Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este de puţin timp la conducerea Spitalului Clinic Judeţean Mureş, însă şi-a propus să facă din unitatea medicală pe care o conduce prima din ţară. Managerul Ovidiu Butuc susţine că în medicina românească se întâmplă lucruri minunate, intervenţii chirurgicale de excepţie, despre care ajung să afle foarte puţini oameni. Ştie că această meserie- si grea, dar si frumoasa- cere enorm de multe sacrificii, dar ca apostolatul medical trebuie să aibă în centru grija, interesul şi devotamentul faţă de pacienţi. Marele său regret rămâne însă faptul că, de cele mai multe ori medicii români nu sunt trataţi cu respect, iar locul în care se naşte şi se salvează viaţa - adică spitalele- sunt tratate ,”ca ultima spiţă de la roată” chiar şi de către cei care au putere de decizie.
■ Ştiu că oraşul Târgu-Mureş este renumit pentru serviciile sale medicale de excepţie. Cu ce vă mai laudaţi din acest punct de vedere? Ceva proiecte noi?
■ Ovidiu Butuc: În acest an, la Târgu-Mureş a avut loc Congresul Naţional de Medicina Muncii, un eveniment deosebit cu care noi, mureşenii, ne mândrim. A fost o reorganizare după zece ani de zile a acestui congres, aici, la Tg. Mureş. Din acest punct de vedere este o legitimare pe care şcoala medicală mureşană a dus-o la dezvoltarea medicinei din România. Este un eveniment major pentru toţi specialiştii din Medicina Muncii, deoarece au fost aduse în dezbaterea publicului specialist din acest domeniu foarte multe lucruri care mult timp au fost ţinute la periferie. Cu ocazia acestui eveniment, au fost parafate două mari proiecte: înfiinţarea unui centru de somnografie funcţională şi înfiinţarea unui centru de toxicologie clinică, aici la Spitalul Clinic Judeţean Mureş.
■ Mai există astfel de centre în ţara noastră? Sau, vor fi premiere medicale?
■ Din punct de vedere al acestor centre care urmează să fie înfiinţate, în Targu- Mures exista un aparat de polisomnografie functionala, dar care nu este încă în proprietatrea Spitalului Clinic Judeţean, mai exact, este dat în custodie de către o companie privată. Urmează să avem discuţii cu această companie şi să ne mai aducă două astfel de aparate pe care să le locăm în acest centru. În ceea ce priveşte centrul de toxicologie clinică aici este o premieră natională şi nu numai. Există foarte puţine ţări din partea răsăriteană a UE care se pot lăuda cu un astfel de centru.
■ Care sunt hibele, pe care dvs., ca manager, le identificaţi la sistemul medical din România? Sau, dacă vă este mai simplu, ce merge şi ce nu merge în medicina românească?
■ Lucrul cel mai bun care se întâmplă în sistemul medical este devotamentul şi grija pe care medicii şi personalul medical o acordă pacienţilor. Pentru că nu e uşor să te sacrifici şi să lupţi în fiecare zi cu moartea. Ceea ce vreau eu să subliniez din punct de vedere al managerului este faptul că principiile managementului sunt aceleaşi, fie că vorbim despre de o firmă privată, de un spital public sau orice entitate publică. Este adevarat că, la ora actuală, în ceea ce priveşte mangementul, sistemul sanitar românesc are o lacună. În sensul că a rămas puţin în urmă, deoarece nu întotdeaună poziţiile care ar trebui să fie atribuite topului managementului sunt şi persoane care au oarecare legătură cu acest management. Ştiţi cum se spune că peştele de la cap se împute. Pune un om bun ca şi manager de spitale, un om priceput care să aibă habar cu ce se mănâncă managementul şi vei avea şi rezultate în sistemul sanitar. Atâta timp cât nu ne preocupă acest lucru şi încercăm să cârpim şi să o luăm în sens invers, nu vom reuşi decât să adâncim gaura neagră în care se află sistemul medical românesc.
La ora actuala, finanţarea se face exclusiv pe birocraţie
■ Birocraţia excesivă reprezintă şi ea o piedică în calea dezvoltării sistemului medical? Cum se fac finanţările către spitale în ţara noastră?
