Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sinteștiul este locul care, cam o dată pe lună, afumă Bucureștiul de se înroșesc toți senzorii calității aerului. Satul - care aparține de comuna Vidra, județul Ilfov - este, de zeci de ani, împărăția unor neamuri de căldărari care trăiesc din neferoasele Capitalei. Cu bulibașa în frunte, oamenii topesc reziduurile pentru a da de marfa cea bună în reciclare, iar norii de poluare bagă spaima în Garda de Mediu. Care nu intră în comunitate.
Ieri, neamul a mers la vot: „Pentru o țară bogată. Să aibă lumea și copiii mașini, case, bani (…) Să nu ruginească”. La secția de votare se știa ce va urma: ca la celelalte alegeri, mulți dintre căldărari vor vota, probabil, cu degetul impregnat în tuș, stema României de pe prima pagină a buletinului de vot.
Cum treci de pasarela care leagă Jilava de Sintești vezi că a venit ziua votului pentru alegerea președintele României. Bate spre miezul zilei, ăia din Jilava și-au făcut treaba: cele două cârciumi dintre stradă și maidan sunt pline. De regulă, la bodegile astea vin țiganii cu „jipurile”. Le proptesc în reclama cu bere și călăresc tablele vechi la un schimb de vorbă. Acum e imposibil - poliție ghiotură, jandarmii bat roata dubelor alene, în trecomunități. Ăștia din Jilava sunt neam ales - au ceva carte, lucrează, n-au bani - se trag din spoitori. „Secția de votare? Mai sus, treci matale de turnulețe, dai de biserică. Și, pe urmă, la școală, acolo e”, indică unul, amabil, de la masa sa cu două doze deja rase. Tipul e șmecher: a indicat secția de vot unde merge „opoziția”. Adică, nemurile căldărarilor din Sintești, ăia care „arde fer-ul”.
La Jilava, țiganii s-au înghesuit la secții, zici că s-au dus să-și aleagă bulibașa. La Sintești, e pustiu. „Aici s-a votat… până acum… cu democrația. Cu continuitatea. Cu ocțâdentu”, se erijează unul în lider pe trotuarul îngust al străzii ce întretaie drumul spre pușcărie. Zici că are lecția învățată acuș în clasă, la școala transformată în secție de votare. Altul, mai slinos, ascultă cu mirare, lipit la soare de un gard. Doar cuvântul „occident” îl liniștește. Așteaptă să plece cumătrul de vorbea, își spune părerea: „O fi. Așa au zis și de la partid, și de la Primărie. Da’ tot neamul meau votează cu Simion!”. Din fundul curții se aude glas: „Păi e brunet ca noi, puiule! Și i-a făcut Uraganu’ și manea!”.
Între Nicușor și Simion, în bătătura căldărarilor
În marginea Sinteștiului bate praful. Nu-i nimeni pe stradă, nici scaunele din fața palatelor - odinioară banchete de tramvai - nu-s ocupate de pirande ori puradei. Lumea nu-i la biserică, dar nici nu a mers la vot. Pe la 10.00, secția de votare la care e arondat Sinteștiul are cam cel mai prost scor de prezență al Ilfovului. „La secție? Da’ ce am făcut?”, glumește și nu prea unul în Armani și trening. Stă spre centrul satului, acolo unde cerul parcă se înnegrește de atâtea acoperișuri cu turnulețe. Se învârte în jurul unei dube ponosite cu număr de Bulgaria, în spate ușile sunt deschise, se vede ruginătură. În bătătura casei, omul cu Armani și spaimă de secție are proptite o matahală de BMW și un Touareg cu motor puternic. Din casă iese una înflorată cu batic și mult aur la articulații. „Nu votăm haur, nu, nu. Cumpărăm, cumpărăm”, se ferește balabusta. Unul, mai blând, vine la vorbă. De el trage cu spaimă, parcă, una fără dinți și cu mulți cocoșei la gât. Are și cercei grei - tot aur - care-i lungesc urechile. Moșul, zici că-i scăpătat, nu-i ca tinerii de mai încolo: nu are firmă pe el, nici brățări și nici cruci lungi și late din material galben. Are doar o pălărie mare și rotundă de sub care clipește hoț: „Lumea votează cum vrea ea. Eu am fost la vot. L-am votat pe Nicușor Dan, ăla!”.
Pe o rază de două ulițe nu mai vorbește nimeni, opțiunea politică i-a lăsat pe căldărari cu gura căscată. „E frumos, e tânăr, nu am văzut că a furat. E de la noi, din București”, mai zice omul, iar piranda parcă se prăbușește de leșin. Pe urmă, își revine: „Știi țigănește? Hai care!”. Din toate palatele cu limuzină în poartă ies căldărari mici și mari. Grup format, vorbă ridicată. Lumea află că e despre cum votează Sinteștiul, moșul cu vot pro Nicușor Dan e luat la cocoșei mărunți. „Ne das duma, mo”, se aude. Ceva de genul: „Nu mai vorbi”. Moșul se întoarce și găsește explicație - „Acuma nu mai pot să vorbesc, a căzut un arici în fântână, mă duc să-l scot. Da’ lumea pe aici așa o să voteze, cred io. Cu ăsta. Că Bucureștiul e bogat și pentru el și pentru noi”.
