x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pe la un 5 trecute fix. Cântarea României, defăimarea Occidentului (23)

0
Autor: Viorel Ilişoi 30 Dec 2013 - 22:53
Pe la un 5 trecute fix. Cântarea României, defăimarea Occidentului (23)
Vezi galeria foto


În poiana din pădure timpul a obosit. Plimb degetul pe ceas, circular, încet, apoi tot mai iute, parcă aș vrea să provoc un maelström, să atrag și acele în mișcarea asta. Degeaba! Secundarul își vede cu încăpățânare de drumul lui, șchiopătând de la o liniuță la alta, iar minutarul îl urmează ca un mielușel.
Mai sunt două ore până când vom merge la ambasadă și vom încununa astfel, în stratosfera diplomației, călătoria noastră în Regatul Suediei. Îl trezesc pe Titus de pe acum ca să fiu sigur că la ora plecării va fi gata de drum. Dacă n-ar avea obiceiul să numere găurile de la nasturi când se încheie și să mediteze îndelung la rezultat, o oră i-ar ajunge. Mișcările lui au ceva din lentoarea exasperantă a minutarului.
‒ Titus, gata, fă-ți curaj și pregătește-te de plecare. La 4 o tăiem spre ambasadă.
‒ Cât e ceasul acum?
‒ Două fix.
‒ Aoleu! ‒ tresare el speriat. Hai, că încep să mă-mbrac.
Cu mișcări imperceptibile, smulse din rugina încheieturilor, începe să se îmbrace. Pe la și jumătate e deja încheiat la cămașă, fapt ce mă umple de speranța că vom ajunge la timp.
Punctualitatea este o invenție străină importată în România din prostie sau din snobism, ceea ce până la urmă ar putea însemna cam același lucru. Nu face decât să bage dihonie între noi. De ce să vii la fix la o întâlnire? E vreun concurs, ceva, stă cineva cu ochiul pe cronometru și îl premiază pe ăla mai punctual? Nu-i niciun premiu. Și atunci? Vii la serviciu, mergi la o întâlnire, vrei să prinzi un tren, orice ai face, mereu întârzii și de fiecare dată se găsește câte un căpos, un bonjurist aerisit prin străinătate, între două avioane, să-ți bată obrazul pentru asta. Că de ce ai întârziat și l-ai făcut să pară prost așteptându-te? Dar ce, e un capăt de lume că ai depășit ora un picuț? Nu se apleacă Pământul mai tare pe-o parte dintr-atâta lucru, nu se schimbă clima globală, nu nimic. Și atunci, ce atâta caz? Ca să nu mai spun că la femei este semn de proastă creștere dacă vin la fix. Un cinci minute acolo face parte din cochetărie. O femeie serioasă nici nu apare sub 20 de minute. Și abia de la o jumătate de oră în sus începe înalta societate.
Lasă, că nici cu bărbații nu mi-e rușine.
‒ Titus, m-ai anunțat astă-primăvară că vii la mine pentru câteva zile, îți amintești? Am scos bani de pe cardul de credit, m-am pregătit ca românul ospitalier, că, na!, vine prietenul meu și e bucuria mea să-l primesc cât de bine pot. Mi-am mai anulat și toate întâlnirile, mi-am schimbat complet programul ca să pot sta cu tine. Și, la două ore după ce trebuia să-mi bați la ușă, băi, să nu fi pățit Titus al meu ceva pe drum, te sun, iar tu îmi răspunzi de-acasă, din pat! Te-am trezit din somn! Cât ai întârziat atunci, Titus?
‒ Două zile. Dar numai fiindcă nu am găsit bilet la trenul cu care am spus prima oară că vin.
‒ Și nu puteai să mă anunți că nu mai vii?
‒ Păi, nu era evident?
Are dreptate.
Antidotul punctualității, la noi, este “sfertul academic”. Toți pretindem punctualitate, dar acceptăm cu aceeași unanimitate complice regula sfertului academic. Se pare că la origini era chiar un sfert de oră, timpul cu care studenții intrau în aulă înaintea profesorului ca să-și facă încălzirea pentru curs, să-l întâmpine pe magistru in corpore, într-o sală curată, într-o atmosferă adecvată, pregătită din timp. Așa era la Academia lui Platon și așa se va fi transmis și la universitățile occidentale, nu știu. Dar noi am reușit să răsturnăm sfertul academic cu curu-n sus, pe “mai devreme” să-l transformăm în “mai târziu”. Puține popoare se pot lăuda că pot prelucra timpul, ca pe un aluat, radical și cu atâta măiestrie. Și nu doar i-am întors pe dos semnificația, ci l-am mai și lăbărțat de la un sfert de oră până la cât o fi. Ne și permitem asta pentru că veșnicia s-a născut la noi, la sat, avem de unde.
