Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nenumăraţi au fost cei care l-au cunoscut sau admirat pe Constantin Brăiloiu. Printre aceştia sunt Marin Bucur, prof. dr Gheorghe Focşa, Iosif Sava, Harry Brauner, dar şi Vasile Căbăriş.
"În vreme ce o interpretă ca Maria Tănase trăia coşmarul unei ameninţări cu puşcăria comunistă, fiind discret interzisă şi urmărită, Constantin Brăiloiu va continua Opera cea Mare pe care generaţiile care au urmat primului război mondial o începuseră în entuziasm şi grandoare", spune Marin Bucur. "Însumată concepţiei de tezaur de muzică universală - la nivelul creaţiei muzicale folclorice, colecţia de discuri de muzică populară românească editată tot de Constantin Brăiloiu, pe lângă Le Musee de l'Homme era prezenţa poporului său la această întrecere întru frumuseţe şi întru geniu creator a popoarelor lumii! Graţie iniţiativelor-Brăiloiu, muzicologia de profil etno-folclorică a şcolii de la Bucureşti va deveni o şcoală-pilot a cercetărilor europene moderne!"
Prof. dr Gheorghe Focşa afirma la rându-i despre Brăiloiu şi întâlnirea cu el: "Curios, mai întâi ca să se lămurească cum izbuteşte un tânăr student să se orienteze de la primele zile de cercetări multilaterale, mă urmărea cu întrebări zilnice, ce mi-au rămas întipărite până astăzi în memorie. Trebuia să răspund de îndată la curiozitatea directă şi profundă, pentru a se lămuri personal. Chiar din prima zi am primit întrebarea: «Ce ai descoperit azi?», care s-a tot repetat şi a doua zi. Eu răspundeam simplu: «Nimic.». Dar a treia zi cunoscusem câţiva informatori mai originali. Constantin Brăiloiu a fost un deosebit profesor, un fin observator al mentalităţilor şi comportamentului oamenilor, dăruind de fiecare dată din experienţa acumulată tinerilor. Mi-a rămas în memorie, înconjurat de aparatele sale, gramofonul şi fonograful, în mijlocul sătenilor mai tineri şi mai vârstnici, dornici să-şi înregistreze cântecele."
Vasile Căbăriş spune: "L-am cunoscut pe Constantin Brăiloiu în Câmpofeni, satul meu natal din judeţul Gorj, prin anii 1935-1936. Era găzduit la Dumitru Gr Petcu, ţăran culegător şi creator de folclor, care a fost angajat ca om de serviciu la Arhiva de folclor. L-am însoţit de câteva ori pe Constantin Brăiloiu în cercetările sale folclorice. Cu creionul şi carnetul în mână, stătea de vorbă cu ţăranii, de obicei când era cald, în tinda sau în bătătura casei. Era impresionant de modest şi simplu în atitudini şi vorbă, cu faţa senină şi zâmbetul pe buze. Nimic pompos, nimic bombastic în tot ce vorbea. De la început te copleşea şi te dezarma, dar parcă printr-o forţă magnetic te opreai la distanţa cuvenită. Îţi dădeai seama că ai în faţă un om superior, de o înaltă ţinută intelectuală şi spiritual. (...)
La moartea unui sătean din Câmpofeni a scris «Cântecul zorilor» şi a fotografiat pe cele trei femei care au cântat acest cântec în revărsatul zorilor. A luat parte de la început până la sfârşitul «împodobirii bradului», fotografiindu-l. A fotografiat o pomană de haine după deces. (...)În Bucureşti l-am cunoscut pe Constantin Brăiloiu care lucra la arhiva de folclor, pe când era instalată în Strada Lipscani nr. 102, etajul 3, vizavi de Biserica Sf. Gheorghe. Într-o zi l-am vizitat după ce terminase de înregistrat pe sul un cântec gorjenesc cântat de Maria Lătăreţu. De cum am intrat pe uşă, vesel în picioare, mi-a zis: «Uite dom'le perla Gorjului», arătând-o cu mâinile pe cunoscuta cântăreaţă, care zâmbea de bucurie alături de taraful său. Se pregătea să înregistreze un alt cântec".
Distinsul muzicolog şi om de cultură Iosif Sava scria despre Brăiloiu: "Format în spiritul marilor idei ale timpului, în şcoli de tradiţie europeană, împlântat în cultura poporului român, adunând necontenit putere din studiul secolelor de artă, Brăiloiu rămâne în conştiinţa veacului drept tipul savantului de maximă exigenţă, tipul muzicianului cu o gândire disciplinată în limitele unei doctrine de ţinută estetică şi etică, ce-a modelat personalitatea sa şi-a determinat totalitatea acţiunilor sale.
(...) Brăiloiu a fost ancorat în problematica abordată de oamenii de cultură ai ţării şi ai lumii, a căutărilor româneşti în toate planurile spiritualităţii. Brăiloiu a ridicat una din coloanele de rezistenţă ale culturii româneşti, coloane ale unui panteon în care muzica asigură fondul necesar pentru a medita asupra istoriei şi destinului poporului român şi a umănităţii".
Harry Brauner încheie pleiada celor care l-au elogiat pe Brăiloiu astfel: "Eram tânăr, foarte tânăr, când a început să mă cuprindă patima muzicii populare. Lucram la Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor. Ucenicia mi-o făcusem alături de profesorul meu Constantin Brăiloiu. Luasem parte la monografiile sociologice iniţiate de către Institutul Social Român sub conducerea savantului profesor Dimitrie Gusti. Acolo am avut prilejul să ne iniţiem împreună în tainele sociologiei, să ne dăm seama de rolul însemnat pe care îl are cântecul în viaţa social a poporului. Perenitatea cântecului popular românesc se datoreşte tocmai faptului că el s-a născut şi s-a dezvoltat pe baza unor severe legi nescrise. A împrumuta sau a transmite folclorului anumite concept caracteristice esteticii artei culte însemnează a comite greşeli neîngăduite."
Citește pe Antena3.ro
