O româncă, ghid al ciocolatei la New York

"Îmi amintesc cu mare plăcere momentul în care am aterizat pentru prima oară pe Aeroportul Kennedy din New York cu bagajele pline de vise", ne-a mărturisit Carmen Santorelli, femeia care "le poartă sâmbetele" iubitorilor de ciocolată, ghidându-i prin Manhattan, centrul comercial, financiar şi cultural din The Big Apple.

Povestea ei este simplă, însă rezultatul a depăşit toate aşteptările lui Carmen. Ea a devenit, în mai puţin de patru ani, singurul ghid al ciocolatei din New York.

"E drept, nu am visat niciodată să am afacerea mea, însă, dacă vreodată am urmat un sfat al mamei mele, acela a fost: «Să nu-ţi fie teamă să ai aspiraţii înalte!»", ne-a povestit, în exclusivitate, Carmen Santorelli, o româncă în vârstă de 32 de ani, care a găsit, peste Ocean, cheia succesului în afaceri. Aceştia au fost primii ei paşi în tumultuoasa viaţă de afacerist într-un oraş colosal şi extrem de competitiv.

Părăsirea României cu destinaţia Statele Unite i s-a părut, după cum mărturiseşte astăzi, o decizie foarte îndrăzneaţă la acel moment. Din oraşul copilăriei sale, Galaţi, după ce a absolvit Facultatea de Litere, profil română-franceză, în cadrul Universităţii Dunărea de Jos, după ce a lucrat în presă - la Rompres, Monitorul de Galaţi şi România liberă -, a ajuns tocmai la New York, unde a continuat să studieze.

"Mi-am petrecut primii ani terminându-mi studiile, cu un masterat în Publishing la Universitatea newyorkeză Pace, şi lucrând la diverse edituri de carte în departamentul editorial."

A urmat şi un stagiu de trei luni la Organizaţia Naţiunilor Unite, în cadrul Biroului de presă de la sediul din New York. La începutul acestui an a demisionat din funcţia de editor la Thomson Reuters, un gigant al informaţiilor financiare media, pentru a se ocupa exclusiv de fetiţa ei în vârstă de 7 luni, dar şi pentru a acorda mai mult timp unei afaceri incitante: oferă sfaturi extrem de preţioase pasionaţilor de ciocolată şi le ghidează paşii prin ciocolateriile newyorkeze.

CHEIA SUCCESULUI NU O REPREZINTĂ NEAPĂRAT BANII
"Cum mi-a plăcut tot timpul ciocolata, am început să citesc foarte mult pe tema asta şi să gust cât mai mult încă de când eram în ţară, dar mai cu seamă în timpul călătoriilor în Europa de Vest. Când m-am mutat la New York, am descoperit toate ciocolateriile din Manhattan de una singură", îşi aminteşte Carmen. I-a fost greu la început, pentru că Big Apple nu oferea resursele necesare căutătorilor de ciocolată.

"Nu exista decât o revistă, numită Chocolatier, în oraş, însă, paradoxal, în ciuda numelui, publica foarte multe articole referitoare la deserturi, nu doar la ciocolată." Aşa s-a înfiripat ideea unei afaceri care a ajutat-o să iasă din anonimat şi să fie pe placul unui număr impresionant de oameni de toate genurile. "Am fost convinsă că sunt mulţi alţi iubitori de ciocolată, fie newyorkezi, fie turişti, care şi-ar dori un ghid al ciocolateriilor în metropolă şi nu numai."

Ideea s-a concretizat repede. N-a fost ajutată financiar de nimeni. I-au fost suficiente atuurile personale: este ambiţioasă, luptătoare şi foarte atentă la dorinţele oamenilor. "Mi-a plăcut tot timpul să mă descurc pe cont propriu, eu fiindu-mi singurul ajutor. Cred că asta e soluţia unică dacă doreşti să nu fii dezamăgit în viaţă."

În iunie 2006, Carmen a lansat revista online Chocolate Zoom (www.chocolatezoom.com). Două luni mai târziu a sărit în ajutorul fanilor cu încă "un instrument": Tururile ciocolatei în New York (www.sweetwalks.com), o aventură culinară în care orice participant "învaţă că ciocolata provine dintr-un fruct, că există o modalitate anume de degustare a ei" şi că, de ce nu, în spatele ciocolatei se află o adevărată ştiinţă. "Industria turismului este imensă în metropolă.

Există tururi pentru iubitori de pizza, de fotografie, de seriale tv, cam orice-ţi trece prin cap. Eu am fost prima organizatoare de tururi de ciocolată. (...) Am ales ciocolatierii cu care colaborez în funcţie de locaţie şi tipul de ciocolată oferită.

