x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe la un 5 trecute fix. Cântarea României, defăimarea Occidentului (23)

0
Autor: Viorel Ilişoi 30 Dec 2013 - 22:53
Pe la un 5 trecute fix. Cântarea României, defăimarea Occidentului (23)
Vezi galeria foto


În poiana din pădure timpul a obosit. Plimb degetul pe ceas, circular, încet, apoi tot mai iute, parcă aș vrea să provoc un maelström, să atrag și acele în mișcarea asta. Degeaba! Secundarul își vede cu încăpățânare de drumul lui, șchiopătând de la o liniuță la alta, iar minutarul îl urmează ca un mielușel.
Mai sunt două ore până când vom merge la ambasadă și vom încununa astfel, în stratosfera diplomației, călătoria noastră în Regatul Suediei. Îl trezesc pe Titus de pe acum ca să fiu sigur că la ora plecării va fi gata de drum. Dacă n-ar avea obiceiul să numere găurile de la nasturi când se încheie și să mediteze îndelung la rezultat, o oră i-ar ajunge. Mișcările lui au ceva din lentoarea exasperantă a minutarului.
‒ Titus, gata, fă-ți curaj și pregătește-te de plecare. La 4 o tăiem spre ambasadă.
‒ Cât e ceasul acum?
‒ Două fix.
‒ Aoleu! ‒ tresare el speriat. Hai, că încep să mă-mbrac.
Cu mișcări imperceptibile, smulse din rugina încheieturilor, începe să se îmbrace. Pe la și jumătate e deja încheiat la cămașă, fapt ce mă umple de speranța că vom ajunge la timp.
Punctualitatea este o invenție străină importată în România din prostie sau din snobism, ceea ce până la urmă ar putea însemna cam același lucru. Nu face decât să bage dihonie între noi. De ce să vii la fix la o întâlnire? E vreun concurs, ceva, stă cineva cu ochiul pe cronometru și îl premiază pe ăla mai punctual? Nu-i niciun premiu. Și atunci? Vii la serviciu, mergi la o întâlnire, vrei să prinzi un tren, orice ai face, mereu întârzii și de fiecare dată se găsește câte un căpos, un bonjurist aerisit prin străinătate, între două avioane, să-ți bată obrazul pentru asta. Că de ce ai întârziat și l-ai făcut să pară prost așteptându-te? Dar ce, e un capăt de lume că ai depășit ora un picuț? Nu se apleacă Pământul mai tare pe-o parte dintr-atâta lucru, nu se schimbă clima globală, nu nimic. Și atunci, ce atâta caz? Ca să nu mai spun că la femei este semn de proastă creștere dacă vin la fix. Un cinci minute acolo face parte din cochetărie. O femeie serioasă nici nu apare sub 20 de minute. Și abia de la o jumătate de oră în sus începe înalta societate.
Lasă, că nici cu bărbații nu mi-e rușine.
‒ Titus, m-ai anunțat astă-primăvară că vii la mine pentru câteva zile, îți amintești? Am scos bani de pe cardul de credit, m-am pregătit ca românul ospitalier, că, na!, vine prietenul meu și e bucuria mea să-l primesc cât de bine pot. Mi-am mai anulat și toate întâlnirile, mi-am schimbat complet programul ca să pot sta cu tine. Și, la două ore după ce trebuia să-mi bați la ușă, băi, să nu fi pățit Titus al meu ceva pe drum, te sun, iar tu îmi răspunzi de-acasă, din pat! Te-am trezit din somn! Cât ai întârziat atunci, Titus?
‒ Două zile. Dar numai fiindcă nu am găsit bilet la trenul cu care am spus prima oară că vin.
‒ Și nu puteai să mă anunți că nu mai vii?
‒ Păi, nu era evident?
Are dreptate.
Antidotul punctualității, la noi, este “sfertul academic”. Toți pretindem punctualitate, dar acceptăm cu aceeași unanimitate complice regula sfertului academic. Se pare că la origini era chiar un sfert de oră, timpul cu care studenții intrau în aulă înaintea profesorului ca să-și facă încălzirea pentru curs, să-l întâmpine pe magistru in corpore, într-o sală curată, într-o atmosferă adecvată, pregătită din timp. Așa era la Academia lui Platon și așa se va fi transmis și la universitățile occidentale, nu știu. Dar noi am reușit să răsturnăm sfertul academic cu curu-n sus, pe “mai devreme” să-l transformăm în “mai târziu”. Puține popoare se pot lăuda că pot prelucra timpul, ca pe un aluat, radical și cu atâta măiestrie. Și nu doar i-am întors pe dos semnificația, ci l-am mai și lăbărțat de la un sfert de oră până la cât o fi. Ne și permitem asta pentru că veșnicia s-a născut la noi, la sat, avem de unde.
