre reședințele europene aflate în Beijing. Poliția imperială n-a intervenit. Cixi era convinsă că poate folosi revolta „boxerilor” pentru a-și consolida poziția.
Cucerirea Orașului Interzis
Intervenția în forță a unei armate internaționale, alcătuită în mare parte din conaționali ai oficialilor luați prizonieri de chinezi, a spulberat însă răscoala, apoi, în decurs de câteva luni, a înăbușit-o. Drept pedeapsă pentru că împărăteasa închisese ochii la abuzurile „boxerilor”, europenii au cucerit Orașul Interzis și au impus o pace umilitoare (despăgubiri uriașe și concesii comerciale noi). La moartea împărătesei Cixi, în 1908, pe tronul imperial a urcat Puyi, un băiețel de numai doi ani.
Monarhul închipuit
„Înlăturat de la putere de valul Revoluției din 1911, reinstalat pe tron în 1917, pentru scurtă vreme însă, numit împărat-marionetă al Manciuriei de către japonezi din 1932 până în 1945, Puyi a fost, de fapt, ultimul monarh al Chinei”, remarca în lucrarea citată anterior istoricul Simon Sebag Montefiore. În realitate însă, ultima reprezentantă importantă a dinastiei Qing a fost Cixi, Femeia-Dragon care a domnit 47 de ani peste un imperiu impresionant, atât ca întindere, cât și ca număr de supuși.
123 de ani s-au împlinit în iunie 2023 de la „Revolta Boxerilor”, mișcare chineză antioccidentală, care a condus la prăbușirea puterii imperiale
Când a intrat în familia împăratului Xianfeng, în calitate de concubină, în 1851, viitoarea împărăteasă era cunoscută drept Doamna Yehenara, fiica lui Huizheng
„În 1881, Cixi le-a interzis pur și simplu cetățenilor chinezi să studieze în străinătate, de teamă să nu se întoarcă acasă cu idei revoluționare”, Simon Sebag Montefiore, istoric
„O femeie se pricepe la politică la fel de bine precum o găină la cântat”, proverb chinez