Americanii au întârziat 50 de ani; noi i-am așteptat răbdători și, când în sfârșit au venit, i-am primit cu îngăduință, ba le-am dat și toți banii, pământul și cerul, pentru că, în definitiv, nu făcuseră decât să întârzie și ei cu de jumătate de secol, un sfert academic, un fleac la scara istoriei, adică s-au purtat cu noi românește. Noi nu ne vedem, să zicem, la 5 fix, ci “pe la un 5”. Pentru că nici ora exactă 5 nu există, ci e 5 trecute fix. La noi întârzie ședințele, întâlnirile, spectacolele, trenurile, întârzie salariile, întârzie democrația, ploaia, ciclul, deciziile importante, totul întârzie. Noi zăbovim, adăstăm, o lungim, frecăm menta, tărăgănăm, o lălăim, tergiversăm, lăsăm pe mâine, o lăsăm mai moale, bem eternitate cu ulcica de Cucuteni în Grădina Maicii Domnului, cum atât de frumos i se spune țării noastre.
‒ Lasă, că n-o începe chiar la 5, zice Titus, parcă citindu-mi gândurile, și se întinde la loc în pat, cu cravata în mână.
‒ Ba va începe fix la 5, bătrâne, pentru că ne aflăm totuși în Suedia, chiar dacă ambasada e teritoriu românesc. Noi suntem minoritari printre invitați; ceilalți sunt suedezi: oficiali, amici de-ai lui Eriksson, vor veni cu 5 minute înainte, iar masa, dansul și felicitările vor începe, pun pariu, fix la 5, cum scrie în invitație.
‒ Nu te mai agita atâta, dragul meu. Traficul e mai lejer la ora asta, ai să vezi că vom ajunge chiar cu mult înainte de 5.
Nici așa nu e bine. În atâția ani de scormonit țara cu pixul, ca să aduc recoltă bună la ziar, am observat că punctualitatea, chiar dacă e un moft de import, are importanța ei. Dacă ai ratat primul contact, ai ratat totul după aceea.
Ai un interviu cu prefectul cutare, programat la ora cutare. Dacă-l faci să aștepte, se enervează, se simte umilit și s-a dus interviul. În cel mai bun caz te iartă, poate pentru că are nevoie de articolul tău, iar pentru asta ar mânca și broaște, dar relația personală nu se mai leagă, nu scoți de la el decât niște mârâieli învelite într-o politețe formală. Se înfundă țeava, cum se spune.
Dar și să vii mai devreme poate fi la fel de rău.
Odată am ajuns mai devreme, cu un tren preistoric, într-o comună din nordul Moldovei. Voiam să scriu despre căpșunarii care se întorseseră în țară și investeau acasă banii câștigați în străinătate. Prima întâlnire era cu patronul unei făbricuțe de cașcaval. Ca să nu aștept în gară, m-am dus direct, cu vreo jumătate de oră mai devreme, la fabrică. Portarul știa că trebuie să vin, mi-a arătat unde e biroul șefului. Ajung la secretariat, bat la ușă, nimic. Încerc ușa. Deschisă. Intru, biroul ‒ pustiu. Calculatorul deschis, un registru pe masă, un taior roșu pe spătar, o cafea pe jumătate, cu ruj pe buza ceștii… Aștept, aștept, nu apare nimeni. Primul gând a fost că patronul a dat-o cotită și m-a lăsat cu articolul în pix. Nu ar fi fost primul.
De curiozitate, mă îndrept spre biroul bosului, crăp ușa încet și strecor nasul înăuntru.
Ce bine, patronul era acolo!
Stătea în fotoliu, parcă dormea, cu capul lăsat pe spătar, cu picioarele întinse sub birou. Când m-a văzut, a înmărmurit. Se holba la mine, eu la el, ca doi hoți care se surprind fiecare cu mâna în buzunarul celuilalt. Era roșu la față, gâfâia, buzele îi tremurau. „Domnule, vă simțiți bine?”‒ am întrebat îngrijorat. „Ah! Daaa…”, a murmurat el, lăsând capul în piept.
Atunci am văzut prin deschizătura de jos a tăbliei că de sub masă se ițeau doi pantofi de damă, cu tocurile spre mine, într-o poziție nefirească, și despicătura în coadă de rândunică a unei fuste roșii.
La naiba, omul chiar se simțea bine. Și eu, cu disprețul meu românesc față de punctualitate, nimerisem cu întâlnirea mea peste întâlnirea lui și s-a dus dracului întâlnirea noastră. Am tulit-o la gară și am așteptat până seara trenul de Iași.
‒ Sper să nu ajungem totuși nici prea devreme, Titus.

