„Mortu’” din fruntea Academiei care a validat doctoratul în yoga al lui Eliade

„Acum 154 de ani (5/ 15 februarie 1868) s-a născut la Butoiești, Mehedinți, etnopsihologul, filosoful și teoreticianul cultural Constantin Rădulescu-Motru. Numele «Motru» fusese luat după locul de refugiu al bunicului său pandur, protejat de Eufrosin Poteca (căruia Motru îi va dedica, în anii ‘40, două volume). Discipol al lui Titu Maiorescu, a urmat studii universitare la München și Leipzig, dându-și în 1893 un doctorat despre Kant cu Wilhelm Wundt (teoretician al «voinței sociale» și maestru al sociologului Dimitrie Gusti). A devenit universitar la București (docent în psihologie și istoria filosofiei), iar în 1897 a publicat prima carte autohtonă despre Nietzsche (onesta «F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa»), urmată de «Cultura română și politicianismul» (1904), cel mai important volum de critică socio-politică antiliberală și projunimistă al epocii”. Această deschidere cu bătaie lungă îi aparține profesorului și criticului literar Paul Cernat, care a executat în continuare un portret în tușe unice scorțosului gânditor. Să-i facem loc! „Critica la adresa imitației occidentaliste va fi dezvoltată și literar-estetic («Cestiuni de estetică. De ce literatura română e lipsită de actualitate?», 1901), iar preocupările de psihologie socială sunt amorsate, din unghi organicist, în «Puterea sufletească» (1908). Prieten cu Caragiale (ambii au fost adepții lui Take Ionescu), Ion Rădulescu a comis și teatru social (piesa de moravuri «Domnul Luca», istorizanta «Păr de lup»). Despre Caragiale va rosti, în anii ‘30, două conferințe radiofonice, una cu caracter memorialistic, alta - 70 de ani înaintea Martei Petreu... - despre filosofia sa”.

A ținut partea moderniștilor acuzați de pornografie

Un rol public major l-a avut ca director (din 1910) la «Noua revistă română» și, după război, la săptămânalul «Ideea europeană» (publicații de referință ale epocii), unde conservatorul moderat și-a atras o elită ecumenică, inclusiv scriitori ultramoderni ca Felix Aderca, Ion Vinea, Adrian Maniu, Tristan Tzara, N. Davidescu, G. Bacovia, critici tineri ca I. Trivale sau umaniști străini (Charles Drouhet, Ramiro Ortiz) - mai perora Paul Cernat. În continuare, magistral: „În aceste publicații a fost semnalat proiectul piesei caragialiene Titircă, Sotirescu & Co, a fost publicată pieseta Începem! a aceluiași Caragiale și va fi inițiată lista de subscripții pentru marele dramaturg exilat, la împlinirea a 60 de ani. Secretarul de redacție Constantin Beldie va evoca, în memoriile sale, ambianța epocii și a revistei”. Constantin Rădulescu-Motru a lăsat amintiri de neșters (și) în mediul universitar. Paul Cernat a depus mărturie: „«Mortu’» l-a adus ca asistent pe atipicul Nae Ionescu (tot el îl trimisese în Germania, pentru studii doctorale), cu care va polemiza mai apoi. Deși fără noțiuni de orientalistică (dar cine avea, între universitarii români?), va prezida simpatetic acordarea doctoratului în yoga lui Mircea Eliade”. Latifundiarul din Butoiești (deținea trei sute de pogoane în Mehedinți!) a fost mentorul multor generații de studenți (răutăcioșii îl porecleau «Mortu’») și, alături de Gusti, cu care a fost coleg în Partidul Național Țărănesc, unul dintre cei mai influenți universitari raționaliști ai interbelicului autohton. Un spirit moderat într-o perioadă de ascensiune a radicalismului politic (treptat însă, raționalismul va vira spre naționalism) - aprecia Paul Cernat. Constantin Rădulescu-Motru a fondat Revista de filosofie și Societatea Română de Filosofie.  A fost ales în 1923 academician (avându-l ca oponent pe Gusti), apoi președinte al secției literare. „Participant la marile dezbateri culturale, identitare, sociale și filosofice ale epocii - mai consemna Cernat -, Motru a fost un critic rezonabil al sincronismului liberal lovinescian și un adversar al iraționalismului mistic al lui Nae Ionescu, iar în campania xenofobă contra pornografiei în artă (1937) a luat apărarea moderniștilor împotriva propriilor colegi din Academie”. Un personaj interesant, nu?

Vine vorba despre psihologia poporului român

Criticul literar Paul Cernat a evidențiat și câteva din cele mai valoroase scrieri marca Rădulescu-Motru: „Volumele «Românismul. Catehismul unei noi spiritualități» (1936), «Timp și destin» (1940) și, mai ales, «Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin» (1942) constituie cele mai coerente expuneri doctrinare ale acestui tip de naționalism”. Mai departe: „În descendența lui D. Drăghicescu, dar fără iconoclasmul său liberal, e «Psihologia poporului român» (1936), reper al etnopsihologiei autohtone, prefigurat de «Sufletul neamului nostru. Calități și defecte» (1910) dar mai ales de «Personalismul energetic» (1927, una dintre principalele sale contribuții conceptuale). Ideea va fi dezvoltată într-un sistem personal și adaptată oportun în «Morala personalismului energetic» (1946) și «Materialismul și personalismul energetic» (1947). Mare parte a studiilor târzii despre etnic, naționalism ș.cl. au fost editate, după 1990, de Constantin Schifirneț”.

Nemții l-au băgat la zdup

Alte câteva tușe memorabile ale portretului realizat de Paul Cernat: „Regretabile, oricum simptomatice în context pentru tropismele autoritariste, antiruse și germanofile ale conservatorismului autohton (deși arestat de germani în 1916, Constantin Rădulescu-Motru a rămas un germanofil exaltat), au intrat în istorie adeziunea, justificată pragmatic, la dictaturile lui Carol al II-lea și Ion Antonescu, antidemocratismul elitist sau preferința pentru Mussolini și Hitler în fața aliaților (din rațiuni de apărare a identității naționale primejduite de bolșevism). Va fi răsplătit în consecință, devenind între 1938 și 1941 președintele Academiei Române”.

În carantină până la sfârșitul vieții

La vârsta senectuții, Constantin Rădulescu-Motru a surprins cu o uluitoare piruetă ideologică. Cedăm cuvântul lui Paul Cernat, pentru ultimele linii și puncte: „Publicat în opt volume între 1996 și 2000, jurnalul său («Revizuiri și adăugiri»), ținut între 75 și 85 de ani, este o diagramă a omului sub vremi și a adaptărilor sale (după 1945 fostul pro-fascist moderat s-a arătat favorabil comunismului, căruia i-a prevăzut durata). Un document autobiografic și de epocă dens, consistent. Apărat de vârstă, de prieteni influenți și de un trecut ideologic acceptabil până la un punct, Rădulescu-Motru a scăpat de detenție, dar a trăit în carantină până la sfârșitul lungii sale vieți, la începutul micii destinderi poststaliniste”.

154 de ani s-au împlinit pe 5/ 15 februarie 2022 de la nașterea profesorului Ion Rădulescu-Motru (1868-1957)

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

300 de pogoane de pământ a moștenit Constantin Rădulescu-Motru în Butoiești, Mehedinți, locul nașterii

Student în Germania, la München și Leipzig, Constantin Rădulescu-Motru s-a însurat cu o nemțoaică ciudată care a refuzat să-și urmeze soțul în România, căsătoria destrămându-se din această cauză

„Suntem toți meșteri de gură și răi de fapte”, Constantin Rădulescu-Motru