Ucraina se sufocă fără porturile maritime

Criza militară, dublată de criza umanitară, este accentuată de distrugerea infrastructurii de transport și de blocarea porturilor de la Marea Neagră și Marea Azov. Traficul pe apă a rămas deschis pentru Ucraina doar prin porturile de la Dunăre de pe cursul inferior al fluviului, comun cu România, care asigură o firavă gură de oxigen pentru o țară care se sufocă fără transport maritim.

De aproape două luni pe lângă efortul militar angajat ca ripostă la invazie, prioritatea Ucrainei este să mențină un flux de transport spre țările vecine prietene. Extinderea legăturilor rutiere, feroviare și fluviale dintre UE și Ucraina, prin care să se deruleze exportul și primirea de echipament militar și produse vitale, nu poate preveni criza economică și umanitară care se instalează dacă nu sunt deschise porturile maritime. Oficialii de la Kiev avertizează că nu pot fi asigurate volumele de transport necesare pentru fluxul de mărfuri pe căile rutiere și feroviare, care să suplinească porturile maritime. Până la invazie, exporturile de produse industriale și agricole ale țării erau expediate majoritar prin porturile de la Marea Neagră și Marea Azov. La fel, pe aici se derulau și importurile de mărfuri generale și petrol. 

 Metode din pandemie, la vreme de război

Comisarul european pentru agricultură, polonezul Janusz Wojciechowski, a declarat că UE este gata să deschidă rute comerciale rapide către și dinspre Ucraina pentru a ajuta fermierii atât cu combustibil, cât și pentru transportul produselor. Disperarea din agricultura ucraineană este dominantă și în celelalte activități pentru care transportul este vital. Pentru salvarea transportatorilor se preconizează aplicarea metodelor care au fost folosite în timpul pandemiei, când se instalaseră restricții severe la frontiere. Pe așa-numitele culoare verzi era permisă trecerea camioanelor peste graniță, cu formalități minimale, deși era blocat traficul de călători dintr-o țară în alta. Ucraina nu este membru UE și pentru transporturile respective sunt aplicabile controale și reguli mai severe ca pentru țările non- UE. Birocrația comunitară trebuie să se miște repede, pentru a facilita transporturile ucrainene. Ruta cea mai rapidă pentru exporturile Ucrainei, către porturile de la Marea Baltică, este prin Polonia. De aceea se trasează acum, în regim de urgență, pentru a fi operaționale, prin decizia „24/7” a UE, rutele verzi prin Polonia.

PE UNDE POT FI EXPORTATE CEREALELE?

 Ucraina este unul din marii exportatori de cereale și de ulei de floarea-soarelui. Blocarea traficului maritim prin care ieșeau spre clienții externi aceste produse de bază a declanșat alarma pe piața produselor agricole, prețurile la grâu, porumb, ulei urcând vertiginos. Ucrainenii caută soluții pentru a redirecționa comerțul pe rute alternative. Transportul pe calea ferată pare una din soluții, dar apar impedimente tehnice și de capacitate. Trenurile circulă în Ucraina pe o rețea feroviară cu ecartament similar țărilor din fosta Uniune Sovietică, diferit de cel din UE și restul Europei. Pentru a trece un tren din Ucraina, de pe rețeaua feroviară internă pe rețeaua europeană, la graniță trebuie schimbate boghiurile la fiecare vagon. Operația are limite de capacitate. De aceea, la granița dintre Polonia și Ucraina sunt mii de vagoane blocate care așteaptă la coadă să treacă cu marfă. Aceleași probleme apar și la trecerea spre România sau Ungaria. Tranzitul de trenuri ucrainene prin Republica Moldova, cu ecartament „sovietic”, nu impune asemenea schimbări, dar ele ajung tot la o trecere spre România. Ruta prin Belarus, care avea deschidere spre porturile de la Baltica, este „zonă de război”.

