Revanşa unei generaţii blamate

După trei campanii ratate la mustaţă, Chivu, Mutu, Contra şi Lobonţ pot spune acum că n-au trecut degeaba prin fotbal.

După trei campanii ratate la mustaţă, Chivu, Mutu, Contra şi Lobonţ pot spune acum că n-au trecut degeaba prin fotbal.

Hulită în ultimii ani tocmai ca urmare a incapacităţii de a-şi pune pecetea asupra măcar a unei singure calificări (în fond cam ceea ce rămîne consemnat în cărţile de istorie a fotbalului), generaţia lui Chivu, Contra, Mutu, Lobonţ, Rădoi, Cociş, Daniel Niculae şi Marica şi-a făcut decontul la finalul unei campanii aproape fără greşeală.

Minutul 82 al partidei cu Bulgaria de la Constanţa consemna un confortabil 2-0, dar finalul a fost de coşmar. De parcă atitudinea rudimentarului Stoicikov n-ar fi fost de ajuns, bulgarii au plecat cu un punct miraculos după cîteva minute halucinante. Patru zile mai tîrziu, victoria din deplasare cu Albania (2-0) a mai descreţit frunţile, dar meciul a fost mai greu decît o arată scorul. Octombrie 2006 a adus trei puncte cu Belarus pe teren propriu (3-1), însă prima cărămidă solidă a calificării a fost pusă în martie 2007, la Rotterdam, după remiza albă în faţa Olandei lui van Basten, acest rezultat fiind completat şi cu o victorie previzibilă la Bucureşti, contra Luxemburgului, cu 3-0. În iunie, România a întîlnit Slovenia de două ori în patru zile: 2-1 la Ljubljana, apoi 2-0 la Timişoara. Proba de foc a venit totuşi în toamnă. La Minsk, la 8 septembrie, România a învins cu 3-1 naţionala din Belarus, o reprezentativă care nu şi-a ascuns deloc eforturile de a ajuta indirect Bulgaria. După aproape o lună, 13 octombrie avea să devină punct de referinţă pentru prima victorie din istorie în faţa Olandei, golul lui Goian (foto) echivalînd practic cu calificarea la Euro 2008. La 17 octombrie, victoria din deplasare cu Luxemburg consfinţea matematic împlinirea unei generaţii. Din păcate, relaxaţi înainte de termen, tricolorii n-au abordat la fel meciul de la Sofia, miza pierdută la capătul acelei înfrîngeri fiind căderea în cea de-a două urnă valorică pentru preliminariile CM 2010. Ultima partidă din grupă, cu Albania, a reprezentat un galop de sănătate (6-1), dar totodată şi o filă de istorie: a fost ultimul meci disputat pe fostul “23 August”, a cărui demolare a început imediat după fluierul de final. Un gest simbolic, la ceasul despărţirii emoţionale definitive de generaţia lui Hagi şi Popescu şi al reidentificării trupei lui Victor Piţurcă.