x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teribilele însemnări din închisoare ale fostului demnitar Dumitru Popescu

0
Autor: Paul Bardasu 11 Feb 2021 - 07:52
Teribilele însemnări din închisoare ale fostului demnitar Dumitru Popescu
Vezi galeria foto


Dumitru Popescu, arhitectul principal al cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, a fost unul dintre cei 24 de membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR condamnaţi imediat după Revoluţie. Graţiat, alături de fosta elită comunistă în martie 1994 printr-un decret al preşedintelui Ion Iliescu, fostul mare demnitar a putut vedea adevărata faţă a instanţelor care se războiau cu "duşmanii poporului". Trecerea bruscă de la statutul de călău la cel de victimă, Dumitru Popescu a observat pe viu cum se făceau anchetele şi cum erau închisorile politice ale regimului. Pentru că procesele şi condamnările de pe vremea comuniştilor şi cele din epoca democrată au fost, în esenţă, la fel: profund antidemocratice.

Omul care l-a avut superior ierarhic doar pe Ceauşescu şi-a aşternut gândurile pe hârtie în anii în care a fost încarcerat în închisorile bucureştene. Jurnalul său merită citit din scoarţă în scoarţă, pentru a înţelege trăirile, emoţiile celui care din şeful propagandei, al cenzurii, al presei, al culturii şi artelor a ajuns ponegrit şi condamnat de drept comun. Iată câteva pasaje din cartea "Timpul lepros", care apare miercuri în exclusivitate cu Jurnalul.

12 iunie 1990

(...) "Dar în închisoare cum e animalitatea? De cazarmă, de pădure, de junglă? Sau mai rău, de coteț? Cea mai de jos treaptă a animalității nu este cea îmblânzită, stăpânită, cea casnică? A boului, a câinelui de curte, a porcului? A animalului care nu-și caută singur hrana și nu se luptă pentru ea dezvoltându-și la maximum simțurile, ci o primește de-a gata, în troc, în jgheab, într-un ciob de castron? Care nu-și scobește sau sapă vizuină în lemn, în pământ sau în piatră, luându-se la trântă cu natura, adaptându-și-o, ci se folosește cu plăcere de comoditatea cocinei și a grajdului, de duhoarea lor umedă și călduță. Iată unde mă duce de fiecare dată gândul înspăimântat la vederea farfuriei de tablă, în zeama căreia un colocatar își îndeasă aproape jumătate de pâine veche, ruptă în bucăți, sau a „tronului” pe care un altul își golește dimineața intestinul o jumătate de oră în văzul nostru, făcând aerul din mica încăpere, și așa apăsător, irespirabil. (...)

 

31 martie 1991

"Mica noastră colonie „a căzut”. Abia ne observăm prin curte, nu mai avem ce vorbi, ne privim cu indiferență, ne incomodăm reciproc. Militarii continuă să facă glume, să râdă gălăgios, să afișeze siguranță de sine, dar ei au fost și rămân abrutizați de somn, de mâncare, unii și de băutură, și mai ales de perimetrul îngust al subiectului comun. Între ei demult se observă un proces de descompunere; în ciuda aparenței de echipă, de nucleu omogen și trainic sudat, și-au pierdut unicul reper: gradul. Colonelul se lasă minimalizat de căpitan și râde ca un nătâng, apoi, la rândul său, își sărează ficații cu generalul care se preface, sau chiar a devenit, insensibil la grosolăniile „inferiorilor”. În militărie, asemenea raporturi instalate în condiții extreme, de prizonierat, de închisoare, indică dezagregarea. (...) Noi, câți mai rămăsesem, fuseserăm sufletul. Ne ascuțeam tot timpul săbiile, întindeam hărțile și conturam, completam, corectam liniile strategice, acțiunea tactică, evaluam deplasările de forțe din tabăra inamică, prevedeam, apreciam, inițiam contraatacuri, inventam propriile mișcări învăluitoare, puneam la cale surprize, cu luneta la ochi și cu bastonașul în mână; în jurul nostru se gravita cu gurile căscate, cu ochii aprinși de curiozitate și speranță.