■ Birocraţie există peste tot în lume şi este o frână în calea oricărei dezvoltări, nu doar a sistemului medical. Şi finanţarea poate fi adaptată, dar atâta vreme cât finanţarea nu vine bazată pe rezultate, este o finantare făcută-n gol. Practic noi băgam banii in ceva ce nu se mai termină. Pe de alta parte, sunt şi lucruri foarte importante care s-au realizat. Numai in judeţul Mures, în ultimii 20 de ani, înfiinţarea Institutului Inimii, cu acea echipă de medici extraordinari, coordonaţi de professor Horatiu Suciu care operează nou-nascuţii cu malformaţii cardiace congenitale, deocamdată singurul institut din ţară care face astfel de intervenţii. Tot de aici a pornit acel proiect SMURD care s-a extins în toată ţara şi care a adus medicina românească de urgenţa la acelaşi nivel cu medicina europeană şi chiar la nivelul medicinei americane de urgenţă care este cea mai performantă. Deci se poate. Finanţarea ar trebui s urmeze această performanţa. Să vina să stimuleze aceste centre de excelenţă şi sa stimuleze şi vointa altora care să vină să faca astfel de lucruri. Adica, să fie o motivare pozitivă. Pentru ca la ora actuală, din punctual meu de vedere, finanţarea se face exclusiv pe birocraţie.
Există şi la noi un apostolat: noi vindecăm oamenii din punct de vedere fizic
■ Cum vedeţi noile generatii de medici? Mai au acea pasiune şi dăruire fără de care această meserie nu prea se poate face?
■ Implicit meseria mea de medic necesită un apostolat, un concept cu care eu m-am obişnuit înainte de a intra la facultate. Din păcate, noile generaţii de tineri nu mai sunt educate in acest concept. Aspectul mercantil, financiar predomină multe dintre aspectele meseriei de medic, nu doar în România, ci în toată lumea. Vedeţi dvs., apostolatul acesta trebuie să aibă în centru grijă, interesul, devotamentul faţă de pacient. Pentru că e un altfel de apostolat decât cel al preoţiei, dar tot un apostolat este, în sensul că noi vindecăm oamenii din punct de vedere fizic. Trebuie să ne asumăm asta. Eu aşa consider. Dacă vrei să faci medicina trebuie să fii pregătit să te sacrifici. Eu nu sunt de acord cu tinerii care vin şi spun: “vai, dar statul român nu ne dă locuri de muncă, am terminat rezidenţiatul şi nu avem unde să muncim. Eu, aici la Spitalul Judeţean şi la alte locuri pe unde am fost am avut posturi rămase vacante ani la rând pentru că medicii români nu veneau să lucreze. Din anumite considerente- distanţă dată de oraşele mai mari, faptul că nu era un centru universitar, lipsa de motivaţie. Dar, asta voiam să spun, în momentul în care faci Facultatea de Medicină îţi asumi această lipsa finaciară. Pui acest aspect financiar pe listă, undeva acolo la urmă. Aici trebuie lucrat, şi bănuiesc că cei care se ocupă de formarea tinerilor medici ar trebui să aibă un cuvânt mai greu de spus.
Performanţă în medicina înseamnă colaborare şi o echipă de excepţie
■ Care este totuşi reţeta performanţei în medicina romanească? Este cunoscut faptul că medicii noştri fac performanţă, de cele mai multe ori din nimic, comparativ cu medicii din alte ţări.
■ Cred că cel mai important lucru de a realiza performanţă în medicină este colaborarea, iar eu m-am străduit să formez o echipă de profesionişti şi să-i sprijin să facă lucruri medicale dificile, de calitate care să treacă normalul cotidian, in felul acesta aducându-le în plan sufletesc o motivaţie de a face şi mai mult decât atât. Pentru că ştiţi cum se întâmplă, mergând de atâtea ori într-un loc în care te întâlneşti cu moartea, ajungi la un moment dat să nu mai realizezi ce dimensiune cumplită este ea.
În mod paradoxal sau în ciuda a ceea ce spune, după 1990, să ştiţi că în primul rând educaţia. Eu cred că medicii români au o bună educaţie în general, dar şi o bună educaţie medicală, în Europa şi în lume. Pe de altă parte, eu consider ca toate aceste rezultate sunt şi native. Românii, în general, sunt oameni care acolo unde ajung îşi propun să dovedească de ce sunt în stare. Iar o parte din ei au moştenit din această dorinţă de a face apostolate, de a face bine oamenilor. Profesioniştii din sistemul medical au reuşit să-şi creeze- în ciuda tuturor lipsurilor- o lume a lor în care să încerce prin rezultatele pe care le-au obţinut, prin ştiinţă pe care au dobândit-o să pună inainte de toate interesele şi nevoile pacientilor.
