ROMÂNIA 2022 – VULNERABILITĂȚI, PROVOCĂRI, OBIECTIVE ȘI CERINȚE PENTRU O ECONOMIE CIRCULARĂ FUNCȚIONALĂ 

În mediul economico-social și productiv în prezent se constată că Europa accelerează către modelul Economiei Circulare. România se blochează în ținte de reciclare, iar finanțarea și resursele pentru Economia Circulară sunt în mod nepermis neglijate.

În România, în Europa și în lume trebuie să promovăm Bazele Economiei Circulare: de la eco-tehnologii pentru materii prime în infrastructuri energetice urbane la industrializarea economiei deșeurilor.

În Grupul Industrial SC SUPERCOM SA București există analize, se caută instrumente - suport de propuneri pentru decizii noi, practice, cu scop contributiv în ghidarea procesului de dezvoltare a activităților în sfera deșeurilor în România prin modificări legislative, investiții urgente, eficiente, sustenabile. 

Decidenții guvernamentali, legiuitorii au nevoie de un Inventar-Sinteză de propuneri, noi contribuții, soluții, variante, alternative, viziuni, idei pentru accelerarea punerii în practică a unor măsuri de avans cu celeritate a României spre țintele de mediu din 2022 - 2025. 

În numele mediului economico-social și administrativ în care Grupul Industrial SUPERCOM București se regăsește cu experiență, expertiză și bune practici recunoscute în domeniul mediului, se exprimă disponibilitatea de a fi prezenți cu specialiști, experți și proiecte la reuniuni și în grupuri de decizie și legiferare pentru concretizarea, fundamentarea și finalizarea afacerilor investiționale, a implicării în definirea eco-tehnologiilor, finanțării și a sistemelor de management integrat de mediu pentru toți cei interesați din România și din străinătate.

Aspectele de interes pentru România în prezent (2022) vizează Strategia Națională privind atingerea obiectivelor de reciclare și valorificare a deșeurilor municipale; actualizarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor; situația operaționalizării Sistemelor și Centrelor de Management Integrat al Deșeurilor; formularea de soluții tehnice pentru managementul integrat al deșeurilor; implementarea proiectelor de management integrat al deșeurilor fazate; stabilirea de tehnologii de tratare mecanico-biologică a deșeurilor municipale; introducerea ecotehnologiilor pentru materii prime în infrastructuri energetice urbane; industrializarea economiei deșeurilor și, nu în ultimul rând,  modificări de acte legislative în domeniul gestiunii deșeurilor.

Este un moment prielnic pentru adoptarea de decizii ferme, urgente și fezabile, pentru punerea în mișcare a sistemului complex de gestionare a deșeurilor și de asigurare a serviciilor performante de salubrizare, așa încât Agenda strategică și operațională a României să fie acceptată și apreciată la nivelul UE, constatându-se că, în fapt, - cu realism, încredere, profesionalism și determinare activă, se înregistrează avansul către o Românie Europeană curată.

Citește pe Antena3.ro

Scene cutremurătoare după prăbușirea avionului în Kazahstan. O fetiță a ieșit din epava în flăcări: „Salvează-mi mama. Mama e acolo”

• Managementul deșeurilor din România 2022; probleme pentru atingerea țintelor și eliminarea riscurilor de infringement. Dezvoltarea durabilă în România.

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU a definit conceptul de dezvoltare durabilă în raportul „Viitorul nostru comun" din anul 1987 astfel: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi".

Utilizatorii conceptului de dezvoltare din România înțeleg, de fapt, prin „dezvoltare” o îmbunătățire a calității vieții. 

Dezvoltarea durabilă, însă, înseamnă un sistem de relații /cultură între mediul social și natural al omului, și în interiorul acestuia, - care asigură utilizarea resurselor mediului nostru la nivelul regenerării sistemului. 

În cazul României, durabilitatea trebuie să însemne o capacitate de autoreglare internă a proceselor sociale și economice, care asigură, pe de o parte, funcționarea fără probleme a proceselor de mediu, pe de altă parte, ajută la păstrarea valorilor umane

Ca un aspect negativ, noi constatăm că în România anului 2022, frecvent, procesele sociale și economice pot înregistra direcție durabilă numai cu intervenții ulterioare. 

Pe cale de consecință, întâlnim conflictul de bază privind dezvoltarea durabilă, conform căruia paradigma evoluției sistemului economiei actuale/ autohtone de piață este adesea în contradicție cu principiile de bază ale dezvoltării durabile.

• Lipsa de consistență managerială internă în problema deșeurilor 

Managementul deşeurilor este considerat a fi cea mai presantă problemă de mediu a României.

