Razboiul rece al spionilor

Razboiul Rece a fost, pe langa o confruntare a ideologiilor, o lupta pe viata si pe moarte intre serviciile secrete din SUA si Uniunea Sovietica. Intr-una din cele mai spectaculoase inclestari, o operatiune americana de sabotare a tehnologiei a dus la o explozie uriasa in Siberia.

In anii 1980, principala preocupare a Statelor Unite era sa saboteze prin orice mijloace Uniunea Sovietica, vizand cu preponderenta economia. Ca de obicei, serviciile secrete au fost desemnate sa duca la indeplinire aceasta sarcina. Actionand in baza unui ordin al presedintelui american Ronald Reagan, Agentia Centrala de Informatii (CIA), condusa in acei ani tulburi de William Casey, a conceput in ianuarie 1982 un plan vast de sabotare a economiei sovieticilor.

Sabotajul

Dezvaluirile au fost facute de catre Thomas C. Reed, fost secretar al Fortei Aeriene americane, care lucra in anii 1980 in Consiliul National de Securitate. In cartea „La abis: o privire din interior asupra Razboiului Rece", Reed povesteste cum lacomia rusilor pentru tehnologie occidentala a fost manipulata astfel incat s-a intors impotriva lor. Unul din fronturile pe care se „lupta" pentru sabotarea comunistilor rusi era stoparea exportului de gaz natural rusesc catre Europa Occidentala. Pentru ca, in timp ce americanii tinteau economia Moscovei, rusii incercau sa fure tot felul de tehnologii vestice, CIA a pus la cale un plan potrivit caruia SUA urmau sa „lase" rusii sa fure tehnologie secreta. Capcana era continuta chiar in tehnologia transferata: aceasta era „prevazuta" cu unele defectiuni bine ascunse.

„Lista de cumparaturi"

Atunci cand un agent infiltrat al KGB-ului a prezentat o asa-zisa „lista de cumparaturi", mecanismul CIA s-a pus in miscare. Printre defectiunile transferate rusilor se numara si cea responsabila de o uriasa explozie la o conducta de gaz natural din Siberia. Pentru a intrerupe furnizarea de gaz natural, profiturile uriase realizate astfel de pe urma exporturilor in tari din Occident si in general buna functionare a economiei sovietice, americanii au transferat rusilor programe de computer care controlau functionarea pompelor conductelor de gaz natural. Tehnologia a fost programata sa „o ia razna", la un moment care sa nu dea de banuit, si sa reprogrameze viteza pompelor, pentru a produce o presiune insuportabila la nivelul conductei. „Rezultatul a fost cea mai monumentala explozie ne-nucleara, iar incendiul a fost vizibil din spatiu", isi aminteste Reed de vara lui 1982.

Explozia

Desi nu au existat victime ale exploziei, aceasta a produs suficiente pagube economice pentru a influenta prabusirea regimului comunist. Reed crede ca „falimentul economiei, si nu un razboi sangeros sau o confruntare nucleara, a condus la sfarsitul Razboiului Rece". Pentru ca la un moment dat, sovieticii si-au dat seama ca tehnologia americana, pe care avusesera senzatia ca o fura, era manipulata pentru a produce pagube cat mai mari, au intrat in panica. Nu mai stiau care tehnologie era corecta si care continea defectiuni. Operatiunea s-a terminat asa cum voiau americanii: centrul colectiei de tehnologie furata a rusilor s-a prabusit si nu avea sa isi revina niciodata.
Ana Ilie

---

„Dosarul Adio"

In timpul Razboiului Rece, mai ales in perioada anilor 1970, serviciile de informatii ruse faceau eforturi, deseori incununate de succes, pentru a obtine cunostinte tehnice si stiintifice din Occident. Desi americanii banuiau de mult timp, confirmarea le-a fost adusa o data cu racolarea, de catre serviciile secrete franceze, a colonelului Vladimir I. Vetrov, nume de cod „Adio". Acesta a fotografiat peste 4.000 de documente care dovedeau furtul industrial practicat la scara mare de sovietici. Cand a ajuns la CIA, in august 1981, „Dosarul Adio", a declansat o adevarata furtuna. Documentele demonstrau ca rusii furasera date valoroase despre orice - de la radare, la computere si semiconductori. Incepand cu 1972, delegatiile de specialisti sovietici care au vizitat firmele si laboratoarele americane au furat tot ce puteau. Intr-o vizita la uzina de avioane Boeing, un agent rus, deghizat in diplomat, si-a pus lipici pe talpile pantofilor pentru a colecta probe de metale. „Dosarul Adio" includea si o „lista de cumparaturi" cu tehnologiile prioritare pentru sovietici. In acel moment, directorul CIA a propus ca sovieticii sa fie lasati sa fure tehnologie care functiona bine pentru un timp, apoi se strica iremediabil.

---

Comunistii si capitalistii

In 1971, Leonid Brejnev anunta in plenul Biroului Politic: „Noi, comunistii, trebuie sa mergem o vreme impreuna cu capitalistii. Avem nevoie de creditele lor, de agricultura si tehnologia lor". In plina epoca de explozie a cercetarii, sovieticii si-au castigat o reputatie impresionanta, iar programul lor spatial a demonstrat ca sunt capabili de realizari marete. Le lipsea insa tehnologia necesara pentru o competitie pe termen lung cu Statele Unite. Rusii aveau dificultati in transpunerea rezultatelor de laborator in produse finite. Controlul calitatii era slab, fabricile erau prost organizate. In domeniul computerelor si a microelectronicii, sovieticii se aflau cu mai mult de un deceniu in urma standardelor impuse de SUA. Pentru ca situatia devenise insuportabila, regimul comunist a dispus in 1970 crearea unei noi sectii a KGB, numita Directoratul T, care avea ca scop furtul mult-doritei tehnologii, prin orice mijloace.

Mitterand si agentul Vetrov

Presedintele francez Francois Mitterand a jucat un rol important in „Dosarul Adio". Atunci cand serviciile secrete franceze au reusit sa il coopteze pe Colonelul Vetrov, Mitterand a ales sa ofere Americii serviciile acestuia. La summitul economic din iulie 1981 de la Ottawa, Mitterand l-a luat deoparte pe Reagan si l-a informat de situatia lui Vetrov. Mitterand a oferit informatiile aduse de acesta Statelor Unite. Reagan l-a delegat pe vicepresedintele George Bush sa se ocupe de agentul sovietic. Vetrov avea 53 de ani si in 1981 fusese desemnat sa evalueze informatiile obtinute de Directoratul T, o pozitie ideala pentru un agent dublu. Si-a oferit serviciile francezilor din motive ideologice si a reusit sa dea in vileag o lista a organizatiilor sovietice care se ocupau cu furtul sau cumpararea de tehnologie din Vest. Vetrov a divulgat numele a mai mult de 200 de ofiteri ai Directoratului T stationati in Occident, impreuna cu mai mult de 100 de nume de americani recrutati de acelasi Directorat. Pentru ca a intrat intr-o altercatie cu un coleg de KGB si cu o femeie, intr-un parc moscovit, in circumstante neclare, Vetrov a fost arestat. Ancheta declansata pentru ca ii injunghiase pe cei doi, a dezvaluit si activitatile sale de spionaj, asa ca Vetrov a fost executat in 1983.