Poveste de pe Calea Victoriei 125

Pe Calea Victoriei 125 umblă zvon de înnoire, de repliere (firească) în trena realităților secolului tehnologiei și al vitezei. Alocuțiunile academicienilor pot fi urmărite astăzi (a fost și cazul prilejului festiv care a prilejuit aceste rânduri) live, pe internet, prin Zoom meeting, logându-te cu un passcode. Eh, cum sună? Poți priza frazele istețe ale unora, bâlbele altora, de acasă, din fața laptopului, instalat princiar cu o cafea aburindă și un pișcot la îndemână. Apoi, poți aplauda neceremonios, în surdina și anonimatul mediului online. Mai mult - observația următoare e valabilă în siajul aniversării de marți, 4 aprilie -, ești scutit de capriciile atmosferice. În fine, miezul schimbării e palpabil, se poate mușca din el. Unde mai pui că alinierii (era să scriu alienării!) tehnologice i s-au adăugat și un soi de curaj, de avânt și avântare națională (meritorii): manifestările academice din capitala României au fost (inter)conectate cu Academia din Moldova, Republica Moldova. 

Proiecte pe axa București-Chișinău

„Avem planuri comune pentru că suntem două Academii ale unui singur popor!”, a clamat Ioan-Aurel Pop, președintele celei de pe Calea Victoriei. Nu mai lungesc prologul, vă mai informez doar că noi am luat pulsul de la fața locului, nu prin ochiul zoom meeting. Cortina s-a ridicat la 10:00, prin cuvântul istoricului Ioan-Aurel Pop. La 10:10, când am reușit să prindem un scaun liber (în dosul unui lujer lucios de marmură), reperele trecutului nu fuseseră încă epuizate: „În 1948 - evidenția profesorul de la Cluj-Napoca -, 98 de membri au fost excluși din Academia Română, un număr enorm. Vegheați de comisarii sovietici, comuniștii instalați la putere au jefuit Academia, lăsând-o totodată să moară prin extincție biologică. În timp ce o altă academie înflorea, una pe placul noilor potentați...”.

Zâmbete dulci și iriși de piatră

În aula impunătoare frecventată cândva de Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Anghel Saligny, Emil Racoviță ori Lucian Blaga se ghiceau acum profilul uscățiv al profesorului-(ex)președinte de țară Emil Constantinescu - instalat în primul rând, central -, figura frământată a filosofului și logicianului Mircea Dumitru, chipul agreabil al Mayei Simionescu, președinta secției de Științe Biologice a Academiei, ființă lângă ființă nemuritoare, unele înveșmântate în fracuri aurii, altele în costume sobre. „Academia Română  - drapa glasul medievistului Pop - e o alcătuire omenească, prin urmare are toate calitățile și defectele. A cultivat însă mereu o unicitate bazată pe spiritul creator al elitei. Și acum are obligația morală de a cultiva valori, virtuți...”. Ochiul sălii măsura gesturile și gândurile rostite ale dascălului de la „Babeș-Bolyai” cu zâmbete dulci (doamnele) și iriși de piatră (domnii). Apoi, imediat cum cel dintâi academician al României a tăiat scurt distanțele și barierele ce ne despart de Basarabia - s-o pregăti oare ceva și în culisele politicii?; mira-m-aș! -, au răpăit surd aplauzele. Din două mișcări, profesorul Ioan-Aurel Pop i s-a alăturat profesorului Emil Constantinescu în banca de onoare, iar la microfon s-a insinuat, dintr-un colț, academicianul Dorel Banabic, președintele secției de Științe Tehnice.

Libertate, frumusețe, evoluție, natură

Era 10:45, iar câțiva vechi nemuritori s-au foit prima oară, amorțiți, în scaune. Domnul Banabic l-a introdus în scenă pe Adrian Bejan, profesor doctor inginer de renume internațional, roit din România în patru zări: „Întreaga lume academică mondială are cunoștință de Bejan’s number, ideile și inovațiile sale în fizică au fost expuse, în documentare faimoase, de Morgan Freeman...”. Aici, câteva gulere albe s-au întins să privească și să înțeleagă mai bine. Cine urma să ia cuvântul? Inginerul Bejan sau actorul de la Hollywood? O umbră de dezamăgire și un oftat subțire s-au pierdut pe sub bolți când la pupitru a urcat cercetătorul Bejan. „Este primul discurs public din viața mea pe care-l țin în limba română”, a atenționat inginerul care a revoluționat domeniul termodinamicii, profesor la universități de renume în SUA. „Vă voi prezenta câteva idei relaționate cu noțiunile de libertate, frumusețe, evoluție, natură. Mă voi folosi mai mult de imagini, și-așa în ziua de azi se ascultă tot mai puțin. Și se citește și mai puțin”.