Americanii au întârziat 50 de ani; noi i-am așteptat răbdători și, când în sfârșit au venit, i-am primit cu îngăduință, ba le-am dat și toți banii, pământul și cerul, pentru că, în definitiv, nu făcuseră decât să întârzie și ei cu de jumătate de secol, un sfert academic, un fleac la scara istoriei, adică s-au purtat cu noi românește. Noi nu ne vedem, să zicem, la 5 fix, ci “pe la un 5”. Pentru că nici ora exactă 5 nu există, ci e 5 trecute fix. La noi întârzie ședințele, întâlnirile, spectacolele, trenurile, întârzie salariile, întârzie democrația, ploaia, ciclul, deciziile importante, totul întârzie. Noi zăbovim, adăstăm, o lungim, frecăm menta, tărăgănăm, o lălăim, tergiversăm, lăsăm pe mâine, o lăsăm mai moale, bem eternitate cu ulcica de Cucuteni în Grădina Maicii Domnului, cum atât de frumos i se spune țării noastre.
‒ Lasă, că n-o începe chiar la 5, zice Titus, parcă citindu-mi gândurile, și se întinde la loc în pat, cu cravata în mână.
‒ Ba va începe fix la 5, bătrâne, pentru că ne aflăm totuși în Suedia, chiar dacă ambasada e teritoriu românesc. Noi suntem minoritari printre invitați; ceilalți sunt suedezi: oficiali, amici de-ai lui Eriksson, vor veni cu 5 minute înainte, iar masa, dansul și felicitările vor începe, pun pariu, fix la 5, cum scrie în invitație.
‒ Nu te mai agita atâta, dragul meu. Traficul e mai lejer la ora asta, ai să vezi că vom ajunge chiar cu mult înainte de 5.
Nici așa nu e bine. În atâția ani de scormonit țara cu pixul, ca să aduc recoltă bună la ziar, am observat că punctualitatea, chiar dacă e un moft de import, are importanța ei. Dacă ai ratat primul contact, ai ratat totul după aceea.
Ai un interviu cu prefectul cutare, programat la ora cutare. Dacă-l faci să aștepte, se enervează, se simte umilit și s-a dus interviul. În cel mai bun caz te iartă, poate pentru că are nevoie de articolul tău, iar pentru asta ar mânca și broaște, dar relația personală nu se mai leagă, nu scoți de la el decât niște mârâieli învelite într-o politețe formală. Se înfundă țeava, cum se spune.
Dar și să vii mai devreme poate fi la fel de rău.
Odată am ajuns mai devreme, cu un tren preistoric, într-o comună din nordul Moldovei. Voiam să scriu despre căpșunarii care se întorseseră în țară și investeau acasă banii câștigați în străinătate. Prima întâlnire era cu patronul unei făbricuțe de cașcaval. Ca să nu aștept în gară, m-am dus direct, cu vreo jumătate de oră mai devreme, la fabrică. Portarul știa că trebuie să vin, mi-a arătat unde e biroul șefului. Ajung la secretariat, bat la ușă, nimic. Încerc ușa. Deschisă. Intru, biroul ‒ pustiu. Calculatorul deschis, un registru pe masă, un taior roșu pe spătar, o cafea pe jumătate, cu ruj pe buza ceștii… Aștept, aștept, nu apare nimeni. Primul gând a fost că patronul a dat-o cotită și m-a lăsat cu articolul în pix. Nu ar fi fost primul.
De curiozitate, mă îndrept spre biroul bosului, crăp ușa încet și strecor nasul înăuntru.
Ce bine, patronul era acolo!
Stătea în fotoliu, parcă dormea, cu capul lăsat pe spătar, cu picioarele întinse sub birou. Când m-a văzut, a înmărmurit. Se holba la mine, eu la el, ca doi hoți care se surprind fiecare cu mâna în buzunarul celuilalt. Era roșu la față, gâfâia, buzele îi tremurau. „Domnule, vă simțiți bine?”‒ am întrebat îngrijorat. „Ah! Daaa…”, a murmurat el, lăsând capul în piept.
Atunci am văzut prin deschizătura de jos a tăbliei că de sub masă se ițeau doi pantofi de damă, cu tocurile spre mine, într-o poziție nefirească, și despicătura în coadă de rândunică a unei fuste roșii.
La naiba, omul chiar se simțea bine. Și eu, cu disprețul meu românesc față de punctualitate, nimerisem cu întâlnirea mea peste întâlnirea lui și s-a dus dracului întâlnirea noastră. Am tulit-o la gară și am așteptat până seara trenul de Iași.
‒ Sper să nu ajungem totuși nici prea devreme, Titus.

