"Nu se poate imagina prin ce trec cei rapiti"

Jurnalul National: Doamna Marinescu, cat de sigur este Irakul acum pentru un expert guvernamental ca dvs., pentru un ziarist, pentru un om de afaceri care merge la Bagdad?

Simona Marinescu: Irakul este o zona inca nesigura pentru orice strain, indiferent de misiunea lui. Dupa aproape un an si jumatate de la venirea mea in zona, inca mi-e teama cand ma aflu in Bagdad, chiar si cand sunt in minister, desi suntem insotiti de forte de protectie. Pentru un jurnalist e chiar cu mult mai greu. Profesia in sine cere sa intri in contact cu localnicii, sa te afli oriunde se intampla ceva, prin urmare orice se poate intampla.

Filierele rapitorilor

Care sunt riscurile la care se supun?

Sunt riscuri diverse. Zilnic se petrec explozii, atacuri armate, rapiri. Poti pur si simplu sa fii victima unui atac care nu te vizeaza direct. In trafic, spre exemplu, sunt nenumarate situatiile in care a explodat un dispozitiv improvizat si mor oameni care n-aveau alta vina decat ca treceau pe-acolo. Rapirile sunt insa actiuni criminale mult mai complexe. S-au organizat adevarate retele care captureaza straini si ii revand. Sunt stabilite legaturi cu localnici care lucreaza in hoteluri, care ne insotesc in calitate de translatori, care stiu la ce ora ne-am putea afla in curtea unei institutii publice etc. De aceea, orice risc trebuie minimizat.

Dvs. cum va desfasurati activitatea in Irak? Puteti pleca de la birou cu masina personala, cu taxi? Aveti paza asigurata?

Merg zilnic la ministerele de care ma ocup. Avem intotdeauna forte de protectie cu noi. Britanicii sunt foarte stricti in ceea ce priveste regulile pe care le respectam. Eu conduc propria masina, dar la minister suntem insotiti de agenti de paza inarmati. Seara, plec spre casa dupa ora 22:00 si conduc cativa km intr-o zona intunecoasa. Ne strangem mai multi, de regula, in aceeasi masina. Totusi, ne temem. Aici propriile instincte sunt mai importante uneori decat orice arma.

Care este viata strazilor? Sunt talharii, rapiri, explozii la tot pasul...

Strada este cel mai neprietenos loc la Bagdad si de altfel oriunde in Irak. E intotdeauna aglomerat. Cladirile in care sunt mici magazine sunt partial distruse si pot ascunde pericole greu de banuit. Pe sosele nu exista indicatoare, nu functioneaza semafoare, se conduce haotic, uneori printre mormane de gunoaie, printre patrule militare care se afla sub un stres in crestere in aceste zile. Cum sa fii in siguranta aici? Evident ca s-au facut si progrese. Vedem din ce in ce mai multi politisti, zonele pazite au si garzi irakiene, totusi zilnic se petrec lucruri infioratoare.

Ce stiti despre situatia celor trei jurnalisti?

Am aflat de prezenta lor absolut intamplator, interesandu-ma de soarta lui Mile Carpenisan si a lui Dragos Bota (Adevarul), care m-au contactat inainte de sosire. Ambasada mi-a spus ca au venit doi jurnalisti de la Prima TV si unul de la Romania Libera, dar ca au propriile aranjamente. M-am temut pentru ei fiindca mi-am amintit alte istorii cu jurnalisti care au ajuns pe mana insurgentilor. Repet insa, profesia in sine presupune riscuri si, uneori, vrand sa dai informatii acasa ajungi sa fii tu insuti subiect de stiri.

RAZBOI. Simona se afla in Irak din noiembrie 2003, parcurgand toata tranzitia de dupa interventia americana

Se vehiculeaza mai multe ipoteze: ca ar fi revendicata rapirea de catre gruparea lui Al Zarqawi, ca ar putea fi vorba despre o reglare de conturi care il implica pe omul de afaceri la invitatia caruia s-au aflat la Bagdad. Poate fi efectul prezentei trupelor romanesti in Irak?

Cata vreme nu avem informatii clare, nu stim cine a coordonat aceasta rapire. Am spus ca speram sa fie ratiuni financiare (miza unei rascumparari adica) fiindca sper sa nu fie altceva. Au fost si cazuri, asa cum stiti, in care ratiunile au fost politice. Nu vreau sa amestecam trupele si actiunile de sustinere a coalitiei in acest caz. Ar fi o greseala. Cata vreme nimeni aici nu a considerat Romania un dusman, ramanem optimisti.

Sa ne dorim vreuna dintre variante? Este mai bine sa fie rapiti de o structura organizata sau sa fie reglare de conturi?

E bine sa ne dorim ca ei sa fie liberi curand, oricare ar fi cauza rapirii. Nu se poate imagina situatia prin care trec ziaristii nostri. Eu am facut o instruire pentru a sti cum sa reactionez in caz de rapire si doar simularea m-a traumatizat pentru lung timp. Viata celor care sunt rapiti e in mana unor indivizi care au un alt sistem de valori si care pot lua oricand orice decizie. Cum sa rezisti sub aceasta amenintare, chiar si cateva ore?

Investigatii speciale, operatiuni de urmarire

Care este starea autoritatilor de la Bagdad acum, sunt ele capabile la scurta vreme dupa sistemul Saddam sa gestioneze o astfel de situatie?

Autoritatile se straduiesc sa isi protejeze propriii cetateni. Stiti ca au fost rapiti si multi irakieni. Sunt la fel de marcati ca si opinia internationala, ori de cate ori se intampla asa ceva. Tot ce pot sa va spun este ca toate resursele care se puteau mobiliza pentru a-i ajuta sunt in miscare. Serviciile de informatii straine care actioneaza aici, ma refer la cele ale coalitiei, au multa experienta si, din clipa in care au aflat, au declansat investigatii speciale, operatiuni de urmarire, culegere de informatii etc. Nu e domeniul meu si tot ce as mai putea adauga este ca, din momentul in care s-a aflat, am fost in continua legatura cu investigatorii. Se lucreaza profesionist si trebuie evitata gestionarea defectuoasa a informatiei. Am rugat pe cei de acasa, care sunt nerabdatori sa afle ceva, sa inteleaga ca discretia este intelepciunea de care avem nevoie.

Cum influenteaza situatia posibila implicare in rapire a unui cetatean american?

Orice detaliu poate fi un avantaj sau o circumstanta agravanta. Sa ramanem increzatori ca vor fi eliberati. Ce ratiune ar fi sa faci rau unor oameni care vin dintr-o istorie la fel de neagra ca a ta?