Bagdad, orasul prizonier

Sa mergi in capitala Irakului este o aventura din care nu stii cum vei iesi. Americanii sunt cu ochii pe tine, Saddam te ameninta dinspre monumentele "epocii de aur", iar caldura te doboara instantaneu. Nici macar nu stii din ce parte vine pericolul. O corespondenta din Irak de la trimisul nostru, Lavinia Tudoran. Tancuri, insurgenti nevazuti, militari americani, fiorosi ca niste razboinici din filmele de actiune, si monumentele impunatoare ale lui Saddam. Brusc, te ia cu frig, desi afara, in centrul Bagdadului, sunt 50 de grade Celsius.

Am pornit spre Bagdad vineri, la 3:00 noaptea. Nu fara teama. Singura alinare era ca nu facem drum intins si ne vom opri putin la Amman. Nici ministrul Mircea Geoana nu parea prea relaxat. Firesc, doar mergeam in Irak. Alinarea sa probabil era aceea ca pleca intr-o adevarata aventura si era primul oficial strain aflat in vizita oficiala la Bagdad, dupa transferarea puterii catre poporul irakian.

PE URMELE LUI SCHUMI. Ne-am mai venit in fire cand am ajuns in avion. Deloc de lepadat. Un Gulfstream IV inchiriat de la o companie austriaca. Luxul desavarsit ne-a dat gata pe toti. Fotolii din piele, canapea, perne, muzica si Brigitte, o stewardesa numai buna de pus la rana. Pe scurt, tot ce poti visa pe la vreo 3:00 noaptea. La intoarcere am aflat ca in acelasi avion au mers celebritati in toata regula. Cine dintre noi si-ar fi inchipuit ca pe locul sau au stat tolaniti Brad Pitt, Elton John, Janet Jackson, Jude Law sau Michael Schumacher? "Foarte prietenos a fost Jude Law, pe care l-am dus in Japonia si apoi in India. Janet Jackson insa mi-a scos peri albi", ne-a detaliat Brigitte. N-a uitat ca am avut si curiozitatea sa aflam ceva amanunte financiare, s-a dus la pilot si, dupa un minut, a venit zambitoare cu raspunsul: "In general, luam 6.000 de dolari pe ora". Porniti deja sa facem un fel de ancheta, am ajuns la ministru, care ne-a spus ca am ajuns sa zburam cu mandretea de avion pentru ca el a iesit la licitatia organizata pentru zbor.

IN BLACK HAWK. Dupa vreo doua-trei ore am ajuns la Amman. De aici incepea cosmarul. Ne-am echipat cu veste antiglont si casti de protectie si am urcat intr-un avion care zanganea din toti tatanii. Intr-o ora si ceva eram deasupra Bagdadului. Ne-am invartit cu avionul de mai multe ori, pana ne-au dat americanii acceptul sa aterizam pe pista aeroportului din capitala irakiana. In afara de vamesi, nici picior de om. Parca fusese parasit. O caldura infernala ne izbise de la coborare si, cu vestele pe noi, parca eram in incubator. Trebuia sa mai stam putin, sa vina elicopterele. Noi am fi vrut, dar nu puteam merge cu masina pana in "zona verde", unde se afla birourile guvernului interimar si ale coalitiei. Riscam oricand sa fim ambuscati de insurgenti. Care insurgenti? De la inaltime, nu vedeai decat un oras mort, o insiruire de case de culoarea nisipului, distruse.

Au venit si elicopterele. Iar eram ca VIP-urile. Pe pista ne asteptau doua Black Hawk-uri. Le mai vazusem in filme. Tari elicoptere. Incotosmanati cu vestele de cate 20 de kile, am alergat, e drept, cam cu viteza melcului, spre aparate. Oau! Niste militari ca brazii, dar care n-aveau insa ochi decat pentru a supraveghea, cu mana pe mitraliera, orasul. Un zgomot infernal si un zbor cu suisuri si coborasuri. Tot din cauza insurgentilor.