(Va urma)

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”

Vineri, cartea „Teatru”, de Sidonia Drăgușanu. „Să scriu o piesă de teatru care să provoace scandal?! Dar ce fac pe urmă?”
Galerie Foto Jurnalul vă propune vineri o carte specială pentru iubitorii dramaturgiei, dar și pentru cei care vor să descopere un gen plin de acțiune, replici spumoase, amuzante și profunde: „Teatru”, de Sidonia...

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, consiliat de un „legionar” condamnat, în Germania, pentru două crime
Galerie Foto Clotilde Armand a anunțat, ieri, pe contul său de socializare, că a demis conducerile a trei direcții din cadrul Primăriei Sectorului 1, din Capitală. Printre structurile decapitate se numără și Poliția...

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament

O inimă cu doar 6-8 extrasistole pe zi nu cere tratament
Profesorul doctor Horaţiu Moldovan a condus şi conduce secţii importante de chirurgie cardio-vasculară. A făcut inovaţii în tehnicile de chirurgie cardiacă, în disecţia acută de aortă, în anevrismele de...

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani

ATI în flăcări, la Piatra Neamț. Tragedii la indigo, din cinci în cinci ani
Galerie Foto Incendiul de la Spitalul de Urgență din Piatra Neamț, unde, sâmbătă, și-au pierdut viața zece pacienți Covid-19, internați la Terapie Intensivă, ar fi pornit de la instalația de alimentare cu energie...

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei

Bilanț la sfârșit de mandat. Jumătate dintre senatori termină legislatura cu datorii de peste 32 de milioane de lei
Galerie Foto Alegerile parlamentare bat la ușă, teoretic scrutinul urmând să aibă loc pe data de 6 decembrie, iar actualul Legislativ își încetează mandatul pe data de 21 decembrie. La patru ani de când au fost aleși,...

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat

Risc major. De ce grăsimea face ravagii în caz de COVID. Dr. George Sirețeanu: Obezitatea înseamnă, practic, un sistem imun sabotat
Galerie Foto „Gras și frumos”, expresie atât de des folosită de părinții și bunicii noștri, nu doar că nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit motiv de îngrijorare în vremuri de COVID. Grașii de azi sunt mai...

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național

Insula Belina și Brațul Pavel, declarate de Orban bunuri publice de interes național
Galerie Foto Cu fix o zi înaintea debutului campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, Guvernul liberal a decis să declare celebrele proprietăți Insula Belina și Brațul Pavel drept bunuri publice de interes național,...

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari

Lockdown cu curve, polițiști și boschetari
Galerie Foto București, seara de 9 noiembrie 2020, cu un ceas înainte de închidere. În limbaj polițienesc: „Cota X” minus 60 de momente. Capitala pare că așteaptă o sărbătoare morbidă. Blocurile sunt luminate în...

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 

Mişcarea, medicamentele și somnul sunt necesare în terapia diabetului 
Diabetul este denumit ucigaşul tăcut, viclenia lui îl face să nu dea simptome mult timp. Boala macină organismul multă vreme căci, uneori, se descoperă şi după 10 ani. În terapia diabetuluide tip II sunt...

Nicolae Coande: „Poeziile sunt mesaje codate în sticlă, aruncate în mări interioare”

Nicolae Coande: „Poeziile sunt mesaje codate în sticlă, aruncate în mări interioare”
Galerie Foto Următorul volum propus din colecția Jurnalul cărților esențiale este „Dumnezeu, poet și protector al lumii”, de Nicolae Coande. Autorul ne transmite că „cei care credeau că în timpul secularismului...

După două luni de „mască în aer liber”, Guvernul și-a dat seama că nu are baza legală. Și a emis un OUG neconstituțional

După două luni de „mască în aer liber”, Guvernul și-a dat seama că nu are baza legală. Și a emis un OUG neconstituțional
Galerie Foto Timp de aproape două luni, autoritățile locale au fost nevoite să pună în aplicare mai multe hotărâri de Guvern prin care să oblige populația să poarte masca de protecție în spațiile deschise. Mai întâi,...
Serviciul de email marketing furnizat de