Romanii pun umarul la reconstructie

IRAK - "Calugarenii", in misiune la Al Islah Irakienii din Al Islah primesc sprijin de la militarii romani din Batalionul 2 Infanterie Calugareni. O zi din viata lor, "la comun", ne este povestita de trimisul nostru la An Nassiriyah, fotoreporterul Christian Silva.

SARACIE LUCIE. Un oras cu 40.000 de suflete, dintre care numai cateva procente au de lucru

Sunt in jur de 40.000 la numar si numai cateva procente dintre ei au ceva de lucru. Nici o familie nu are apa curenta. Organizati in mai multe triburi conduse de seici fara de care nimic nu misca, irakienii din Al Islah, oras situat la mai bine de 100 de kilometri nord de Nassiriyah, primesc sprijin din partea militarilor romani pentru a-si pune la punct sistemul de alimentare cu apa.

IZOLARE. O autostrada pustie. Pe stanga si pe dreapta, desertul si camaradul sau, vantul de miazazi, ne tin companie pana la Al Islah... Orasul apare ca din pamant. Situat intr-una dintre cele mai sarace regiuni ale tarii, Al Islah ne intampina cu o mare panza neagra, pe care sunt inscriptionate de la dreapta la stanga mesaje cu continut religios.

Chiar la intrarea in oras, pe stanga, o harmalaie mare, in fata unei benzinarii. Acum, la arabi, lucrurile stau cam asa: de exemplu, il rog pe interpret sa-l intrebe pe unul dintre membrii Consiliului orasenesc daca imi e permis sa fac cateva fotografii. Urmeaza o discutie intre cei doi pe care eu o vad de-a dreptul aprinsa si care ma face sa ma gandesc daca nu cumva era mai bine sa stau in banca mea si sa o las pe alta data. Raspunsul vine insa sec: "OK". Ramai stupefiat. Aveam insa sa aflu mai incolo ca la benzinarie lucrurile nu erau asa de simple…

VIZITA PRIETENILOR. Romanii din Batalionul "Calugareni" sunt alaturi de noile autoritati irakiene, pentru reabilitarea infrastructurii orasului Al Islah

CONSILIU SI POLITIE. Blindatele care ne-au chinuit in pantecele lor protectoare si stramte se opresc in fata unei cladiri in constructie pe care flutura steagul irakian. Aici se afla sediul Consiliului, un fel de primarie romaneasca si sediul Politiei. Seful escortei, locotenentul Calin Florian, un tip chipes, cu buzele uscate de vantul desertului, ne da unda verde la coborare. Desi soarele nu-mi bate din fata, am in spate umbra mea: capitanul Florea Carol.

Suntem primiti de unul dintre membrii Consiliului, intrucat seful cel mare e plecat. Nici o problema. Apare imediat si adjunctul sefului Politiei si punem pe tapet problemele comunitatii.

CIMIC - LIANTUL. Dupa conflict, urmeaza reconstructia. Numai ca, intre localnici, pe de o parte, si militarii ramasi pe teritoriul Irakului si organizatiile neguvernamentale care ajuta la repunerea pe picioare a tarii trebuie sa existe cineva. Cineva care sa-i puna pe toti de acord, cineva care sa se inteleaga si cu unii, si cu altii. Adica ofiterul CIMIC, Civilian - Military Cooperation. In cazul de fata e vorba de capitanul George Duta, un tip in jur de 30 de ani, fost parasutist, genul de om care nu are nevoie sa-si faca curaj, dupa cum tocmai imi spune maiorul Ciobanca Mihaita, ofiter de relatii publice al contingentului roman din Irak.

Acum, "Capitao", dupa cum ii spun infanteristii romani capitanului Duta, soarbe usor din ceaiul servit de irakian si-si noteaza pe scurt problemele cu care se confrunta comunitatea din Al Islah.