Observăm că, ocazional, Parlamentul României, Guvernul, Ministerul Mediului, Unitățile Administrative Teritoriale, Consiliile județene și locale, diverși operatori de mediu, agenți economici și industriali ș.a. se regăsesc angajați în analize, întâlniri de lucru, ședințe, conferințe, simpozioane, sesiuni de căutări și ajustări reglementative, de decizii în privința problemelor de mediu, în încercarea de înlăturare a unor vulnerabilități și deranjamente strategice, operaționale, economice și sociale privind deșeurile și salubrizarea, respectiv realizarea climatului și condițiilor-cadru pentru a se stabili

1) „CUM să se conducă” domeniul deșeurilor în România ?, 

2) „CUM să gestionăm deșeurile în România?”, 

3) „CUM să facem?” în domeniul deșeurilor, pentru a răspunde Programului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) și cerințelor UE în domeniu, pentru a încerca introducerea Economiei Circulare pe teritoriul național.

În prezent, România își respectă doar o parte a obligațiilor asumate prin Tratatul de Aderare la UE, în ceea ce privește managementul deșeurilor, în condițiile în care pentru majoritatea obiectivelor au fost negociate derogări de la termenele de aplicare. 

România a făcut unele progrese în domeniu, dar provocările rămân și se regăsesc, în principal, în slaba capacitate de implementare şi administrare a proiectelor privind Sistemele și Centrele de Management Integrat al Deșeurilor, la care se adaugă lipsa colectării separate la generatorii de deșeuri.

Obiectivele comunitare sunt greu de atins, deoarece România înregistrează cantități enorme de deșeuri ce rămân negestionate conform cerințelor comunitare. 

În context, se recunoaște că în România, referitor la deșeuri și salubrizare, se manifestă vulnerabilități cu grad ridicat de deranjament strategic, operațional, economic și social.

“Planul Național de Gestionare a Deșeurilor”/ PNGD (în data de 5 ianuarie 2018 a fost publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 bis, aprobat prin HG nr. 942/20.12.2017) este asumat ca un document național, recunoscând că gestionarea deşeurilor este una dintre problemele critice cu care se confruntă România în prezent. 

Însă, PNGD este un document de etapă independentă, dar nepurtător de decizii. 

Astfel, Planul rezumă viziunea pe termen lung, definește principii și obiective, sarcina principală fiind asigurarea consistenței de planificare pentru decizie.  

Trebuie să recunoaștem deschis că, în prezent, în România, odată cu asumarea PNGD, în rândul autorităților și decidenților s-a instalat starea de automulțumire, de liniște păguboasă și periculoasă prin inactivitate, non-acțiune, încetineala deciziilor, lipsa de fermitate și non-decizie investițională în domeniu. 

Numai astfel se explică, de exemplu, de ce nu este introdusă generalizat, la nivel național, imperativ și punitiv, colectarea separată a deșeurilor, ori închiderea urgentă a depozitelor neconforme. 

Nu se acționează în nici un fel pentru soluționarea decalajelor și disfuncțiilor investiționale în Sistemele de Management Integrat al Deșeurilor - SMID-uri/ Centrele de Management Integrat al Deșeurilor - CMID-uri, la nivel de fiecare județ și în profil regional. 

Nu se întrevede susținerea investițională a infrastructurilor de obținere a energiei din deșeuri. 

Cu toate că a fost asumat ca document programatic, în PNGD-ul din România persistă unele contradicții între diferitele obiective parțiale, iar măsurile nu se completează întotdeauna reciproc. 

În PNGD la capitolul “Legislația națională privind deșeurile”, nu se regăsesc acte normative naționale referitoare la Economia Circulară, cu toate că se fac referiri la Pachetul economiei circulare adoptat încă din decembrie 2015 de Comisia Europeană. 

În România lipsesc măsuri pentru închiderea buclei economiei circulare naționale, vizând toate etapele ciclului de viaţă al unui produs: de la producţie şi consum, până la gestionarea deșeurilor și la piaţa materiilor prime secundare. 

În PNGD nu se precizează distinct, cu termene previzibile, adoptarea reglementărilor referitoare la intrarea semnificativă a României în Economia Circulară a Europei. 

În continuare, în domeniul deșeurilor se mențin prevederi legislative absolut birocratice, de blocaj acțional etc.

Constatăm și se recunoaște deschis, unanim, că legislația actuală în domeniul deșeurilor necesită urgente completări, ajustări, modificări, simplificări, alinieri, armonizări pentru a deschide cu adevărat și imediat oportunitățile și potențialul de lucru eficient, la standarde europene, în parteneriate private și public-private pentru rezolvarea problemelor de mediu, în particular privind deșeurile. 

