Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu ochii spre cer, mana stanga infipta-n basca, iar dreapta la rever, statuia parintelui revolutiei bolsevice isi odihneste bronzul printre brusturi. Ii tin de urat si alte lucruri alungate din locul lor de timp: un tobogan rosu smuls dintr-un loc de joaca, ceasuri de strada aratand vesnic aceeasi ora, efigia lui Petru Groza si bustul modest al creatorului "Comediei umane'.
Capul lui Lenin a fost vopsit in negru, pe gura receptorii de arta i-au aruncat pete mov, iar pe picioare – pete galbene. Cineva i-a zgariat crestetul verzui de bronz oxidat. Acum cativa ani, cand am fost in Transnistria, am vazut imensul monument dedicat lui Lenin ce veghea "Sovietul suprem'. M-am mirat atunci ca statuia era foarte curata si am intrebat daca e noua. Ghidul m-a lamurit: "Nu e noua, e de pe vremea comunistilor, dar din cand in cand ii mai da chelea gios.' Adica o curata. Ioana Ciocan, artistul vizual ce si-a propus sa realizeze "Parcul Statuilor Comuniste', nu agreeaza ideea restaurarii: "Cand s-a pus aceasta problema, am spus ca sunt impotriva. Lenin a fost pictat cu roz de catre artistul Mihai Zgondoiu, apoi cu negru pe fata, iar toate acestea fac parte din istoria sculpturii.'
In 1960, cand statuia realizata de artistul Boris Caragea a fost plasata in fata Casei Scanteii, nimeni nu s-a gandit ca picioarele masive de bronz vor fi vreodata smulse cu tot cu fier beton din soclul de granit. In perioada 1952-1957, cand se construia Casa Scanteii, conducerea de partid a hotarat ca in fata ei trebuia amplasata o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat in epoca, a realizat o asemenea lucrare si, fiind sigur ca va fi acceptata, a si turnat-o in bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzata de conducerea Partidului Muncitoresc Roman, care a considerat-o ireverentioasa la adresa marelui Lenin, care statea cu un deget bagat intre vesta si camasa si cu o mana in buzunar. Concursul a fost castigat, in 1962, de sculptorul Boris Caragea. Legenda spune ca Lenin al lui Constantin Baraschi, a devenit, in final, statuia lui I. L. Caragiale din Bucuresti, prin inlocuirea capului. Statuia a fost inaugurata joi, 21 aprilie 1960, cu o zi inainte de aniversarea a 90 de ani de la nasterea lui Lenin.
In exil, la Mogosoaia
In 3 martie 1990, cand cladirea fusese deja rebotezata Casa Presei Libere, macaragiul Gheorghe Gavrilescu a venit din proprie initiativa in Piata Scanteii, cu automacaraua pe care lucra, si a dat jos de pe soclu statuia de sapte metri. Apoi, Gavrilescu a mers in fata Facultatii de Medicina si a dat jos statuia lui Petru Groza.
Lenin de bronz a ajuns la Mogosoaia, de unde a fost luat in ianuarie 2011, in ideea unui proiect care s-ar putea numi "Aleea' sau "Parcul statuilor uitate', in baza unui protocol intre Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic (AMPT), a Primariei Capitalei si Ioana Ciocan. Conducerea AMPT, in custodia careia se afla acum statuia lui Lenin, ne-a declarat: "Am pus mana pe statui, sa nu ni le taie si sa le vanda «pasionatii» de bronz din Mogosoaia. Bronzul e un material scump si frumos. Proiectul, care isi propunea sa aduca in memorie politica regimului de trista amintire intr-o forma turistic prizabila, este acum la sertar. A fost taiat anul trecut de Consiliul Municipiului Bucuresti. Anul acesta nu l-am mai propus, pentru ca bugetul e mic si e si an electoral. Cred ca anul viitor il vom propune din nou. In parc ar fi expuse cele doua statui – ale lui Lenin si Groza, dar si alte monumente mai mici din perioada proletcultista. Statuile vor trebui restaurate, repatinate. Vrem sa aratam si cum erau facuti pionierii, cum aratau insignele si sedintele de partid. Am propus sa realizam acest proiect intr-o parte din Parcul Tineretului, dar consiliul stiintific al AMPT a spus ca ar trebui gasit un parc care sa fie dedicat in intregime proiectului. Ar fi nevoie de vreo 5000 de metri patrati. Nu avem o cercetare care sa ne arate cum ar reactiona bucurestenii la idee.'
