Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei trei parasutisti care la 25 decembrie 1989 i-au impuscat pe sotii Ceausescu dezvaluie faptul ca au stiut sentinta inaintea procesului, de la generalul Stanculescu. Acesta le-a mai precizat pana si locul executiei si numarul cartuselor ce trebuia sa fie trase.
Continuam in numarul de asta
zi al ziarului nostru seria
dezvaluirilor incendiare despre
evenimentele din timpul
Revolutiei. Cei trei militari
care in ziua de Craciun a lui
1989 au indeplint ordinul de
a-i executa pe sotii Ceausescu
risipesc, la mai bine de
14 ani, misterul care a invaluit eliminarea fizica a familiei
dictatoriale. Dorin Carlan,
Octavian Gheorghiu si Ionel
Boeru dezvaluie laturile ascunse
ale executiei, pe care
romanii nu le-au cunoscut
niciodata. Secundele de
spaima din acele momente
capitale, ordinele militare ale
diriguitorilor Revolutiei, care
au fost date inaintea procesului,
sunt puse fata-n fata
cu sentimentele traite in
momentul apasarii pe tragaci, dar si in fata deziluziilor
care i-au macinat mai apoi
pentru atatia ani.
MARIUS TUCA
RAZVAN BELCIUGANU
GABRIEL BURLACU
- Jurnalul National: Unde va aflati la 17 decembrie 1989 cand s-a dat alarma?
Octavian Gheorghiu: Eram plecat la Sinaia. Aveam 26 de ani si nu eram casatorit. Plecasem la Sinaia fara permisiune de parasire a garnizoanei, fapt ilegal potrivit regulamentelor militare. Imi amintesc ca aflasem primele stiri despre ce se intampla din baruletul Hotelului Sinaia. Vazand ce se intampla, m-am facut mic, am fugit la Posta si am sunat acasa. Parintii m-au intrebat unde sunt, ca ma cauta de la unitate la telefon si ca avem alarma cu indicativul â{tefan cel Mare". Trebuia sa ma prezint imediat la unitate. M-am urcat in tren si m-am dus direct la Boteni.
- Cand ati ajuns...
S-a facut prezenta. Deja era o oaresce incordare, se susotea printre noi. Comandantii de companie, majoritatea avand functii politice in partid, ne puneau intrebari. Se stia ce se intampla la Timisoara de la televizor. Ne intrebau ce vom face daca suntem chemati in piata sa tragem in lume? Ne testau reactiile. Ziceam: cum o sa tragem? Daca pe-acolo e mama, e sora, e frate-miu, prietena? Aveam pe vremea aia un comandant de companie cam dificil, un comunist inrait. Unitatea noastra a primit ordin sa apere televiziunea, ca e atacata de populatie. Cand sa plece elicopterele, am vrut sa ma urc intr-unul, dar atunci mi s-a spus ca nu, tu ramai in ca trebuie sa fii soferul comandantului in timp de razboi.
Citește pe Antena3.roDe câte salarii lunare ai nevoie pentru a cumpăra o casă în Europa, în funcție de țară
- Cum ati ajuns in elicopterele care au dus Tribunalul Extraordinar la Targoviste?
In dimineata de Craciun, pe la 10-11, comandantul a chemat cadrele care mai erau in unitate. Ceilalti erau la Hotel Bucuresti si la televiziune. A spus ca are nevoie de opt voluntari care sa mearga pe Bucuresti-Pitesti pentru ca erau semnalate grupuri de teroristi prin palcurile de padure. Ne-a spus ca misiunea poate sa fie fara intoarcere. Am iesit in fata opt oameni. Dupa un ragaz de cam 20 de minute am si plecat. Am luat cate-o lada de munitie. Eram deja echipati. Am decolat si am inceput sa cercetam palcurile de padure. Eu am fost numit de catre echipaj la mitraliera de bord, era o mitraliera actionata electric, de calibru mai mare. Aveam misiunea de a observa, ca sa nu fim vulnerabili, si, in caz de vedeam ceva, trebuia sa le comunic pilotilor pentru ca acestia sa execute foc cu rachete. La un moment dat am vazut ca zburam in alta directie.
- Ce s-a intamplat?
Pilotul a primit ordin in aer sa ne indreptam spre stadionul Ghencea.
- Cum s-a desfasurat zborul?
Zborul a fost in regim de razboi. La joasa altitudine, verificare, scotocire, masini suspecte, mitraliera cu glont pe teava. Ajungand in zona Ghencea, am vazut ca acolo se tragea. De pe blocuri, de dupa blocuri... Noi am aterizat pe un teren de fotbal, in spatele caruia era o unitate de infanterie.
- Ce s-a intamplat cand ati aterizat pe Ghencea?
La scurt timp au aparut transportoarele cu completul... nu stiam, atunci, cine erau acestia si nici ce vroiau.
- Nici pe generalul Stanculescu nu-l cunosteati?