CHIN. Cantecele blindatelor, protectoare, dar stramte

SOMAJ. In primul rand, romanii ii vor ajuta pe irakieni sa-si puna la punct un sistem de alimentare cu apa. Asta inseamna gasirea unui contractor si apoi constructia propriu-zisa, santuri, conducte si tot ce mai trebuie. Totul va fi facut de mana irakienilor de aici, in felul asta vor fi create si locuri de munca. Abdul Shahee Naïf - membru in Consiliul orasului - nu stie cum sa ne mai multumeasca. "Nu le promitem niciodata nimic decat daca stim cu siguranta ca ii putem ajuta", imi spune "Capitao". "Musulmanii sunt oameni de cuvant", continua el. "La inceput te privesc cu suspiciune, cu multa curiozitate. Apoi devin mai calzi si tin si la glume. Sa nu le inseli insa increderea, ca dupa aia poti sa le-o si cumperi si nu-ti mai dau nimic", adauga. T

REBURI SI SEICI. Cea mai importanta este legatura cu liderul local, cu liderul religios. Nu poti face nimic intr-o comunitate daca nu ai stat de vorba cu seicul. El detine puterea, el influenteaza in mod decisiv opinia membrilor comunitatii.

E insa extrem de dificil sa stai cu toti de vorba, spune "Capitao". In Suq Ash Shuyukh - orasul seicilor, prin care am trecut in drum spre Al Islah, traiesc aproximativ 120.000 de irakieni. Orasul e impartit in doua mari triburi, insa in cartierele marginase sau in suburbii si satucele apropiate mai sunt cateva triburi.

CONSUM NERVOS. A sta de vorba cu liderii religiosi nu e deloc o treaba usoara. Lasand la o parte faptul ca ai nevoie de un interpret priceput. Bariera lingvistica nu e singura problema, spune "Capitao". In momentul in care te duci sa stai de vorba cu seicul sau cu seful consiliului dintr-un oras, trebuie sa te gandesti de 10 ori inainte sa intrebi sau sa faci ceva. Diferentele culturale sunt imense si poti face praf o relatie printr-un simplu gest facut cu mana stanga, de exemplu, mana considerata necurata de catre musulmani.

Apoi e nevoie de timp. Trebuie sa le castigi increderea oamenilor astora. Ei sunt foarte deschisi. Te invita la masa lor, te servesc cu ceai sau cu sucuri naturale. Trebuie sa-i asculti, trebuie sa dai dovada de modestie si de deschidere cand iti spun ce probleme au.

"LecTiE". Si copiii stiu ce inseamna traiul de pe-o zi pe alta

"Nici o usa nu se deschide fara formula magica "Salam Aleicum", spune capitanul Duta, care s-a obisnuit deja sa duca la inima mana dreapta, in semn de profund respect.

"E un consum nervos", adauga "Capitao" si trage cu sete din tigara. "Odata, imparteam niste ajutoare la o scoala, numai ca nimerisem intr-una dintre acelea mixte, in care erau si fete. Interpretul m-a atentionat ca n-am voie sa intru, ca strain, intr-o incapere in care sunt si femei. Si situatii ca asta sunt nenumarate…", imi povesteste capitanul. I

ntalnirea cu autoritatile din Al Islah a mers bine. Am aflat si de problemele cu hotii de masini, si de traficul cu combustibili de la benzinaria aflata la intrarea in oras. "Politia nu prea are insa ce sa faca", spune Said Shaushi, adjunctul sefului Politiei. Au doar doua masini in dotare, dintre care una e facuta praf. Si oricum in Irak nu prea exista sistem judiciar.

MISIUNE INDEPLINITA. Mecanicul Marius Cosmoiu, plutonier major, calca acceleratia si parasim Al Islah. Nu inainte ca niste bucati de asfalt si de caramida sa zboare in directia tab-urilor noastre. Sunt copii de pana in 10 ani care n-au ce face. Un batran cu traditionala keffiah pe cap ii alearga cu bastonul. "Capitao" imi spune ca sunt incorigibili: "Te joci cu ei, le dai dulciuri, daca le-ai facut si o poza, sunt cei mai fericiti. Eh! In momentul in care ai plecat de pe loc, te-au si "salutat""…