Relatia artistului Ioana Ciocan cu statuia lui Stalin sau, mai exact, cu soclul acesteia, a inceput in ianuarie 2010, sub numele de "Proiect 1990'. Dupa ce a trecut ani, de cate doua ori pe zi pe langa Casa Presei, si-a dat seama ca bucurestenii nu sunt preocupati de ce se intampla cu orasul lor si ca e timpul sa faca ceva cu acel soclu gol. "Pe 26 ianurie 2010 am amplasat acolo o copie a statuii lui Lenin din polistiren, acoperita cu ingrediente pentru coliva: arpacas, bomboane, ciocolata, in ideea inmormantarii si reinvierii. Ecourile au fost pozitive.' Pana acum, au fost expuse acolo zece sculpturi create de artisti romani, carora Ioana le-a cerut sa creeze "lucrari speciale pentru soclu, inspirate din istoria post-decembrista a Romaniei.' Artistul Andrei Ciubotaru i-a adus pe soclu pe muzicienii de la Romanian Piano Trio, care au devenit statui vii si au interpretat tangouri de Astor Piazzola.
Parcul s-ar asorta cu imensa Casa a Poporului
Ioana Ciocan crede ca "romanii inca se tem sa-si accepte trecutul' si acesta este motivul pentru care la noi nu exista inca un muzeu al statuilor comuniste, asa cum sunt cele din Ungaria, Rusia, Bulgaria. Ea explica: "Bucurestiul nu are multe de vandut. Toti strainii care au venit aici mi-au cerut sa-i duc la Casa Poporului. Cred ca perioada comunista ar trebui exploatata din punct de vedere turistic. Daca as avea puterea de a alege unde sa fac acest parc, l-as face la Izvor, langa Casa Poporului. Problema e ca ar trebui si altcineva sa isi doreasca si sa aiba curajul sa realizam parcul statuilor comuniste, fara sa se teama ca va fi acuzat de comunism'.
Simbolistica maririi si decaderii statuilor
Katherine Verdery, in cartea sa "Viata politica a trupurilor moarte. Reinhumari si schimbari postsocialiste', vorbeste despre semnificatia statuilor: "Oprind procesul de descompunere a corpului acelei persoane, o statuie schimba temporalitatea asociata ei, introducand-o in domeniul sacrului, ca pe o icoana (...). Doborarea ei nu numai ca elimina din peisaj acel trup, ca si cum l-ar serge din istorie, dar demonstreza de asemenea ca el nu este protejat de nici o forta suprema, din moment ce poate fi daramat.' Scriitoarea isi aminteste ca a trecut in Bucuresti pe langa soclul gol din fata Casei Presei si l-a intrebat pe un barbat langa care statea in autobuz unde este statuia: "Mi-a raspuns ca nu e sigur, dar a auzit ca a fost vanduta unei tari din Lumea a Treia; altii au spus ca au vrut sa o cumpere niste japonezi pentru un muzeu.'
Andrei Pippidi, in "Despre statui si morminte. Pentru o teorie a istoriei simbolice' aparuta la Polirom in 2000, arata ca "statuia este un mormant itinerant, in sensul ca, daca personajul are o importanta nationala, el nu va fi reprezentat numai in orasul sau natal sau in apropierea casei unde a locuit, ci si in alte centre aflate in emulatie cu cel originar sau chiar peste hotare. Aceasta circulatie a efigiilor statuare se datoreste fie unei solidaritati politice (Lenin si Stalin la Bucuresti), fie unei difuzari care vrea sa fie chezasia celebritatii marelui om, dar care se negociaza intre Ministerele de Externe (José de San Martin la Paris, Roma si Madrid, Bolivar si Atatürk la Bucuresti).'
Citește pe Antena3.ro