Căzut în vis 

Asistența, îngăduitoare, i-a făcut semn din ochi, iar omul de știință, arc sub povara cuvintelor în limba română ce-i alunecau printre amintiri, și-a început conferința. „Încerc să evit jargonul”, s-a apărat, anemizat de efort, profesorul american, revenind exasperant, în pauze de circumstanță, la expresia „cu alte cuvinte...”. În aulă, un nemuritor rotunjit de pofte (culinare) nestăpânite, cu părul și barba albe, moleșit de expunerea inginerului, a alunecat pe nesimțite (nu și pe nevăzute) într-un pui de somn intermitent. Când și când, dezmeticit de țârâitul repetat al telefonului unui confrate, acest Gargantua înfășurat în frunze aurii și reverii științifice și-a mai dres ținuta, risipind împrejur priviri tulburi. Apoi, copleșit de astenie, a căzut înapoi în vis. Următorul semnal telefonic nu l-a mai resuscitat.

Alo, da?

Jenat de prepozițiile frazate aiurea ale oaspetelui de peste Ocean, un alt nemuritor a chicotit înfundat, cu degetele rășchirate spre vârful unei cravate vișinii, într-o joacă infantilă. Telefonul a sunat din nou, dinspre jilțul din fața lui „Gargantua”, și chiar atunci mi-a sărit în spate Ana Blandiana. Deh, poeta, fie ea academiciană, întârzie (53 de minute), altfel n-ar mai fi poetă. Ne-am murmurat un salut ușor, iar creatoarea motanului Arpagic și-a pierdut urma pe un rând cu vizibilitate la scenă. Din nou soneria mobilului… De data aceasta, strecurându-și mâna în buzunar după aparatul buclucaș, vinovatul acestei dizarmonii a răspuns și a vorbit încetișor, cu palma la gură, preț de treizeci de secunde. Imediat cum a sfârșit convorbirea, un alt telefon s-a isterizat îndelung, zăpăcindu-l pe magistrul american ce-și exersa abilitățile de limba română la vorbitor… E limpede, sub cerul de marmură al Academiei de pe malul Dâmboviței, la 157 de ani de la înființarea acesteia, nemuritorii sunt fără doar și poate conectați.

Scurt istoric

Academia Română îşi are actul de naştere în Decretul Locotenenţei Domneşti din 1/13 aprilie 1866, prin care se înfiinţa la Bucureşti Societatea Literară Română, având ca prime sarcini stabilirea ortografiei limbii române, elaborarea şi publicarea dicţionarului şi gramaticii limbii române. 

Societatea a fost alcătuită, pentru început, din 21 de membri aleşi din toate provinciile româneşti (trei din Moldova, patru din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Maramureş şi Bucovina, trei din Basarabia şi doi din Macedonia). 

Un an mai târziu, în august 1867, Societatea Literară Română se constituie în Societatea Academică Română, având drept scop „a lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între români” și urmând să cuprindă trei secţiuni: literară-filologică, istorică-arheologică şi a ştiinţelor naturale. 

Într-o a treia etapă, la 29 martie/10 aprilie 1879, a fost promulgată legea prin care Societatea Academică Română era declarată Institut Național cu denumirea Academia Română. Articolul 2 stabilea idealurile instituției: „Cultura limbii și a istoriei naționale, a literaturilor, a științelor și frumoaselor arte”.

Începând cu 1990, Academia Română are un număr de 14 secții, acoperind domenii precum: literatură, lingvistică, istorie, filosofie, psihologie, matematică, fizică, chimie, biologie, științe geonomice, științe tehnice, știința și tehnologia informației, agronomie, medicină, științe economice și juridice, sociologie, arte, arhitectură. 

157 de ani a împlinit Academia Română pe 4 aprilie 2023

„Avem planuri comune pentru că suntem două Academii ale unui singur popor!”, Ioan-Aurel Pop, vorbind despre Academia Română și Academia Moldovei

Prin lege şi statut, Academia Română are un număr maxim de 181 de membri titulari şi corespondenţi şi 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din ţară.

Prezidiul Academiei Române a hotărât, la 4 aprilie 2000, ca ziua Academiei Române să fie sărbătorită în fiecare an la această dată

››› Vezi galeria foto ‹‹‹