(Va urma)

 



Mai multe titluri din categorie

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu

Misterul rivalității dintre Macedonski și Eminescu
Galerie Foto Alexandru Macedonski a trăit, fără îndoială, o viață tumultuoasă în care a cheltuit mai mult decât îl țineau buzunarele. A fost, ca cetățean, colțos, înfășurat în aere aristocrate, avid după recunoaș...

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei

SPP s-a dotat, înainte de Ziua Națională, cu aplicații informatice în valoare de peste 20 de milioane de lei
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază, instituția care se ocupă cu protejarea demnitarilor, cheltuie peste 20 de milioane de lei pentru dotări hardware și software. 16 loturi ale unui contract-cadru au fost atribuite,...

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 

Marea Unire din 1918, în plină molimă. Mărgele din usturoi, în loc de mască 
Unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, a avut loc tot în timpul unei pandemii, şi...

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”

EXCLUSIV. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, declarații tulburătoare: „Azi suntem obligați să fim mici, fiindcă nu mai avem oameni de stat și nici strategie națională”
Galerie Foto Prilejuit de Ziua Națională a României, dialogul cu istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române și una dintre puținele voci limpezi și neatârnate ale prezentului nostru răscolit de incertitudini,...

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere

Viața politică și luptele pentru guvernare în anul Marii Uniri și asemănările epocii cu războaiele de astăzi pentru putere
Istoria este rotundă și se repetă, este o un proverb popular. Proverb care se aplică, pare-se, ad-litteram când vorbim despre politica din România. Între ianuarie 1918, anul Mari Uniri, și sfârșitul anului...

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro

Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste va fi gata, în doi ani, la Timișoara și costă 1,1 milioane de euro
Ministerul Culturii a finalizat, la mijlocul acestei luni, licitația privind atribuirea unui contract referitor la elaborarea documentației și execuția lucrărilor pentru amenajarea, la Timișoara, a Muzeului...

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională

Exclusiv: Black Friday la Poliție. Spirala chestorilor, de Ziua Națională
Galerie Foto A fost „Black Friday” la avansări în grad, de Ziua Națională a României. In acest an, printre cei propuși la grade înalte se numără personaje ciudate: un chestor in cadrul Ministerului de Interne - abonat...

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID

Bazele de date ale deținuților din România, rescrise de o firmă care a dezvoltat, pentru OMS, platforma de distribuție a vaccinurilor anti-COVID
Galerie Foto Compania deținută de omul de afaceri Mihai Matei, președinte al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, a primit, recent, de la Administrația Națională a Penitenciarelor un contact de peste...

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară

Dezvoltarea capacităților de producție în industria alimentară trebuie să devină prioritară
Interviu cu Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” Fără capacități de prelucrare a materiei prime, valoarea producției în anul...

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii

Polițiștii din Argeș - supărați pe sindicatul de la București și pe legile care le mănâncă banii
Conflict între polițiști și sindicaliști, în Argeș. Oamenii legii le cer socoteală celor care îi reprezintă. Un ofiţer din cadrul Secţiei 4 Poliţie Piteşti a postat un mesaj public în care își arată dez...

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro

Miniștrii Guvernului Ciucă locuiesc într-un hectar de case, dețin 343.000 de metri pătrați de pământ și au în conturi câteva milioane de euro
Galerie Foto Cabinetul PNL-PSD-UDMR, condus de generalul Nicolae Ciucă și căruia, mâine, Parlamentul României îi va acorda votul de învestitură, este putred de bogat, pe persoanele fizice care îl compun. Cei 23 de membri ai...

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement

Roman: Rotația premierilor PNL și PSD, în baza unui gentlemen's agreement
Ministrul desemnat al Digitalizării, Florin Roman susține că PNL și PSD mai au de lucrat la capitolul încredere. El mai spune că rotația premierilor se va produce în baza unui gentlemen's...

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi

Alexandru Odobescu, o moarte învăluită în misterul unui amor cu năbădăi
Galerie Foto Dependent de morfină, viciu căpătat în Franța, în urma unui tratament medical prescris împotriva gutei, Alexandru Odobescu (1834-1895) mai avea o slăbiciune: femeile tinere. Combinația droguri + dame frumoase...

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat

556.000 de lei, băgați în sistemul de conferințe pentru „Salonul Alb” de la Senat
Instituția condusă de Anca Dragu a majorat, săptămâna trecută, prețul stabilit în august pentru achiziția unei instalații de conferință destinate unei singure săli din Palatul Parlamentului, costul final...

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară

Povestea satului care înjură 112 și alungă urșii cu muzica populară
Galerie Foto În urmă cu doi ani, cam pe această vreme, la 112 suna un bărbat disperat: tocmai ce-l alergase ursul pe uliță. Dialogul cu dispecerul de la Poliție, timp de câteva minute, a fost halucinant: „capetele de...
Serviciul de email marketing furnizat de