Nu avusesem onoarea si placerea sa dau mana cu generali. Eram subofiter. Il stiam dupa nume, dar nu cum arata.
- Cum vi s-au parut cei din completul de judecata?
S-au urcat in elicoptere foarte degajati. Am observat ca erau odihniti, hraniti. Noi eram obositi, munciti, dupa atatea zile de alarma. Eram calare pe usa, in scaunul cu ham, pe jumatate afara si cercetam zona. Zburam cu usa deschisa. Cele doua elicoptere au zburat in formatie, la altitudine de zbor normala, 500-600 de metri.
- S-a stat mult in aer deasupra orasului Targoviste?
S-au dat doua-trei tururi, care se fac de catre elicopter chiar si in conditii normale. Noi eram sapte subofiteri si cu Boeru, care era ofiter, capitan. Dar el nu fusese numit ca sef. Fusesem voluntari si am avut acelasi statut. Il respectam si ascultam pe Boeru. Cand am aterizat am luat dispozitiv de aparare a elicopterelor. Am sarit din elicopter, m-am dus dupa un colt de cladire in care erau si militari din unitatea de la Targoviste. Toti erau cu armele indreptate spre blocurile din jurul unitatii, care erau la foarte mica distanta. Spuneau ca se trage de la geamuri. Sincer, n-am vazut sa se miste nici macar o perdea.
- Cat timp ati ramas acolo?
La scurt timp am fost chemati toti parasutistii. Am intrat in holul comandamentului. Nu stiam nimic despre ce-ar trebui sa facem. Ne-am aliniat si generalul Stanculescu a spus: âAm nevoie de trei oameni!". {i-apoi a zis tu, tu si tu, aratand spre mine, spre Boeru si Dorin Carlan. Apoi, chemati de general, am iesit afara. Generalul Stanculescu ne arata TAB-ul din careu si ne spune in soapta: âIn TAB-ul acesta se afla sotii Ceausescu". N-am reactionat, mi s-a parut chiar amuzant: ce treaba aveam eu ca sotii Ceausescu sa fie la un metru de mine? Apoi generalul Stanculescu ne-a mai spus: âIi judecam si dupa ce ii judecam ii vom executa la acest zid!". Ne-a mai zis ca n-are incredere in nimeni din cei din unitate si sa nu spunem nimanui, nici macar colegilor nostri parasutisti. Ne-a mai intrebat daca suntem de acord si, daca da, sa ridicam mana. Am ridicat toti trei mana. Ce era sa facem, sa-i spunem nu facem tovarase general? Apoi am intrat iarasi in cladire si, la un moment dat, ne-a zis: âGata! Hai sa-i luam". {i am plecat sa deschidem usa TAB-ului. Eram cu gandul unde suntem, ce facem. Culmea, sa fii militar, aflat intr-o unitate militara, si sa n-ai incredere in nimeni. Era un soc pentru mine.
âCapitane esti in stare saâ¦? Eu am zis DA"
"Trebuie sa va spun ca eu eram comandantul celor sapte parasutisti. Eram capitan. Generalul Stanculescu a discutat problemele pe care le-au executat cei sapte. Cei doi, Gheorghiu si cu Carlan, au primit misiunea sa-l apere personal pe Stanculescu cand acesta a stabilit locul exact unde vor fi executati dupa ce se va da sentinta. Totodata, acesta mi-a cerut sa constitui si plutonul de executie. M-a intrebat atunci: Capitane esti in stare sa� Eu am zis DA. Mi-a cerut alte doua persoane si ei s-au oferit voluntari sa faca parte din pluton. La inceput, cand am plecat in misiune noi am iesit voluntari. Am inteles ca cei sapte s-au oferit voluntari, au iesit in fata pentru ca mai executasera misiuni sub comanda mea si au avut incredere in mine."
Ionel Boeru - capitan de parasutisti in momentul executiei"Trebuia sa-i executam pe Ceausesti pe loc, in caz de atac"
"Pot sa va spun ca misiunea mea de la Targoviste data de adjunctul ministrului Apararii Nationale de la acea vreme, domnul general locotenent Victor Stanculescu, a fost data inaintea inceperii procesului a fost aceea de a pazi sala, intrarea salii in care se aflau cei doi soti si in situatia in care suntem atacati sa raspundem cu foc fara somatie. In situatia in care dinspre interior urma sa fie atacat acel sediu improvizat unde a avut loc procesul sa intram peste cei de acolo si sa executam foc asupra sotilor Ceausescu. Atunci, totodata, ni s-a facut si instructajul. In situatia in care completul de judecata va hotari condamnarea la moarte a celor doi, ducerea la indeplinire a sentintei sa o facem intr-un loc pe care ni l-a aratat domnia sa in curtea unitatii."
Dorin Carlan - subofiter de parasutisti in momentul executiei
Nu ratati! Cititi zguduitoarele marturii ale celor trei parasutisti in ziarul de maine.