Mai mult chiar, PNGD este construit bazat pe actuala legislație inconsistentă, inadecvată în numeroase aspecte, fiind ignorate principalele propuneri de revizuire a cadrului legislativ. 

Semnalăm că această situație reprezintă vulnerabilitate de fond a PNGD, fiind asumat implicit riscul neaplicării lui la nivelurile și în termenii doriți, menținând, fără echivoc, actuala stare de reală neîmplinire în domeniu.

Așadar, problematica deșeurilor, în prezent, în România este real critică. 

În majoritatea Statelor membre UE s-a impus și funcționează colectarea separată la sursa de generare a deșeurilor municipale (menajere) și similare de către populație și agenții economici, instituții, alți generatori de deșeuri. 

La noi, în România firul roșu îl reprezintă (ne)respectarea de către toți cetățenii și generatorii non-casnici a regulilor stabilite / monitorizate riguros și nevoia de sancționare drastică de către Autoritățile Publice Locale în caz de nerespectare a colectării separate.

Totuși, România și-a asumat Economia Circulară. Aceasta poate reinventa Economia românească. 

În România trebuie crescută „Productivitatea resursei”. La nivel de UE 27 aceasta este = 2 Euro/ Kg material; în România = este de doar 0,40 Euro/ Kg material. 

„Productivitatea resurselor” (eficiența economiei în a utiliza resurse materiale pentru a produce bogăție) a fost cea mai scăzută din UE în 2020. 

Rezultă că economia este, în medie, cu 40 % mai puțin eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor decât la nivelul UE.

Este asumată ideea „zero deșeuri la groapă”, iar reciclarea să fie implementată, respectiv durata reciclabilului să fie mai mare. 

România poate intre în Clubul fruntaș al UE privind bune practici și încadrarea în indicatorii de eficiență și țintele specifice managementului deșeurilor. Trebuie doar 1) un bun Plan, 2) o bună Aplicare și 3) Investiții.

UE la începutul anilor 2000 a extins practica și obligația de evaluare a impactului de mediu înaintea unor investiții și la nivelul fazelor anterioare ale proiectelor de investiții (politici sectoriale, proiecte și programe). 

Acest aspect este reglementat de Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. 

Dezinteresul și formalismul prezentării reale a impacturilor de mediu în numeroase areale (județe) și sectoare (industrie, transporturi, construcții, comerț etc.) din România sunt condamnabile din punct de vedere al responsabilității sociale, favorizând lipsa de decizii ferme pentru dezvoltare durabilă.

În România, trebuie dezvăluite adevăratele rezultate ale evaluărilor de mediu, inclusiv și mai ales pentru deșeuri, ceea ce va determina intensificarea luării în seamă a considerentelor de mediu, precum și identificarea compromisurilor între diferite resurse și interese.

Cea mai importantă problemă de decizie în fața autorităților centrale și locale este că schimbările survenite în starea mediului în urma unor activități nu sunt asumate/ acceptate în societatea românească/ sau trecem pe lângă ele, le ignorăm. 

La nivel strategic, protecția mediului nu înseamnă numai sistem de criterii, ci și obiective, coerență între obiectivele non-mediu cu cele de mediu. 

Mediul natural și investițiile ajung în conflict, dacă crearea unor noi valori le anulează pe cele vechi sau le deteriorează. 

Noi semnalăm că obiectivul de bază al tuturor programelor, proiectelor, măsurilor de dezvoltare este asigurarea unei calități superioare a traiului membrilor comunităților, a unei dezvoltări economice regionale de durată, pe lângă menținerea valorilor de mediu sau a refacerii acestora dacă este necesar. 

Așadar, în problema deșeurilor în România asistăm la o lipsă acută de consistență strategică, tactică și managerială internă.

• Situația deșeurilor în România. Comparații cu situația și cerințele din Uniunea Europeană.

Economia Circulară este provocarea secolului 21: o economie bazată pe reducerea consumului de energie si materii prime, în care deșeurile rezultate să aibă destinații precise încă din faza de proiectare, prin integrarea lor în spirala ciclică a reutilizării.

Măsurile puse în practică prin economia circulară, potrivit estimărilor oficiale, ar putea genera entităților organizaționale din Uniunea Europeană economii nete de până la 600 miliarde Euro, iar măsurile suplimentare de creștere a productivității resurselor cu 30% până în anul 2030 ar putea crește PIB-ul cu aproape 1%, creând încă 2 milioane de locuri de muncă.

Pachetul din 2015 a UE privind Economia Circulară subliniază necesitatea de a trece la o economie „circulară” bazată pe ciclul de viață, în care utilizarea succesivă a resurselor și a deșeurilor reziduale ajunge aproape la zero. 