Medicina, o meserie nobilă, dar nedreaptă uneori cu cei care profesează
■ V-am auzit spunând că medicina este o meserie nobilă, dar cei care o fac sunt, de cele mai multe ori, nedreptăţiţi. Mai rentează să fii medic în România de astăzi?
■ Eu sunt un om tare exigent şi îmi e teamă că răspunsul meu nu o să fie pe placul celor care conduc de la nivel înalt, temporar, România. Da, spuneam că meseria de medic este o meserie nobilă, dar nedreaptă, de cele mai multe ori, cu cei care o împărtăşesc. Nedreaptă, dacă ne gândim la aspectul financiar, comparativ cu celelalte ţări. De asemenea, din punct de vedere al respectului care se acordă persoanelor care lucrează în sistemul medical. O dovadă de lipsă de respect este şi finanţarea sau subfinanţarea greşită a sistemului sanitar. O dovadă de lipsă de respect faţă de activitatea medicilor şi de ceea ce înseamnă ei pentru populaţie este şi modul in care sunt tratatii medicii, in ceea ce priveste locul nostru in societate. Un exemplu: noi nu putem sa fim categorisiti ca si persoane publice bugetare, la gramada cu cei din CFR, de la Metrou, deoarece noi practic ne ocupăm să-i facem pe ceilalţi sănătoşi. Noi suntem motorul. Şi, exact cum vă spuneam mai devreme, de la management porneşte totul. Managerii unităţilor sanitare şi medical ar trebui să fie atent selectionaţi. În al doilea rând, este nevoie de o reorientare a întregului sistem - social, ecomonic, financiar- şi o regândire a importanţei pe care persoanele care lucreză în sistemului medical o au în viaţa unei ţări. Copiii se nasc în spitale. De aici, pleacă viaţa. Nu putem să tratăm sistemul medical ca şi cum ar fi ultima spiţă de la roată. Guvernanţii ar trebui să acorde mai multa atenţie segmentului sanitar.
■ Spuneaţi că sunteti un om exigent. Uneori, pentru a reuşi, e nevoie să mai faci şi compromisuri? Rentează?
■ Orice în viaţă necesita să faci compromisuri, depinde de caracterul oricărui om dacă aceste compromisuri sunt făcute în sens pozitiv.Dacă ele sunt făcute în raport cu conştiinta lui de om.
În medicina românească se întâmplă lucruri extraordinane, ele trebuie doar să fie cunoscute
■ Ce proiecte aveţi în cadrul spitalului pe care îl conduceţi?
■ Ca şi promisiune pe care pe care mi-am făcut-o în special mie, a fost aceea ca Spitalul Clinic Judeţean Mureş să devină primul spital din ţară. Şi vom reusi asta în mod sigur pentru ca avem toate oportunităţile şi avem şi tot fundamentul necesar pentru a atinge acest prag. Eu cred că a venit timpul ca medicina la nivel de unitate spitalicească din România să se reorienteze, pentru că atât de multe lucruri extraordinare se întâmplă în spitalele din România, lucruri care nouă specialiştilor din domeniu ni se par normale pentru că lucram zi de zi cu ele şi au devenit un cotidian, dar pe care ceilalţi nu le cunosc. Ar trebui să le spunem. Omul care stă în staţie şi aşteaptă autobuzul nu ştie că, în acelaşi timp în sala de operaţie de la Spitalul Clinic Judeţean Mures se realizează o intervenţie extraordinară care va salva viaţa unui om care în condiţii normale nu ar avea nicio şansă de supravieţuire, o intervenţie chirurgicală care durează 12 ore.
Medicii nu ar putea exista fără pacienţi
■ Ar trebui mai multă transparenţă…
■ Noi nu ştim să comunicăm, să le prezentăm oamenilor ceea ce facem. În primul rând că nu avem nimic de ascuns. Chiar şi lucrurile care nu se întâmpăa cum trebuie, pentru că numai cine nu munceşte nu greşeste, dar trebuie să le prezentăm. Atunci, în mod sigur vom putea sa invatam chiar si din greseli. Eu incurajez şi mi-aş dori să creez şi la Spitalul Clinic Judeţean Mureş o echipă de profesionişti care să poată să acţioneze in interesul pacientilor. Sa inoculez tuturor participanţilor la actul medical această idee. Că noi suntem aici în spital în interesul şi spre binele pacientului, care este cea mai importantă parte a sistemului. Gandiţi-vă că, noi, fără pacienţi nu am putea exista.