 

Astfel, în cazul în care cumpărătorii preferă un tur în care să guste ciocolate care mai de care mai exotice (combinaţii cu paprika, chili, ginger, tequila, brânză, ulei de măsline sau chiar şuncă!) pot alege o aventură culinară care se petrece în SoHo (o zonă aflată în partea de sud a Manhattanului), pe când iubitorii de ciocolată cu gusturi mai clasice pot alege un tur al ciocolateriilor europene aflate în zona centrală (Midtown)."

 

Succesul a venit imediat. Iar surpriza a fost pe măsură. Nu a investit foarte mulţi bani, dar a avut nevoie de foarte mult timp, mult efort şi multă răbdare ca să ajungă unde se află astăzi. "Mare mi-a fost mirarea când am văzut că hobby-ul meu, devenit afacere, a avut succes. Probabil pentru că ideea a fost unică am fost primită foarte bine de presa newyorkeză şi nu numai." Şi pe bună dreptate. Cotidianul Los Angeles Times i-a acordat atât pe pagina de internet, cât şi în ediţia printată un spaţiu considerabil.

 

CRIZA ECONOMICĂ NU E DIN CACAO
Intitulat "Turneul ciocolatei la New York: Niciodată vremurile grele n-au fost atât de dulci", articolul publicat în Los Angeles Times în urmă cu două săptămâni descrie idila româncei cu mult-iubitul aliment. "După căderea blocului comunist, Carmen a fost liberă să călătorească şi să guste ciocolată amăruie, cu lapte, albă (da, ea o consideră ciocolată, contrar opiniilor unor cofetari snobi), umplută cu fructe, cu alcool, cu nucă, cu diverse miresme", scrie LA Times.

Pentru ea, ciocolata este un prieten de nădejde, un aliment necesar şi, nu în ultimul rând, o afacere de succes. Devenite deja celebre, tururile de ciocolată adună pe zi ce trece mai mulţi doritori. Oamenii vin chiar din provincie pentru a lua parte la oferta năucitoare şi imposibil de refuzat propusă de Carmen. "Poţi alege de la vânzătorii de ciocolată nonconformişti din Manhattan Lower East Side până la magazinele de lux din centru şi se pare că nimic, nici măcar slănina, nu este atât de nepotrivit încât să nu poată fi amestecat cu crema dulce şi mătăsoasă", mai scrie ziarul american. Autorul articolului apreciază afacerea lui Carmen ca fiind "un antidot la recesiune".

Potrivit LA Times, care citează surse din cadrul Asociaţiei Naţionale a Cofetarilor, "anul trecut vânzările de ciocolată au crescut în medie cu 2,8%. (...) Vânzările ciocolatei de primă calitate, cum ar fi Ghirardelli şi Lindt sau principalele sortimente de ciocolată din turul lui Carmen Botez, au crescut cu 20% în ultimii trei ani". Statisticile nu mint, americanii le pot confirma. "Când trăim vremuri nesigure, fie ele de ordin economic, personal sau profesional, ne îndreptăm privirea spre ceea ce ne reconfortează, iar ciocolata este exact ceva de genul acesta", spune Joan Steuer, preşedinta firmei de consultanţă Chocolate Marketing.

Una dintre colegele lui Joan, Susan Whiteside, este de aceeaşi părere: "Când te gândeşti la adevăratele produse de lux la care trebuie să renunţi, este mai uşor să îţi faci loc în buget pentru o ciocolată decât pentru orice alt obiect de lux".

Într-unul dintre tururile de ciocolată ale româncei, cinci femei trecute de a doua tinereţe şi-au satisfăcut papilele gustative la Jacques Torres Chocolate în SoHo (o zonă aflată în sudul Manhattanului), unde doamnele au gustat un aşa-numit "ménage ŕ trois", adică un amestec delirant format din trei ingrediente misterioase.

Apoi s-au mutat la Kee's Chocolates pentru a gusta alte fineţuri şi, mai târziu, a venit rândul cofetăriei Vosges Haut-Chocolat, unde trufele de ciocolată sunt împachetate în cutiuţe mov. Nu doar femeile participă la tururile ciocolatei. Deşi nu se înghesuie întocmai partenerelor lor, bărbaţii nu sunt de nevăzut în plimbările organizate printre ciocolaterii.

Pe vremea când era ea însăşi ghidul ciocolatei, Carmen a cunoscut un bărbat care i-a mărturisit că urăşte tot ce ţine de crema de cacao. Omul a acceptat să participe la un tur numai pentru că toată lumea din jurul lui îi vorbise frumos despre aventurile oferite de Carmen pe străzile Manhattanului. "La sfârşitul turului, bărbatul se convertise", a povestit românca ziarului american.

