Noul ambasador britanic la Bucureşti, Martin Harris

"În vara anului 1990, am luat trenul către Europa de Est pentru a vizita ţările care au fost desprinse atât de mult timp de Occident şi am venit în România. Preţuiesc cu adevărat amintirile pe care le am din acea vară. A fost o atmosferă extraordinară, încărcată de entuziasm şi posibilităţi, dar, în acelaşi timp, de nesiguranţă şi pericol. Îmi amintesc şi acum clădirile din Sibiu care au fost găurite de gloanţe. Îmi revine în memorie şi căldura cu care am fost întâmpinaţi de fiecare persoană întâlnită în România. Nu a fost uşor să călătorim prin ţară în acea vară. Câteodată ne era greu să găsim un loc în care să mâncăm sau ceva ca să bem sau chiar să tragem peste noapte. Dar întotdeauna am găsit pe cineva care să ne ajute. Îmi amintesc că în Braşov am fost întâmpinaţi la gară de o femeie în vârstă, Maria, care s-a oferit să ne găzduiască la dânsa acasă; ne-a hrănit cu bucate minunate şi ne-a ajutat cu bilete de tren pentru următoarea destinaţie a călătoriei noastre. Apoi, ani la rând, ne-a trimis felicitări de Crăciun". Acest fragment a fost postat marţi, 7 septembrie, pe blogul Ministerului de Externe de la Londra, de noul ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti, Martin Harris.

Diplomatul face o scurtă trecere în revistă a primei experienţe petrecute în ţara noastră, alături de soţia sa, Linda, şi totodată remarcă schimbările "uimitoare" petrecute în România după Revoluţia din 1989. "Am avut întotdeauna o fascinaţie pentru Europa Centrală şi de Est, iar această fascinaţie am împărtăşit-o cu soţia mea, Linda. Când a căzut Zidul Berlinului, ea şi cu mine eram studenţi la Cambridge, iar Linda s-a grăbit să se urce în primul avion spre Berlin pentru a trăi acest eveniment istoric. Nu avea nimic stabilit, nici măcar un loc unde să se cazeze - a petrecut noaptea în staţia de metrou de la Grădina Zoologică din Berlin. Dar ea a fost una dintre acele persoane care au smuls bucăţi din Zidul Berlinului şi a avut propriul rol în dărâmarea lui", îşi aminteşte Martin Harris. Douăzeci de ani mai târziu, a revenit aici ca ambasador. "În urmă cu 20 de ani nici prin cap nu-mi trecea că mă voi întoarce ca ambasador britanic. Şi nici nu mi-aş fi putut imagina că mă voi întoarce într-o ţară membră NATO şi UE", adaugă diplomatul pe blogul său.
Familiarizat cu această parte a lumii - după ce a intrat în diplomaţie a lucrat la Viena, Moscova şi Kiev-, Martin Harris observă trei schimbări importante în privinţa României: aderarea ţării noastre la UE şi NATO (susţinută de Londra), cooperarea impresionantă şi prietenia dintre România şi Marea Britanie şi, nu în ultimul rând, locul important pe care România îl ocupă în Europa - "o insulă latină într-o mare slavă", cu influenţă "în Balcani, în zona Mării Negre şi dincolo de ea". A venit din nou în România, de data aceasta de pe altă poziţie, şi vorbeşte cu încredere despre crearea unui nou parteneriat dintre cele două ţări.

"Când am fost numit pentru acest post, am descoperit că mulţi dintre prietenii mei - şi multe rude de-ale mele - au legături cu România. Au venit aici în vacanţă sau ştiu pe cineva în România sau au sprijinit acţiuni caritabile în România sau au făcut afaceri aici", mai scrie Martin Harris cu două zile înainte de prima sa conferinţă de presă, care va avea loc joi, 9 septembrie. Diplomatul, tată a trei fetiţe (Catriona, Tabitha şi Flora), a lucrat la Viena (pentru misiunea britanică la OSCE) şi la Moscova şi Kiev (în cadrul ambasadelor ţării sale). Ultima sa misiune, până la sosirea în ţara noastră, a fost în Cabinetul britanic, unde a consiliat Guvernul în chestiuni legate de Afganistan şi Pakistan, precum şi de Rusia şi foştii sateliţi sovietici. A ajuns în România în urmă cu mai mult timp pentru a urma un curs de limba română la Iaşi şi a învăţa despre istoria şi cultura poporului nostru. Se declară un iubitor al muzicii, în special de operă, de cameră şi muzică religioasă.