Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După apariția siturilor Natura 2000, cele mai multe mine din România au primit un fel de manual de bune practici, pentru a putea face studiile științifice care să arate cum trebuie să fie modificată activitatea, astfel încât să nu afecteze vreo libelulă specială din aria protejată. Unul dintre cele mai elocvente exemple vine din Finlanda, unde s-au luat măsuri pentru a proteja 6 exemplare de veveriță zburătoare despre care doar se presupunea că ar putea trăi în zona unei mine. Guvernul și Parlamentul au reușit să modifice măcar parțial legislația, din 2018, pentru a scoate minele în afara ariilor protejate, dar nu pentru toate suprafețele miniere
Din momentul în care România s-a aliniat la standardele internaționale pentru protecția mediului și au fost declarate arii protejate suprafețe foarte mari de pe teritoriul țării noastre, cel mai mult a avut de suferit activitatea minieră, din simplul motiv că minele sunt, în general, în zone montane transformate în parcuri naționale sau situri Natura 2000.
Interferenţa depozitelor minerale cu arii naturale protejate, în special cu cele din reţeaua ecologică Natura 2000, reprezintă o preocupare majoră la nivelul tuturor ţărilor care se confruntă cu această problemă. Pentru a proteja natura, minerilor li s-a cerut „depistarea timpurie a conflictelor” între aria protejată și exploatație, pentru a se putea lua decizii înainte de a investi în anumite direcţii. Pentru „atenuarea impactului” pe care îl presupune activitatea de exploatare minieră în ariile protejate sau chiar în afara lor - dar care „interferează” în vreun fel cu zona care intră sub incidența legislației de mediu - este nevoie de studii științifice și soluții, ca exploatările miniere să poată fi avizate.
Se presupunea că trăiesc 4 sau 6 veverițe
Pentru a avea modele de bune practici, minerilor li s-au oferit câteva exemple, de pe plan internațional. Pentru protejarea siturilor Natura 2000, un astfel de exemplu de succes vine din Finlanda, unde s-au luat „măsuri de atenuare pentru veveriţele zburătoare” despre care doar se presupunea că ar exista în zona unei mine de aur. „O mină de aur din sud-vestul Finlandei a fost proiectată şi permisă pe o zonă de 45 de hectare, care cuprinde atât exploatare la zi, cât şi subterană. În afară de evaluarea impactului asupra mediului, s-a efectuat un studiu detaliat al valorilor naturale ale zonei. Au fost examinate păsările şi plantele şi s-au realizat studii separate privind veveriţa zburătoare, care este cel mai important mamifer din zonă şi reprezintă o specie protejată în temeiul Directivei Habitate”, se precizează în descrierea proiectului.
Conform studiului, existau trei teritorii ale acestei specii în zona de exploatare „în care trăiesc probabil 1- 3 masculi şi trei femele de reproducţie”, mai aflăm din documentele oficiale. Așadar, specialiștii au arătat că există doar probabilitatea ca în zonă să fi trăit între 4 și 6 astfel de veverițe, pentru care a fost nevoie de studii și autorizații.
Mai aflăm, din documente, că „în zonă nu erau numeroşi copaci disponibili în care veveriţele să îşi facă cuibul. Fiecare dintre cele trei teritorii a fost studiat în detaliu, ţinând cont şi de posibilele legături dintre acestea şi alte zone ale veveriţelor zburătoare din afara sitului de exploatare. Cel mai apropiat sit Natura 2000 era situat la 5 km nord-est de exploataţie. Iniţiatorul şi-a completat proiectul privind protejarea veveriţei zburătoare după ce s-a consultat cu autorităţile regionale în domeniul mediului. În conformitate cu concluziile studiului, conservarea veveriţei zburătoare era posibilă dacă nu se efectuau tăieri rase extensive, iar legăturile cu pădurea din nord-vest erau păstrate”.
Studiu de caz, în Finlanda
A fost nevoie de toată această perioadă de documentare și de elaborarea documentelor în etapa de lucru a exploatării la zi, programată pentru o perioadă de aproximativ 3-4 luni. „Zona de exploatare la suprafaţă era delimitată pentru a nu se extinde către rutele de tranziţie dintre teritoriile veveriţei zburătoare. Această specie se deplasează noaptea, când nu se desfăşoară multe activităţi în zona de exploatare la zi”, mai aflăm din documentația pentru proiect.