Acest lucru poate fi facilitat prin dezvoltarea de instrumente financiare inovatoare și accesul la acestea, precum și prin acordarea de finanțare pentru ecoinovare.

Economia circulară este modelulul economic care obligă să producem și să consumăm în mod diferit, să inventăm și să reinventăm afaceri, crearea de locuri de muncă și bunăstare, protejarea mediului înconjurător. 

Directiva cadru a UE privind gestiunea deșeurilor (2008/98/EC), promovează activitățile de prevenire a generării deșeurilor și de reciclare a acestora. 

Pentru a se conforma prevederilor Directivei cadru, România trebuie să facă progrese majore în domeniul managementului deșeurilor și să nu riște sancțiuni din partea forurilor comunitare. 

Unul dintre principalele obiective ale UE în politica de gestiune a deșeurilor este decuplarea cantității de deșeuri de creșterea economică. 

Cu alte cuvinte, se dorește reducerea cantității de deșeuri generate chiar și în condiții de creștere economică. Acest obiectiv este formulat în Directiva cadru a UE privind gestiunea deșeurilor (2008/98/EC) care definește prevenirea generării de deșeuri ca o prioritate înaintea diferitelor forme de valorificare și eliminare a acestora. 

Economia UE utilizează în fiecare an 16 tone de materiale pe cap de locuitor, din care 6 tone devin deşeuri, jumătate dintre acestea mergând la eliminare. 

În cazul în care aceste deşeuri nu pot fi evitate, se impune reciclarea şi valorificarea celor care pot fi o resursă valoroasă. 

Unele state membre au atins deja rate de reciclare de peste 80%, iar depozitele de deşeuri sunt utilizate numai pentru eliminarea reziduurilor de la instalaţiile care realizează diferite forme de valorificare a deşeurilor care nu pot fi reciclate.

În Economia europeană doar 11,4 % din materiile prime folosite provin din surse reciclabile.

Conform noilor planuri, toate ambalajele din plastic de pe piața UE vor deveni reciclabile până în 2030.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, în Danemarca se produc cele mai multe kilograne de deşeuri pe cap de locuitor, (777 de kilograme / persoană), iar în România cantitatea cea mai mică din Europa (261 de kilograme / persoană). 

Rezidenţii urbani produc de două ori mai multe deşeuri solide decât în zonele rurale, existând legătură între nivelul ridicat al veniturilor și urbanizare, urmare a unei mai mari puteri de cumpărare.

În UE, deşeurile municipale sunt tratate diferit, în funcţie de tipul de gunoi. În anul care a trecut, 30% din gunoi a fost reciclat, 27% - ars, 25% - depozitat în gropi de gunoi şi 17% transformat în compost. Procentajul deşeurilor municipale reciclate a crescut cu frecvenţă constantă, de la 17% în 1995, la 51% în 2020.

• Situații din România anului 2022 

Gestionarea deşeurilor este strîns legată de obiectivele de dezvoltare a ţării. Managementul neadecvat al deşeurilor are impact negativ asupra: 1) dezvoltării agriculturii; 2) turismului; 3) sănătăţii publice, ca rezultat al condiţiilor antisanitare ale depozitelor de deşeuri şi al potenţialului lor de a deveni focare de infecţii.

Investiţiile în sectorul deșeurilor contribuie la: 1) crearea locurilor noi de muncă; 2) îmbunătăţirea rezervelor de schimb extern prin exportarea materialelor de reciclare; 3) favorizarea productivităţii agricole prin producerea compostului; 4) securitatea energetică locală prin recuperarea energiei din deşeuri; 5) noi surse de venituri din acţiunile de reducere a emisiilor de bioxid de carbon asociate cu degradarea deşeurilor.

Planurile regionale de gestionare a deșeurilor au rol cheie în dezvoltarea gestionării durabile a deșeurilor prin:

• Conformarea cu politica UE privind gestioanarea deșeurilor și atingerea țintelor propuse,

• Stabilirea capacităților necesare și caracteristice pentru gestionarea deșeurilor, controlul măsurilor tehnologice, prezentarea cerințelor economice și de investiție. 

Metodologia de elaborare a Planurilor Judeţene de Gestionare a Deşeurilor este elaborată pe baza Metodologiei de elaborare a Planurilor Regionale de Gestionare a Deşeurilor.

Complexitatea în continuă creștere a problemelor și standardelor în domeniul gestionării deșeurilor conduc la creșterea cerințelor privind instalațiile de reciclare, tratare și/sau eliminare. 

Aceasta presupune facilități mai mari și mai complexe de reciclare, tratare și/sau eliminare a deșeurilor, ceea ce implică, în fapt, cooperarea mai multor unități regionale privind stabilirea și funcționarea infrastructurilor.