Noi am căzut și, odată cu noi, nervul vital al „coloniei” a fost omorât. Condamnarea ne-a scos din luptă. Firesc, pentru ceilalți nu mai prezentăm interes. Suntem înfrânți. Chiar să mai mimăm vioiciune, dârzenie, fantezie combativă, n-am mai reuși să impresionăm pe nimeni. Comandanți care au pierdut bătălia, spadasini dezarmați – nu mai facem două cepe degerate. Cu cât ne-am grozăvi mai mult, cu atât am fi mai ridiculi. Dar nici prin minte nu ne trece să ne grozăvim. Ne-am pierdut aplombul, energia vitală, semeția, toate atributele luptătorului. Ni s-a luat piuitul. Umblăm abulici Timpul lepros 251 prin celulă sau prin curte, în timpul promenadei, cu ochi morți, cu gândurile absente, cu mișcări moi, gelatinoase, târându-ne într-o nesfârșită retragere fară țintă.

În realitate, lovitura inamicului putea fi mai drastică. Cu nici două luni în urmă se vehiculau variante pesimiste, pronosticurile oscilând între 15 și 20 de ani. Or, limitele au coborât, nemaivorbind de nesperata achitare a aproape o treime din afectiv. În cadrul înfrângerii, pe un anumit aliniament s-a obținut o victorie, și nu una de ici de colo, dar jocurile n-au fost făcute de noi, suntem conștienți de această realitate. „Succesele” sunt menite să ne umilească. Au dat posibilitatea să avanseze și să iasă din încercuire nu neapărat unei aripi mai viteze, unei trupe de elită – așa ceva ne-ar fi putut umple de mândrie, ne-ar fi permis să umblăm cu capul sus, nu ca niște curci plouate cum suntem – ci alegând după alte criterii decât cele ale „virtuții militare”, ca să mă mențin în termenii metaforei. Acest lezant caracter aleatoriu al separării domină, de altfel, și înfrângerile propriu-zise, constând în ani grei de închisoare. Nu numai că n-am reușit să impunem absolvirea de vinovăția imaginară a tuturor, ceea ce năzuiam, probabil în mod pueril, dar rațional și drept; n-am obținut nici măcar o gradare judicioasă a pedepselor. De aceea ne simțim zdrobiți. Am fost înfrânți nu în câmp deschis, ci prin manevre de culise, nu prin măsurarea „performanțelor”, ca în sport, fie el militar, ci prin încălcarea normelor „olimpice”, printr-o gamă largă de nedreptăți particulare în interiorul nedreptății globale" (...)

 

12 decembrie 1991

Subofițerul (șoricelul ăla dulce înrăit peste noapte) nu știa nimic de proces. Peste vreun ceas au început să foiască ai noștri. Ciocăneau, întrebau, șușoteau. Abia după 10 am auzit șoapta șuierătoare a lui R. la crăpătură. Derută totală. Nu mai îndrăzneau să emită nicio ipoteză. Eu vedeam trei posibilități: să se pronunțe sentința astăzi, totuși, dar fără noi, adică fără jilaviști (ca să nu se observe absența greviștilor), în care caz înclinam mai mult spre însușirea de către instanță a acuzației procuraturii; să se amâne pe 17 decembrie, cu încadrare la 20-25; să se amâne în ianuarie, cu încadrarea din martie. După 11 a venit anunțul: pronunțarea are loc, se pleacă la 12. Fără noi doi. S-a deschis grilajul și au ieșit din „ghetou”. Se încolonaseră ca oile spre abator.

Așa se face că ne-am trezit pe nepregătite cu anunțul despre intrarea în sala Curții Supreme a completului de judecată. (...)

Zgomotul pașilor și apoi, repede, vocea colonelului S., cerând inculpaților și asistenței să se ridice în picioare. S-a trecut peste reglementarul apel, ca să nu se observe absența noastră și să nu fie nevoie să se motiveze prin stridenta și rău impresionabila formulă: „în greva foamei”.