Citește pe Antena3.ro
Priviri urâte vin din jur, oamenii nu sunt obișnuiți cu străinii în civil. Zic că toți căldărarii s-au trezit de cu dimineață și s-au dus să voteze. Au rupt, cică, secția. Iar lumea a votat „democrația și neamul”. Mister!
Doar uneia pare că-i place de candidatul de la AUR, când vine vorba de ruși, tancuri și tunuri, balabustei parcă îi lucesc ochii, zici că a văzut o comoară: „Cine să vină la noi, în sărăcia asta?”. Gineri-su îi șuieră ceva cu „mucles”, pirandele se retrag prin curți. „Am votat cu tot neamu, domnule. Am fost de dimineață. Am votat pentru București”, se jură una. Alta, habar n-are „cu ce e votu”. La secția de votare se fluieră a pagubă: pe la vreo 11 spre prânz nici 3 la sută din liste nu votaseră.
Când Caragiale influențează Președinția
„Aici este o problemă mare: mulți sunt analfabeți. Înainte votau cum li se spunea: le descriau sigla și ei puneau votul pe sigla aceea. A fost un an când ăia de la UNPR au reușit să-i capaciteze. Și le-au zis să voteze vulturul că aia era sigla lor. Și ne-am trezit cu o grămadă de buletine ștampilate pe prima pagină, acolo unde era stema României. Văzuseră acolo un vultur și, repede, puseseră tușul pe el”. Cel care povestește e „veteran electoral de Sintești”. „De vreo dooj de ani, la alegeri, sunt în comisie. Văd de toate”, spune omul. De „preșidențiale” și-a mai îmbogățit experiența: secția a fost deschisă de un căldărar de la Sintești!
Lumea de acolo vine, de regulă, după prânz, după ce se înfierbântă la grătare, iar șprițul și TikTok-ul îi transformă pe țigani în analiști politici. „Acu, de dimineață, am deschis cu unul de a venit cu căruța cu d’ale lor. Și-a legat calul de poarta școlii, aici, unde e secția, și cât s-a bălegat animalul pe șosea, el a și votat”, zice oficialul comisiei de votare. Nu vrea să-și dea numele, îi e frică: „Vrei să-mi văd mașina pe post de fier vechi la ei, în ogradă?”. Omul spune că prezența la vot a Sinteștiului ține de literatură. “Ăștia le au cu cititul. Preferă literatura”, zâmbește oficialul.
Unul mai brunet se trage mai aproape, e ciulit tot. Se face că își caută brichetă în curtea școlii unde e secția de votare, „interfonul” - urechea în limbaj local - e pregătit. Membrul comisiei continuă să explice: „…iar lor, dintre toți autorii, le place Caragiale”. Brunetul nu pricepe nimic, oficialul râde. Pe urmă o spune pe cuvânt: „bancnota, bre”. Brunetul dispare, iar tipul de știe cum merge votarea prin Sintești e convins - „cum să nu iasă pentru bani? Vă uitați la ce mașini au? Și ce dacă! Pentru o sută de lei ies cu tot neamul, pun și puradeii să voteze. Dar nu sunt lăsați”.
Ștampilă la tot cartieru’
Parcă să facă povestea cât mai credibilă, brunetul face ture între secția de votare și palatele Sinteștiului cu un Seat înmatriculat în Spania. De fiecare dată coboară câte un alt țigan bătrân. „Te trais”, este salutul, brunetul știe cu cine o să voteze moșii. Unul face mișto: „Cu Nicușor Dan”. Altul răspunde serios: „Te jas manta?”. Adică, „Mergi cu mine?”. Și intră în secția de votare.
„Aici, o altă problemă; pe lângă că nu ies la vot decât pe «cărți» e că nu știu carte. Și își anulează votul. Din vreo mie și cinci sute de votanți, dacă vin șapte sute. Și din ăștia, jumătate anulăm”, povestește oficialul de la secția de vot. Cauzele pentru care buletinele de vot devin nule în secția Sinteștiului sunt diverse: unii încă votează vulturul de pe stema României. Alții nu știu să citească și nici să scrie. Așa că se semnează pe liste cu degetul înmuiat în tuș. Pe urmă primesc buletinul de vot și, când ajung în cabină, uită de ștampilă. Și votează cu degetul apăsat unde apucă. E drept, alții folosesc ștampila. Doar că o pun de două, trei sau patru ori în același chenar. „Mai sunt unii care știu, de la poartă, cu cine trebuie să voteze, dar au și ei preferatul lor. Așa că ștampilează doi candidați - așa, să dea la tot cartieru’”, mai știe membrul comisiei de la Sintești.
Timpul aduce în fața secției de votare expoziție de limuzine. Dintr-un Porsche de două locuri coboară patru balboi. Termină votarea repede, se duc să raporteze bulibașei. Un Merț negru, luxos, e parcat cam pe mijlocul șoselei. Un sătean din Vidra comentează: „Ăștia dorm zece inși în bucătărie și se plimbă cu limuzina”. E drept, omul își șoptește gândul pe blat. Pe urmă votează: „Simion, tată. Să scăpăm de ei!”. Într-o parte, ies bătrânii veniți de la biserică. Nu zic nimic, au votat, cuminți, nu spun cine a fost preferatul: „Păi, cu cine să votăm, mamă? Cu zărghitul de Simion? Sau cu ăla, ai văzut ce privire are, fără de Biserică, cum îi zice, Nicușor Dan? Lasă, p-ăștia să-i voteze țiganii. Când or să ajungă președinți, să le plătească ei curentul și impozitele”.