Problemele critice principale în domeniul gestionării deşeurilor în România se referă la:

• reglementările depăşite (legislative, normative şi tehnice);

• capacităţi instituţionale insuficiente pentru realizarea planificării, organizării şi implementării unui sistem de management integrat al deşeurilor la toate nivelurile (naţional şi regional);

• acoperirea parţială cu servicii de colectare şi transportare a deşeurilor în localităţi urbane şi, practic, absenţa acestor servicii în unele localităţi rurale;

• capacităţi insuficiente destinate depozitării finale a deşeurilor;

• neeliminarea deşeurilor periculoase, cu risc sporit pentru mediu;

• abandonarea haotică a deşeurilor de construcţii şi demolări, dejecţiilor animaliere, deşeurilor stradale etc.;

• finanţarea insuficientă a domeniului;

• aplicarea de penalităţi minore în cazul ingnorării cadrului legislativ şi normativ, care conduc la perpetuarea nerespectării legislaţiei; 

• participarea redusă a publicului, îndeosebi la colectarea separată.

În România, utilizarea eficientă a resurselor este scăzută și economia circulară rămâne slab dezvoltată. România înregistrează întârzieri în adoptarea instrumentelor de planificare relevante în ceea ce privește gestionarea deșeurilor. 

Rata sa de depozitare a deșeurilor este cea mai mare din UE (82 %), deci resursele nu sunt păstrate în cadrul economiei atunci când un produs a ajuns la sfârșitul duratei sale de viață. O economie mai circulară, adică axată pe reciclare și reutilizare, precum și pe utilizarea mai eficientă a resurselor, ar contribui la stimularea investițiilor.

România nu a adoptat încă o politică națională privind programul pentru o economie circulară, deși are unele inițiative care sprijină tranziția spre acest tip de economie, cu accent în special pe deșeuri: 

• legea națională pentru gestionarea deșeurilor; 

• punerea în aplicare a Directivei-cadru privind deșeurile (România și-a stabilit obiectivul de a atinge un nivel de 50 % din deșeuri care urmează să fie reciclate sau reutilizate). 

Începând cu anul 2014, sectorul privat a fost obligat să achite contribuții fiscale mai mari la Fondul român pentru mediu. 

Cu toate că Ministerul Mediului are ca priorități crearea cadrului pentru a transforma și a accelera tranziția economiei românești către o economie ecologică, dezvoltarea întreprinderilor ecologice și a spiritului antreprenorial ecologic, este lentă, cu mers mai mult “de la sine”. 

România se situează pe locul 18 în UE în ceea ce privește Ecoinovarea.

Gestionarea deșeurilor continuă să fie o provocare majoră pentru România. 

Performanța țării este caracterizată de rata extrem de scăzută de reciclare (5 %), de rata ușor mai crescută de compostare (11 %) și de rata mare de depozitare a deșeurilor (82 %), contrar ierarhiei deșeurilor și obiectivelor de reciclare stabilite la nivelul UE.

România trebuie să investească masiv în reciclare în următorii ani pentru a atinge obiectivul de reciclare pentru 2030. 

Taxele mici pentru deșeuri nu generează suficiente venituri pentru investiții viitoare. Strategiile și instrumentele relevante pentru a evita descărcarea deșeurilor la depozite nu sunt în vigoare și nu există măsuri de punere în aplicare cuprinzătoare și decisive împotriva depozitării ilegale a deșeurilor.

România ar putea să se confrunte cu o gravă problemă de capacitate de depozitare și ar putea încălca legislația privind deșeurile. 

România a făcut uz de posibilitatea de a amâna cu 4 ani atingerea obiectivului pentru anul 2010 privind reducerea cu 50 % a volumului de deșeuri destinate depozitării, pe care a raportat că l-a îndeplinit în 2014. 

România a optat pentru o nouă derogare până în 2020 pentru punerea în aplicare a obiectivului de reducere cu 35 % a volumului de deșeuri destinate depozitării (în vigoare din 2016), însă nici această facilitate nu a fost nici în prezent (2022) îndeplinită. 

Absorbția fondurilor UE alocate pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor a fost extrem de scăzută, în principal, din cauza lipsei capacității beneficiarilor finali de a elabora și de a pune în aplicare proiecte mari de investiții, a lipsei de asumare a responsabilității și a perioadelor lungi de timp alocate procedurilor de ofertare.

Estimările arată că punerea în aplicare integrală a legislației existente în materie de deșeuri ar putea genera peste 29 100 de locuri de muncă în România și ar spori cifra de afaceri anuală a sectorului deșeurilor cu peste 3 miliarde Euro. 