 Marea Neagră, plămânul Ucrainei

 Accesul la Marea Neagră este esențial pentru economia Ucrainei. Am văzut impedimentele transportului pe calea ferată. O redirecționare a fluxurilor de export pe șosele este, la rândul ei, limitată de numărul de permise eliberate transportatorilor ucraineni. Transportul cerealelor cu camioanele este nu doar mai costisitor față de cel cu navele, dar implică multe formalități. Apelul Ucrainei față de țările vecine și către UE este de anulare a sistemului de autorizații rutiere, pentru a putea suplini, cel puțin parțial, capacitatea pierdută de export pe perioada de blocare a accesului la porturile maritime.

Complicații în țările importatoare

Sunt schimbări de logistică aproape insurmontabile pe termen scurt pentru expedierea principalelor produse agricole din recolta de anul trecut, aflată încă în depozite. Înainte de război Ucraina exporta 70 la sută din producția agricolă și industrială. Principala cale de transport era pe mare. Exportul de porumb din 2021, de 24,4 milioane tone, a fost trimis spre destinații exclusiv prin porturile de la Marea Neagră și Marea Azov. Economia Ucrainei se prăbușește, dar efectul blocării exporturilor se resimte în Egipt, Turcia și Orientul Mijlociu, piețe dependente de grâul ucrainean. 

 Gura de oxigen de la Dunăre

O parte a traficului de mărfuri se mută spre zona de sud a Ucrainei, de la Dunăre. Porturile Izmail, Reni și Chilia, neglijate până la declanșarea invaziei, au devenit puncte de interes. Capacitatea lor este însă limitată. Ele permit acostarea unor nave maritime, dar de gabarit mic. De asemenea, rețeaua feroviară și rutieră este slab dezvoltată spre cele trei porturi dunărene, singurele rămase în funcțiune, ca legătură spre Marea Neagră.

Porturile blocate de război

Statistica oficială a traficului de mărfuri prin porturile maritime ale Ucrainei plasează pe primul loc portul Pivdennyi, cu un volum de 61,6 milioane tone în anul 2020. Pivdennyi este apropiat de Cetatea Albă, între Odesa și brațul Chilia. Pe locul doi, conform datelor Ministerului Infrastructurii de la Kiev, este portul Nicolaev, cu 30,1 milioane tone, urmat de Chornomorsk, cu 23,8 milioane tone. Odesa este al patrulea port ca volum de mărfuri operate, cu 23,3 milioane tone. Orașul port Mariupol, pentru care se dau lupte crâncene și este practic distrus, a avut 7 milioane tone  de mărfuri operate în 2020. La Izmail, statistica reține 3,2 milioane tone, iar la Reni 0,7 milioane tone. Chilia nu figurează în acest clasament.

Istoria Bugeacului, legată de România

 Istoric, localitățile Reni, Izmail și Chilia sunt strâns legate de România. Chiar și numele regiunii - Bugeac, unde sunt plasate cele trei raioane de la nordul Dunării înglobate în Ucraina prin decizii ale perioadei bolșevice - provine de la Basarabia istorică. Ștefan cel Mare a construit aici cetăți; în perioada lui Cuza și a României Mari, toată zona de la gurile Dunării s-a aflat în teritoriul românesc. În cele trei localități cu populație românească majoritară în perioada interbelică au funcționat licee, spitale, se desfășura o activitate economică susținută. După trecerea, prin decizia lui Stalin, a celor trei raioane în administrarea RSS Ucraina, populația românească a devenit minoritară. La Izmail este plasată o unitate a Flotilei militare a Ucrainei. Un episod tensionat în relațiile româno-ucrainene a fost legat de construirea canalului Bîstroe, care era proiectat să treacă prin Delta Dunării, ca ieșire la Marea Neagră. Lucrările, începute în 2004, au fost parțial abandonate în urma intervenției instituțiilor ONU, sesizate de România, care au impus în 2020 o reevaluare a proiectului ucrainean din cauza efectului devastator asupra biodiversității zonei.