Apoi o precipitare vocală, și un ton alb, lipsit de orice expresivitate, ton de informații banale într-un birou anodin, fără absolut nimic din rezonanța sentențioasă, solemnă și dramatică a vocii de alaltăieri, din procesul lotului Timișoara.

Deslușesc numele lui St. A., apoi al meu, al nu știu cui și, la un moment dat, aplatizat la culme, cuvântul „achitați”. Dar pus în legătură cu sentința din primăvară. Probabil, mă gândesc, o formulă de anulare, de casare a încadrării date de Tribunalul Militar București. „Acum, i-am spus lui T., o să anunțe noua încadrare și o să citească noile condamnări”. Dar formulele sacramentale nu se inserau pe nicăieri. Am reținut că un număr de inculpați urmează să fie puși imediat în libertate. Nu figuram printre ei. Dar imediat am fost numit, împreună cu altcineva. Și din nou formula, de data aceasta în legătură cu noi, „punerea de îndată în libertate”. Restul n-am mai prins, subofițerul a deschis ușa și în fața gratiilor au apărut o soră, un sanitar, câteva plantoane. Vociferau cu entuziasm. Nu mă puteam dezmetici. Judecătorul vorbise repede, încâlcit, dezinteresat, articulase cuvinte mari flasc. Se părea că e vorba cu adevărat de achitare, că se produsese miracolul, dar ideea se oprea la poarta înțelegerii, nu căpăta consistență, se înfățișa ca o formă unidimensională, ca o umbră. T. m-a sărutat sârmos, cred că am zâmbit și eu dar nu mă puteam bucura în ruptul capului, nicio glandă nu secreta siguranță, eliberare, veselie.

Ceilalți s-au întors palizi, cu mușchii fețelor încă tremurând de emoție. Au confirmat totul cu glasuri răgușite, voalate și cu toate acestea sloiul din mine n-a început să se topească, dezghețul nu s-a anunțat, n-a apărut nici un semn de desprimăvărare.

Sufletul mi-era chircit, încremenit, împietrit, subconștientul un bloc de granit, mintea lipsită de seve, de o paloare cadaverică. Mi s-au atrofiat și neuronii și organele senzitive? Nu mai pot ieși din sarcofag, nu mai înțeleg libertatea, nu mai cred în nimic? Am devenit iremediabil invalid?

Au venit, m-au îmbrățișat, și-au exprimat admirația, au dat o apreciere fierbinte înfometării acesteia de care, parcă, acum, nu știu de ce, mi-e jenă. M. M. mi-a vorbit un sfert de oră fără să se oprească din plâns, cu obrajii inundați de lacrimi, scuturat de un hohot sincer, bărbătesc, lipsit de echivoc. Nu m-a impresionat. I-am răspuns cu formule convenționale, încercând să-l îmbărbătez, fără prea multă convingere. Toți își adună lucrurile într-o febrilitate debordantă, își pregătesc bagajele pentru plecarea stabilită mâine la prânz. Pe mine nu mă trage inima, s-a făcut seară și rămân sub pături ca și până acum.

Am băut două căni cu lapte îndulcit cu fagure de miere de la R. – în care am înmuiat biscuiți. Dr. A. mi-a promis o schemă de reluare a alimentării. La cină, probabil, vom mânca puțin griș.

Și T. își aduce în celula de izolare bagajul.

Dar iată și confirmarea intuiției aflate la baza inerției mele: la radio s-a transmis, acum spre seară, un comunicat al procuraturii generale care califică sentința Curții Supreme drept vădit lipsită de temei și esențial ilegală și anunță deschiderea recursului extraordinar. T. rămâne înmărmurit. Așa ceva, când se face, se face după ce procuratura ia act de motivația sentinței, de conținutul hotărârii instanței, de argumentele în virtutea cărora a fost respins recursul. Procuratura n-a deschis recurs extraordinar nici după aproape doi ani, în procesul celor 4, deși a recunoscut oficial că acuzația în virtutea căreia au fost condamnați – de genocid – e lipsită de temei juridic. Și acum o face chiar în ziua verdictului? Ce tenebre se ascund în dosul acestui demers iresponsabil, compromițător? Din nou amestecul Executivului? Sau frica de a da socoteală public pentru înscenare, pentru detenția abuzivă de doi ani?