PE STRADA. Am coborat la helioportul din "zona verde", de unde am fost preluati tot de niste militari americani si dusi cu masina la toate intalnirile lui Geoana cu oficialii irakieni si americani. Din suta in suta de metri, puncte de control, tancuri si baricade. Eram in zona controlata de americani. Saddam a lasat insa multe semne. Ceausescu era mic copil pe langa monumentele si cladirile construite din ordinul lui Saddam. Mari, spatioase, facute din materiale alese.

Inainte de fiecare intalnire am fost controlati pana la piele. Cu greu ni s-a dat voie sa intram sa facem niste fotografii la intalnirile ministrului. Cu militaru’ american nu-i de gluma. Orice ii miroase a pericol e verificat. Cateva ore am facut sus-jos din masini, am fost verificati cu caini, fara caini, si am fost instruiti de militarii americani. Am fost prizonierii caldurii, ai americanilor si ai fricii ca, Doamne fereste, de undeva, vreun militant poate sa traga. Prizonieri intr-un oras prizonier.

NU UITAM DATORIA DE MILIARDE DE DOLARI A IRAKULUI

In cele cateva ore petrecute la Bagdad, ministrul de Externe, Mircea Geoana, s-a intalnit cu omologul sau irakian, Hoshiyar Zibari (foto dreapta), cu premierul Iyad Allawi, presedintele Ghazi Al-Yawar, cu generalul George Casey, comandantul fortei multinationale, si ambasadorul SUA in Irak, John Negroponte, care se stie ca are radacini romanesti. Intrebat daca Bucurestiul va urma exemplul altor state si va uita de cele 2,5 miliarde de dolari pe care Irakul le datoreaza Romaniei, Geoana a precizat ca, fiind vorba despre o suma importanta, expertii romani si cei irakieni vor incerca sa gaseasca o solutie cat mai convenabila pentru Irak pentru recuperarea banilor. Printre solutii s-ar putea numara crearea unui fond de investitii si cumpararea de actiuni la bancile irakiene. Geoana a promis autoritatilor irakiene tot sprijinul Romaniei ca presedinte al Consiliului de Securitate al ONU.

DE VEGHE

De la aeroportul din Bagdad pana in centrul capitalei irakiene si inapoi am mers intr-un elicopter Black Hawk, al armatei americane. Doi militari SUA au stat in permanenta aplecati pe ferestrele laterale, cu ochii in patru la traseu, cu mainile pe mitraliere, pentru a contracara imediat, in cazul unui atac asupra noastra.

PROPUNERI

Geoana a inaintat autoritatilor irakiene o lista mai multe companii romanesti care sa ia parte la reconstructia Irakului, in special in cadrul unor proiecte legate de industria petroliera, reabilitarea unor centrale energetice, constructia unor obiective civile, dar si industriale, precum fabrici sau centrale. In domeniul petrolier, pe lista se afla Petrom (propusa pentru zona Qurmallah), Rompetrol (in regiunea Subha-Luhais), Petrorama (orasele Kirkuk si Basra), Petrotub, care se ocupa de livrare de burlane de foraj si tevi, PCC Steronn, UPET Tg., UPETROM, RPT-Oil. Pentru dezvoltarea sectorului electro-energetic au fost propuse Regik, Romelectro, Electromontaj, Luxten. Pentru constructii industriale si civile, pe lista sunt Industrial Export, Uzinexport, Regik, Black Sea, Romconsult, Arcif. Romtehnica si Confex International ar putea colabora pe partea de livrare de armament, munitie si uniforme militare. Pe partea de export au fost propuse Tehnoforest, Sarcomex, Regik. Multe dintre aceste firme au deja o experienta profesionala in Irak. Ambasadorul SUA in Irak, John Negroponte, a declarat in context ca valoarea proiectelor pentru reconstructia Irakului se ridica la un total de 33 miliarde de dolari. "Toate tarile care sunt prietene cu Irakul, cum este cazul Romaniei, trebuie sa aiba posibilitatea de a concura si de a participa la astfel de proiecte", a spus Negroponte.