O ISTORIE DE 2.000 DE ANI
Pare simplu, chiar banal să iei oraşul la pas în căutarea dulciurilor alese, a tabletelor amărui, a ciocolatei calde sau a bomboanelor umplute cu tot felul de creme etc. Intri într-o ciocolaterie/cofetărie, dai bună ziua şi crezi că i-ai descoperit secretele. Nimic mai fals! Ciocolata are aproape aceeaşi filosofie ca vinul. Popoarele sud-americane, care cunoşteau arborele de cacao de vreo două milenii, puneau un preţ atât de mare pe boabele acestei plante, încât le foloseau ca monedă de schimb, aşa cum romanii îşi plăteau soldaţii în cantităţi de sare, şi nu în bănuţi de aur.

 

Mayaşii foloseau ca monedă de schimb boabele de cacao. Un iepure de dimensiuni reduse costa 30 de boabe şi un ou de curcă - 3 boabe. Ţesăturile din bumbac se vindeau, în funcţie de dimensiuni, pentru 65-300 de boabe de cacao, iar un tată îşi putea înstrăina copila pentru 500-700 de boabe, de două, trei ori mai mult decât preţul unei statui din aur de 600 de grame. Mai târziu, aztecii ofereau cacao zeului Quetzacoatl (Şarpele cu pene) pentru a obţine culturi bogate.

Cacaua a ajuns în Europa cu ajutorul conchistadorilor spanioli din secolul al XVI-lea care au călcat pe pământurile vechilor sud-americani şi au luat cunoştinţă de ceea ce incaşii numeau "cadoul grădinarului Paradisului către primii oameni" (în limba străveche: "cacohuaquatl").

 

Vinul şi ciocolata, o echipă de... senzaţii tari
Carmen Santorelli are o viaţă împlinită. Familia şi prietenii ei se află la New York. Împreună cu ei, românca a reuşit să clădească o afacere "de milioane". Majoritatea celor care lucrează la revista Chocolate Zoom şi la Sweet Talks "îmi sunt prieteni şi cunoscuţi, însă am şi câţiva editori cu care colaborez exclusiv via email, pentru că locuiesc
pe Coasta de Vest. Motivul pentru care lucrez cu ei este acela că în Los Angeles şi San Francisco există multe expoziţii/saloane de ciocolată şi e important să ai pe cineva de încredere care să te reprezinte la asemenea evenimente".

O "raită" gustoasă şi parfumată prin Manhattan costă între 50 şi 80 de dolari şi nu durează mai mult de trei ore. Se servesc, alături de apetisanta ciocolată solidă, lichidă sau cremoasă, soiuri alese de vin, precum şi scurte lecţii de cultură şi civilizaţie newyorkeză. Ciocolateriile cuprinse în plimbările oferite de Carmen Santorelli oferă atât produse locale, cât şi provenite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, inclusiv din inima Europei, unde francezii şi belgienii au inventat poate cele mai fine bomboane de ciocolată.

"Deşi am o ciocolată favorită - trufele, eu încă mai gust cam orice-mi apare în cale în materie de ciocolată. Cunoştinţele pe care le-am acumulat nu m-au transformat într-un aşa-zis «chocolate snob». Chiar dacă nu mă înnebunesc după deserturi de nici un fel, am tot timpul o ciocolată la mine în poşetă, în birou sau în frigider, oriunde mă aflu. Iar atunci când călătoresc mă întorc tot timpul acasă cu valizele burduşite cu ciocolate de tot felul pe care le împart cu mare drag cu prietenii şi familia."

Unul dintre sfaturile pe care Carmen le oferă publicului nostru este acela că o ciocolată amară, care are un conţinut de cacao de 100%, poate fi servită cu un pahar de vin roşu, aromat şi puţin dulce. "O ciocolată de foarte bună calitate, chiar dacă are un conţinut de cacao de 80%-85%, nu este amară, contrar aşteptărilor. «Amăreala» este dată de soiul arborelui de cacao, dar şi de provenienţa acestuia. De exemplu, o ciocolată din cacao din Madagascar este cu mult mai dulce şi mai aromată decât una similară din Ecuador."

Ciocolata adevărată nu trebuie să aibă mai mult de patru-cinci ingrediente: cacao, unt de cacao, zahăr (după caz), vanilie şi eventual lapte (praf sau lichid). Dacă ciocolata este de foarte bună calitate, chiar dacă are un conţinut de cacao de 80%-85%,
atunci ea nu este amară, contrar aşteptărilor.