Oricum, un duș rece cade peste bieții entuziaști. Eu rămân imun. Realitatea se proiectează doar pe partea rece a creierului, pe banchiza inteligenței".

 

Citeşte mai multe despre:   dumitru popescu,   Timpul lepros

 



Mai multe titluri din categorie

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu
Galerie Foto Alexandru Macedonski a trăit, fără îndoială, o viață tumultuoasă în care a cheltuit mai mult decât îl țineau buzunarele. A fost, ca cetățean, colțos, înfășurat în aere aristocrate, avid după recunoaș...

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază, instituția care se ocupă cu protejarea demnitarilor, cheltuie peste 20 de milioane de lei pentru dotări hardware și software. 16 loturi ale unui contract-cadru au fost atribuite,...

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 
Unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a avut loc tot în timpul unei pandemii, şi...

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”
Galerie Foto Prilejuit de Ziua Națională a României, dialogul cu istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și una dintre puținele voci limpezi și neatârnate ale prezentului nostru răscolit de incertitudini,...

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere
Istoria este rotundă și se repetă, este o un proverb popular. Proverb care se aplică, pare-se, ad-litteram când vorbim despre politica din România. Între ianuarie 1918, anul Mari Uniri, și sfârșitul anului...

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro
Ministerul Culturii a finalizat, la mijlocul acestei luni, licitația privind atribuirea unui contract referitor la elaborarea documentației și execuția lucrărilor pentru amenajarea, la Timișoara, a Muzeului...

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională
Galerie Foto A fost „Black Friday” la avansări în grad, de Ziua Națională a României. In acest an, printre cei propuși la grade înalte se numără personaje ciudate: un chestor in cadrul Ministerului de Interne - abonat...

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID
Galerie Foto Compania deținută de omul de afaceri Mihai Matei, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, a primit, recent, de la Administrația Națională a Penitenciarelor un contact de peste...

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară
Interviu cu Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” Fără capacități de prelucrare a materiei prime, valoarea producției în anul...

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii
Conflict între polițiști și sindicaliști, în Argeș. Oamenii legii le cer socoteală celor care îi reprezintă. Un ofiţer din cadrul Secţiei 4 Poliţie Piteşti a postat un mesaj public în care își arată dez...

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro
Galerie Foto Cabinetul PNL-PSD-UDMR, condus de generalul Nicolae Ciucă și căruia, mâine, Parlamentul României îi va acorda votul de învestitură, este putred de bogat, pe persoanele fizice care îl compun. Cei 23 de membri ai...

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement
Ministrul desemnat al Digitalizării, Florin Roman susține că PNL și PSD mai au de lucrat la capitolul încredere. El mai spune că rotația premierilor se va produce în baza unui gentlemen's...

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi
Galerie Foto Dependent de morfină, viciu căpătat în Franța, în urma unui tratament medical prescris împotriva gutei, Alexandru Odobescu (1834-1895) mai avea o slăbiciune: femeile tinere. Combinația droguri + dame frumoase...

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat
Instituția condusă de Anca Dragu a majorat, săptămâna trecută, prețul stabilit în august pentru achiziția unei instalații de conferință destinate unei singure săli din Palatul Parlamentului, costul final...

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară
Galerie Foto În urmă cu doi ani, cam pe această vreme, la 112 suna un bărbat disperat: tocmai ce-l alergase ursul pe uliță. Dialogul cu dispecerul de la Poliție, timp de câteva minute, a fost halucinant: „capetele de...
Serviciul de email marketing furnizat de