Trecerea la obiectivele prevăzute în foaia de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor ar putea crea peste 34 200 de noi locuri de muncă și ar spori cifra de afaceri anuală cu peste 3,6 miliarde Euro. 

Se apreciază că problema deșeurilor, în orice moment și în orice împrejurare, trebuie privită din perspectiva de “afaceri/ business”. De aceea, tot timpul trebuie a) planificare și b) plan de afaceri.

Acum, în domeniul deșeurilor din România există dezordine – trasabilitatea deșeului, responsabilitatea, respectiv responsabilitatea extinsă a producătorului nu se respectă. 

Toate duc la incoerență, deoarece acum există doar capete de legi, nu o lege cursivă, limpede, clară în domeniu. 

În prezent (2022) în România există în vigoare peste 3200 de legi, hotărâri, normative, instrucțiuni, reglementări ș.a. în domeniul mediului, multe dintre ele contradictorii, imposibil de aplicat. De aici pornește dezordinea recunoscută în domeniu, se înregistrează fel de fel de decalaje. 

Sub anumite articole ale legii se realizează ascunderi și, ca atare, Economia Circulară este blocată. Acum producătorii/ companiile din domeniu sunt de-motivate. 

România se află la punctual zero al Economiei Circulare. 

Trebuie concretizată responsabilitatea extinsă a producătorului și transparența raportărilor pe întreg lanțul deșeurilor.

Problema esențială rămâne cum să stabilim o infrastructură de bază în domeniul deșeurilor pe întreg teritoriul României. 

Este nevoie de un sistem cu mai multe soluții. Lipsa de infrastructuri, lipsa de informare, de conștientizare, acestea sunt acute. Trebuie realizate campanii serioase de conștientizare privind colectarea separată.

Trebuie reconsiderat sistemul de garanții la nivel național pentru investiții.

Este nevoie de un raport echilibrat între Intervenția administrativă - Piață. Sistemul trebuie gândit nu cu amenzi și pedepse, ci ca un instrument prin care să se ajungă la atingerea obiectivelor de politică în domeniu. 

Intervenția în Piață trebuie să fie logică, nu cu interes, ci prin întărirea mecanismelor de informare reciprocă, control asupra decidenților și operatorilor.

Trebuie răsplătită persoana care face colectare separată. Dacă se colectează separat, cetățenul va plăti de taxa mai mică, deci de aici i se deduce răsplata. Colectarea separată nu trebuie să fie o povară.

În agricultură se manifestă delăsare privind evidențierea impacturilor de mediu provocat de deșeurile agricole. În România tratarea organică este mai mult declarativă, nesusținută prin legislație și nici financiar (acest aspect este o importantă Vulnerabiliate adăugată la tabloul disfucțiilor în domeniu în România). 

Ca atare, logic, nu se întrevede să avem o țară “curată” dacă nu se iau în considerare toate sursele de generare a deșeurilor, inclusiv cele din agricultură. Pe acest aliniament este posibil să apară situații de infringement din partea UE.

Se recunoaște existența problemei colectorilor “informali” (a “scormonitorilor” de gunoaie). Aceștia pot fi încurajați, însă absolut obligatoriu trebuie înregistrați, organizați și conduși oficial.

Un Raport al Comisiei de mediu din Senatul României a fost prezentat plenului în 18 aprilie 2018, pe tema deșeurilor, fiind considerat devastator și respins ca atare. Documentul arată dezastrul generalizat din acest domeniu. 

Necesitatea unei astfel de analize a pornit: 1) din cauza procedurii de infringement declanșată de Comisia Europeană, urmare a nerespectării de către România a obligațiilor asumate, și 2) urmare a faptului că, în fond, cele mai multe Sisteme Integrate de Management a Deșeurilor (SMID-uri) sunt încă nefuncționale la nivel național.

În prezent, România are active 3 dosare de infringement pe deșeuri:

• Un infringement este din cauza depozitelor neconforme. 

• Al doilea infringement exprimă faptul prin care Comisia Europeană a trimis România în judecată, la Curtea Europeană de Justiție, din cauza situației deșeurilor. Acțiunea a fost introdusă în 23 mai 2017 și se așteaptă faza de judecată.

• România mai are o situație de infringement din cauza neatingerii țintelor asumate, respectiv cota de 50% de deșeuri care trebuie reciclate. Dată fiind situația actuală, șansele ca acest procent să fie atins până în 2025 sunt destul de mici, ceea ce se va traduce prin noi penalități percepute României.

În esență, se apreciază că: „Managementul deșeurilor din România se află într-o criză generalizată care acoperă absolut toate sectoarele sale”. 

Informarea populației este deficitară, total necorespunzătoare, deși toate proiectele au avut, până în 2017, sume alocate extrem de mari pentru acest capitol. 

