Estetică la Casa Albă

În încercarea de a le asigura soţilor lor un trai decent şi liniştit la Casa Albă, Primele Doamne ale Americii s-au întrecut pe ele însele în decorarea reşedinţei prezidenţiale.

Jacqueline Kennedy, soţia celui de-al 35-lea preşedinte american, era îndrăgostită de lucrările pictorului francez post-impresionist Paul Cezanne. Pentru Hillary Rodham Clinton, femeia din spatele preşedintelui SUA cu numărul 67, tablourile cele mai potrivite pentru reşedinţa prezidenţială erau semnate de pictorul rus Vassili Kandinski, adept al modernismului abstract, şi de artistul olandez Willem De Kooning, cu al său stil abstract expresionist. Spre sfârşitul celui de-al doilea mandat la Casa Albă al lui George W. Bush, Prima Doamnă, Laura, a împrumutat un tablou neobişnuit de la familia pictorului texan Thomas Calloway Lea al III-lea. Pânza, înfăţişând un cactus uriaş în mijlocul unui deşert acoperit de nori negri, a fost atârnată pe un perete din Biroul Oval, locul unde preşedintele lua cele mai înţelepte decizii.

Mai inspiraţi decât predecesorii lor, tinerii Barack şi Michelle Obama au dovedit gusturi cochete în materie de artă, alegând să redecoreze Casa Albă cu tablouri şi decoraţiuni aparţinând atât unor artişti americani, cât şi străini. De fapt, scrie New York Times, alegerile au fost făcute de Prima Doamnă şi luate ca atare de Barack. Michelle Obama a lucrat cot la cot cu William Allman, curatorul Casei Albe, şi cu Michael Smith, decoratorul familiei prezidenţiale. Împreună au ales cinci muzee de profil, au analizat ofertele propuse de acestea - lucrări care puteau fi împrumutate pentru ornarea încăperilor din reşedinţa prezidenţială - şi au anunţat "câştigătorii". Lista pentru care a optat echipa condusă de Michelle cuprinde 47 de picturi şi sculpturi, împrumutate de la Muzeul de Artă Americană Smithsonian, Muzeul Indienilor Americani, Muzeul de Istorie Americană, Galeria Naţională de Artă şi Muzeul Hirshhorn.

Prima Doamnă s-a întrecut pe sine, comentau ieri mai toate ziarele de peste Ocean. A ales atât autori consacraţi, cât şi mai puţin cunoscuţi. A ales artişti albi şi de culoare, americani şi europeni, clasici, moderni şi contemporani, a îmbinat utilul cu plăcutul, a colorat şi înviorat atmosfera pe culoarele Casei Albe.

L-a ales pe Glenn Ligon, un conceptual artist născut în Bronx, ale cărui idei explorează rasa, limbajul, dorinţa şi identitatea. Tabloul "Black Like Me No.2" ("Negru ca şi mine Numărul 2"), semnat de pictorul de culoare Ligon, reprezintă o compoziţie unitară din litere, cuvinte şi jocuri ale formelor, un omagiu textual adus cărţii jurnalistului alb John Howard Griffin, care a relatat experienţele prin care a trecut după ce şi-a înnegrit pielea.

Michelle a optat pentru patru tablouri în stil naiv semnate de William Johnson, promotor al mişcării de renaştere a culturii afro-americane, şi o lucrare "în puncte", semnată de Alma Thomas, o pictoriţă de culoare aparţinând curentului abstract. Pe lista preferinţelor se regăsesc şi autori clasici şi moderni, ca francezul Edgar Degas (reprezentat, la Casa Albă, de un cuplu de dansatoare de balet, pictate în bronz), italianul Giorgio Morandi (a cărui natură moartă a fost expusă pe holurile reşedinţei Obama), pictorul  francez de origină rusă Nicolas de Staël, aflat astăzi în incinta Casei Albe, cu o reprezentare impresionistă a oraşului Nisa etc. Mai bine reprezentaţi sunt pictorii abstracţi Mark Rothko (american de origine letonă) şi Josef Albers (american de origine germană), precum şi exponenţi ai curentului pop-art, cum este cazul artistului american Edward Ruscha. Familia Obama se poate relaxa ore-n şir în faţa lucrării "Cred că voi...", semnată de pictorul în viaţă Edward Ruscha. Omul şi-a imaginat, pe un fundal roşu, mesaje neterminate transmise privitorului: "Aşteaptă un minut... eu... eu", "Pe de altă parte, poate că..." sau "Posibil.... nu".

Cuplul Obama se va delecta, în anii următori, şi cu câteva obiecte decorative provenind din amerindiană. Obiectele urmează să înfrumuseţeze Biroul Oval al preşedintelui şi să creeze, împreună cu alte decoraţiuni - cum este, de exemplu, modelul original al unui telegraf marca Samuel Morse-, un loc perfect de incursiune în cultura şi istoria lumii.