În urma studiilor științifice, pentru a se putea aviza proiectul de minerit, s-a stabilit un set de reguli clare, printre care: „Copacii pentru reproducere şi hrană de pe teritoriile veveriţei zburătoare din zonă nu trebuie distruşi şi trebuie păstraţi suficienţi copaci pentru adăpost în jurul copacilor din teritoriu în care îşi au cuibul. Nu se vor tăia copacii de pe traiectoria veveriţei zburătoare din cadrul zonei de exploatare; accesul la mina subterană trebuie situat în afara teritoriilor, pentru ca, la construirea tunelului, vechii copaci (plopi tremurători sau molizi), care sunt copaci de reproducere şi de odihnă pentru specie, să nu fie tăiaţi”. Studiul a fost realizat de Euromines (Polar Mining Oy, Vammala, Finlanda).
Minele au fost scoase din ariile protejate
Pe aceleași principii trebuie să acționeze și minerii români, dacă vor să mai continue activitatea. În anul 2017, Parlamentul României a inițiat legiferarea pentru o completare la OUG nr. 57/2007, astfel încât să scoată în afara ariilor protejate exploatațiile miniere. După ce proiectul de lege s-a votat în Senat, USR l-a atacat la Curtea Constituțională.
Proiectul presupunea modificarea Art. 10 din OUG 57, astfel: „La articolul 56^1, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alin. (4) - (7), cu următorul cuprins: «(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), modificarea limitelor ariilor naturale protejate este posibilă, prin scoaterea unor suprafețe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafețele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licențe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislației miniere în vigoare. Noile limite ale ariilor naturale protejate vor fi trasate astfel încât perimetrul exploatației miniere și drumurile de acces la exploatare să fie în afara ariei naturale protejate. Suplimentar, între noile limite ale ariei naturale protejate și limitele exploatării miniere va fi păstrată o zonă minimă, tampon, de lățime 100 metri, pe toată lungimea de grănițuire”.
USR a atacat proiectul, dar prin decizia nr. 313 din 9 mai 2018, CCR a respins obiecția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că suprafețele care au fost propuse pentru a fi scoase din zona de protecție nu afectează întreaga arie. Astfel a fost votată Legea nr. 158/2018 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care introduce posibilitatea modificării limitelor ariilor de interes național, prin scoaterea unor suprafețe din interiorul acestora, dacă pentru suprafețele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare.
Statul trebuie să compenseze alte suprafețe
Legea nr. 158/2018 instituie, totodată, obligativitatea compensării suprafețelor scoase în afara limitelor ariilor naturale protejate generate de aceste situații derogatorii prin instituirea, prin grija și cheltuiala titularului de licență, a regimului de arie naturală protejată pe o altă suprafaţă adiacentă ariei naturale protejate din care s-a efectuat scoaterea, situată oriunde pe graniţa acesteia, suprafaţa minimă adusă în compensare fiind echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul ariei naturale protejate, majorată cu zona-tampon - la cererea USR, care a atacat proiectul la CCR.
Însă USR a mai atacat o dată legea la CCR, care între timp și-a schimbat componența și astfel a obținut admiterea obiecției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 492 din 2 noiembrie 2022, dar pentru alte componente ale proiectului de modificare legislativă.
În completarea Legii 158/2018, Guvernul a dat Hotărârea nr. 807/2020 pentru modificarea şi completarea HG nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, pentru a rezolva o parte din problemele zonelor miniere din ariile protejate.
Cert este că în urma acestor modificări legislative se pot reface și alte arii protejate, astfel încât să se salveze măcar o parte din minerit, în România.
USR s-a luptat cu propriile-i convingeri
În mod surprinzător, chiar USR - care a atacat sistematic aceste proiecte de lege, pentru a închide minele -, prin fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, a cerut, în 2021, redeschiderea minei de grafit de la Baia de Fier, care e într-o arie protejată, sit Natura 2000. De atunci, Societatea Națională a Sării - Salrom se pregătește de reluarea exploatării de grafit, la Baia de Fier. Năsui chiar a acuzat guvernul Ciucă, în 2022, că ar vrea să „îngroape proiectul” de care este nevoie pe plan internațional, pentru că grafitul e necesar la fabricarea bateriilor mașinilor electrice.