Documentul din Senatul României (18 aprilie 2018) arată că, în fapt: „Conștientizarea populației cu privire la această temă este una minimală, iar acest lucru este impediment în dezvoltarea unor sisteme de management integrat a deșeurilor. Această lipsă de educație este regăsită la populație, dar și la nivelul autorităților locale, ceea ce face ca atingerea obiectivelor asumate să nu fie atinse”.

Se confirmă faptul că în România există încă un număr mare de depozite neconforme funcționale și foarte multe depozite temporare care au primit autorizație de mediu, deși sunt neconforme.

Proiectele de Sisteme de Management Integrat a Deșeurilor s-au dovedit soluții greu de implementat, iar mecanismele de atribuire a lucrărilor și gestionarea/ operarea lor se întind pe foarte mulți ani: „Se constată lipsa instrumentelor necesare demarării, impulsionării și realizării colectării separate și, deci, a devierii unei resurse economice de la depozitare. Este evidentă neimplicarea autorităților la nivel central și local pentru a face pași în direcția corectă, spre o economie circulară, care ar crea locuri de muncă și ar contribui la îndeplinirea obligațiilor asumate în fața UE. 

Administrațiile publice - centrale și locale - sunt caracterizate de lentoare când sunt puse în fața unor incidente de mediu care afectează siguranța și sănătatea cetățenilor – incendii perpetue, deversări de levigat. 

Se constată lipsa de interes în România pentru pregătirea unor echipe de profesioniști la nivelul intervențiilor de urgență – ISU nu are tehnologia și personalul specializat pentru stingerea incendiilor de adâncime ale depozitelor de deșeuri”.

Concluziile problematicii de mai sus sunt următoarele:

• Deși există o legislație consistentă în domeniul mediului, ea nu se aplică cu exactitate;

• Deși există organisme cu atribuții de control și sancțiune, amenzile aplicate nu sunt descurajatoare, iar suspendarea activității se face în situații prea rare; 

• Deși orice operator de depozit de deșeuri are obligația legală să adune banii necesari închiderii depozitului la umplerea lui, nu există regulamentări scrise care să facă posibil acest lucru;

• Deși mirosurile degajate de depozitele de deșeuri neconforme, incendiile și scurgerile de levigat sunt probleme care afectează sănătatea populației, nu există analize și studii care să confirme acest lucru;

• Deși analizele efectuate de APM-uri și DSP-uri confirmă alterarea calității aerului și apei, relația de cauzalitate întârzie să producă efecte;

• Deși există un mecanism de activare a stării de alertă, convingerile politice scurtcircuitează acest mecanism, permițând trenarea unor situații dezastruoase;

• Deși există numeroase depozite temporare care tind să se permanentizeze și care au adus situații de infringement, nu este formulat niciun plan la nivel central pentru dezamorsarea acestei situații;

• Deși se colectează din amenzi sume considerabile – amenda contravențională fiind principalul mijloc de acțiune a Gărzii de Mediu, – aceste sume nu sunt utilizate pentru rezolvarea problemelor de mediu;

• Capacitatea de răspuns a autorităților în caz de criză este extrem de lentă;

• Proiectele care se adresează managementului deșeurilor au o derulare atât de mare, încât la finalizare toate datele care au stat la baza lor sunt vechi de cel puțin 10 ani.

Deficiențe cu privire la nivelul de acoperire cu servicii de colectare a deșeurilor, sunt în aproape toate regiunile țării; cca 18% din populație, în special în zonele rurale, nu beneficiază de astfel de servicii (cca. 1,1 milioane tone de deșeuri municipale sunt necolectate sau colectate de operatori neoficiali și evacuate ilegal, fără a fi tratate în vreun fel);

Se manifestă Grad scăzut de colectare separată a deșeurilor menajere reciclabile (2,5-3,8 %);

Capacitățile pentru tratarea deșeurilor municipale mixte sunt insuficiente  (cca. 90% din aceste deșeuri sunt depozitate în spații ilegale, fără a fi tratate);

Se manifestă Rată scăzută de reciclare (3% în 2012, 4,2 % în 2020, fără a lua în calcul compostarea);

Deșeurile sunt depuse la depozite neconforme (numai 32 din 81 de depozite de deșeuri sunt conforme);

Se constată implementarea greoaie a Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) în 32 de județe, (numai jumătate dintre sistemele SMID sunt programate a deveni operaținale până în anul 2025);

Sunt incertitudini cu privire la calitatea datelor raportate, în special la deșeurile municipale compostate.

