Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copilul are domiciliul stabilit la mama ei, de care tatăl a divorțat încă din anul 2013, iar, din 2015, a încercat, fără succes, să o convingă pe fosta sa soție să respecte programul de vizită. CEDO acuză statul român că a încălcat articolul 8 din Convenție, pentru că, prin executorii judecătorești și DGASPC, au contribuit la nerespectarea de către mama fetiței a respectivelor hotărâri judecătorești.
Hotărârea prin care România a fost condamnată la plata acestor despăgubiri a fost pronunțată de CEDO în data de 5 iulie 2022, iar documentul a fost publicat, zilele trecute, în Monitorul Oficial al României. Este vorba despre cauza „Vlad împotriva României” și a plecat de la o plângere formulată la Curte de către cetățeanul român Ion Vlad, născut în anul 1967, încă din data de 16 decembrie 2019. Plângerea a avut ca obiect neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit programul reclamantului de vizitare a propriului copil.
În speță, Ion Vlad și fosta sa soție s-au căsătorit în anul 2006, iar, în anul 20089, s-a născut fiica lor. Ulterior, la data de 14 noiembrie 2013, cei doi au divorțat, instanța încredițând copilul ambilor părinți, stabilind domiciliul minorei la mamă. Totodată, judecătorii i-au acordat tatălui dreptul de a-și vizita fiica la fiecare două săptămâni, în zilele de sâmbătă și duminică, în intervalul orar 9.00 – 20.00, la domiciliul mamei, până când fetița urma să împlinească vârsta de 8 ani, după care și în afara domiciliului mamei.
Povestea se încurcă, însă, în 20 ianuarie 20165, când Ion Vlad a solicitat ajutorul unui executor judecătoresc pentru a pune în aplicare programul de vizită dispus de instanță, asta deoarece fosta soție îi obstrucționa bărbatului eforturile de a-și vizita fiica. La data de 8 februarie 2016, tatăl a intrat în conflict cu respectivul executor judecătoresc, acuzându-l de inactivitate, și a apelat la un alt executor. La dosarul cauzei există un proces-verbal datat 18 martie 2016, în care se afirmă că minora refuză să-și vadă tatăl.
Abia în 2017 s-au solicitat sancțiuni
Citește pe Antena3.ro
Din acest punct, intră în joc Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului București, la cererea căreia Judecătoria Cornetu a dispus trei luni de consiliere psihologică pentru fetiță, în vederea restabilirii relației cu tatăl ei. În data de 25 octombrie 2016, după ce copilul a împlinit vârsta de 8 ani, Judecătoria Găești a soluționat o nouă cerere a tatălui pentru stabilirea unui nou program de vizitare, care extindea dreptul acestuia la vizitarea copilului o dată la două weekenduri, o jumătate din durata vacanțelor școlare și în alte zile importante. Instanța a considerat, cu acest prilej, că fetița ar trebui să petreacă un timp cu tatăl pentru a dezvolta relații armonioase cu ambii părinți, mai ales că mama nu și-a încurajat fiica să mențină legătura cu tatăl ei.
În ianuarie 2017, DGASPC i-a transmis mamei mai multe invitații și a contactat-o telefonic, însă aceasta a refuzat să aducă mninora la consiliere. Motiv pentru care Ion Vlad a demarat o nouă procedură de executare silită, prin intermediul aceluiași executor judecătoresc, însă i-a fost în continuare imposibil să-și viziteze fiica. Ulterior, în 28 august 2017, executorul judecătoresc a depus, în numele tatălui fetiței, o cerere pentru aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea de către mamă a hotărârii judecătorești, cerere care a fost admisă de Judecătoria Găești la data de 25 aprilie 2018.
Concluziile crunte ale judecătorilor
Acest joc s-a întins până în data de 7 aprilie 2021, când reclamantul a notificat CEDO că, deși a făcut noi încercări de a-și vedea copilul, nu a reușit niciodată. Iar acțiunea formulată la Curtea Europeană se întemeiază pe articolul 8 din Convenție, Ion Vlad plângându-se că nu și-a putut vedea fiica și că nu și-a putut exercita drepturile părintești din cauza unei serii de deficiențe de care sunt vinovate autoritățile române competente.
CEDO i-a dat dreptate și, în dispozitivul hotărârii, subliniază că, între 20 ianuarie 2015 și 18 martie 2016, autoritățile (executorul judecătoresc și DGASPC) „au făcut puține eforturi pentru executarea hotărârilor judecătorești”. Curtea mai reține că, deși s-a dispus consilierea psihologică a copilului pentru o perioadă de trei luni, încă din 18 noiembrie 2016, „DGASPC a contactat-o pe mamă abia după trei luni”. Mai mult, „executorul judecătoresc nu a recurs la nicio măsură de intensitate crescătoare progresivă destinată respectării programului de vizitare, precum și nici la sancționarea mamei cu amendă pentru obstrucționarea procedurii, instituirea unui program de consiliere psihologică în beneficiul copilului sau asistență din partea poliției și a experților în protecția copilului”.
Curtea a pus la punct Guvernul, arătând că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert
Guvernul României a fost reprezentat la acest proces în fața Curții, doar ca să facă act de prezență. Acest lucru reiese chiar din motivarea instanței europene. „Guvernul nu a furnizat Curții nicio justificare pentru o astfel de lipsă de acțiune, care contravine obligației autorităților de a lua, fără întârziere, măsuri eficiente, menite să asigure un contact efectiv între tată și copil”, acuză CEDO.
Motiv pentru care Curtea a constatat, în consecință, că, în acest caz, a fost încălcat articolul 8 din Convenție. Ion Vlad a solicitat instanței acordarea de despăgubiri morale în cuantum de 10.000 de euro, la care se adaugă 1.484 de euro cheltuieli de judecată în fața instanțelor naționale și 3.946 de euro cheltuieli de judecată la CEDO. Abia aici, Guvernul României a intervenit, „considerând că pretențiile sunt nejustificate și excesive și a susținut că o constatare a unei încălcări (a convenției – n.red.) ar constitui o reparație echitabilă suficientă”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a fost, însă, de aceeași părere. „Reclamantul a suferit cu siguranță un prejudiciu moral, care nu poate fi reparat prin constatarea unei încălcări”, se arată în hotărâre. CEDO a condamnat, astfel, România la plata către Ion Vlad a sumei de 7.500 de euro cu titlu de despăgubiri morale și a sumei de 2.661 de euro pentru cheltuieli de judecată, bani care ar fi trebuit să fie plătiți în termen de trei luni. Hotărârea CEDO este definitivă.