Eficiența unor instrumente (Răspunderea Extinsă a Producătorului, Taxa de depozitare, sancțiunile aplicabile Unităților Administrativ-Teritoriale/ UAT care nu respectă obiectivele fixate cu privire la cantitatea de deșeuri depozitate, respectiv Ecotaxa pentru pungi și sacoșe de cumpărături) este limitată, din cauza dispozițiilor contradictorii din actele legislative, a problemelor legate de procesul de implementare și din cauza lipsei mecanismelor de implementare.

Nu sunt implementate adecvat și oportun: 1) Schema “Plătești cât arunci” (PAYT), 2) Sistemul depozit-returnare pentru anumite deșeuri de ambalaje, respectiv 3) Restricțiile/ interdicțiile privind eliminarea anumitor tipuri de deșeuri la depozitele de deșeuri.

Persistă neclarități privind responsabilitățile Unităților Administrativ Teritoriale (UAT) cu privire la gestionarea “deșeurilor de ambalaje municipale“ în raport cu Organizațiile de Transfer de Responsabilitate (OTR-uri), respectiv cu privire la responsabilitățile de natură organizatorică și financiară care revin OTR și a mecanismului de colaborare cu UAT-urile.

Sunt încă neclarități și înțelegeri disjuncte cu privire la unele aspecte care se referă la Taxa de depozitare și sancțiuni [1) Scutiri de la plata taxei de depozitare, pentru anumite deșeuri, 2) Definirea mecanismului de plată a taxei de depozitare, 3) Standardizarea mecanismului de plată a serviciului de salubrizare achitat de gospodării, 4) Alocarea veniturilor din taxe/penalități]. 

Diverse măsuri nu sunt aplicate din considerente electorale. Există încă mulți oameni care nu au contracte de salubrizare și aruncă gunoul în mod haotic.

Așadar, avem de-aface cu provocări, oportunități, coordonare și integrare privind deșeurile în România. 

• Principalele provocări 

Principalele provocări privind deșeurile în România sunt următoarele: 

• asigurarea conformității cu legislația UE privind deșeurile în vederea atingerii obiectivelor UE, având în vedere că se apropie termenele finale prevăzute în Tratatul de aderare; 

• consolidarea capacității administrative a autorităților și a agențiilor implicate în punerea în aplicare a legislației naționale și a UE în ceea ce privește gestionarea deșeurilor ca parte a strategiei mai ample de consolidare a administrației publice. 

• Principalele oportunități 

România ar putea obține rezultate mai bune în domeniu dacă ar apela la o bună bază de cunoștințe și bune practici. Oportunitățile se referă, în special, la: 

• reunirea celor mai bune soluții în planuri cuprinzătoare și realiste de gestionare și prevenire a deșeurilor, bazate pe un proces amplu de participare publică; 

• eliminarea obstacolelor din calea utilizării adecvate și direcționate a fondurilor naționale (publice și private), a celor din UE, pentru a sprijini punerea în aplicare a cerințelor naționale și a celor din UE. 

• Coordonarea și integrarea 

Este necesar să se asigure o punere în aplicare coordonată a soluțiilor privind deșeurile. 

• În domeniul serviciilor de colectare a deșeurilor, introducerea variantelor de contracte la nivel județean, pe lângă formulele actuale contractuale, fără limitări în timp, ci bazate pe eficiență și performanță, ar permite o mai bună planificare a serviciilor de colectare a deșeurilor pentru întreaga localitate sau regiune, inclusiv în zonele rurale.

Asigurarea/ atragerea de bani și resurse pentru Economia Circulară în România vizând atingerea țintelor și eliminarea riscurilor de infringement reprezintă un demers complex, de asemenea, grav critic. 

Situația este inacceptabilă, întrucât, paradoxal, există resurse financiare latente, potențiale însă neatrase urmare a incapacității manageriale a factorilor decidenți în domeniu. 

Ca atare, se lansează un semnal extrem de serios către Parlamentul României, Guvern, Ministerul Mediului, agențiile, autoritățile și administrațiile centrale și locale de intervenție decizională imediată pentru atragerea de resurse de finanțare (fonduri europene, credite garantate, bugetul public național, fonduri private etc.) și să se asume propuneri de soluții/ variante investiționale adecvate. 

Provocările, oportunitățile, coordonarea și integrarea privind deșeurile în România trebuie asociate cu gestionarea deşeurilor, care nu reprezintă doar o problemă europeană ci este, în esență, o problemă românească. 

În prezent, în problema deșeurilor în România asistăm la o lipsă acută de consistență strategică, tactică și managerială internă. 

Aceasta este cauza complexă prin care se constată că în România, referitor la deșeuri și salubrizare, se manifestă vulnerabilități cu grad ridicat de deranjament strategic, operațional, economic și social.