Cum a ajuns România monedă de schimb în chestiunea Schengen

La fel ca și în valul de reacții față de Olanda și Suedia, celelalte țări care se opun, acum au apărut apeluri la boicotarea companiilor austriece, comentarii despre profiturile mari făcute aici de tăietorii de păduri, comercianții cu petrol sau bancherii austrieci, acuzațiile că de fapt Austria e cu rușii și de asta pune bețe în roate României, ba chiar îndemnuri la naționalizarea firmelor deținute de austrieci.

Explicația e că pentru mulți români, aderarea la Schengen pare un capăt de drum, un sfârșit al unei povești limitate strict la dreptul României de a avea acces acolo unde trebuia să se afle de mult. Cum a zis fostul ministru Varujan Vosganian, în perioada aderării la UE, României i s-a promis că faza de tranziție cu MCV și pregătirea pentru spațiul Schengen va fi foarte scurtă, dar s-a lungit apoi de la an la an sub diverse pretexte. Privită din unghiul occidentalilor însă, în special al celor mai alarmați de perspectiva unei explozii a migrației din cauza războiului din Ucraina și a crizei economice, extinderea spațiului Schengen cu trei țări nu e deloc un capăt de drum, ci încă o fază a unui proces riscant de fragilizare a unor granițe și așa fragile, ale UE ca întreg și ale fiecărei țări în parte.

Ministrul de interne Lucian Bode spune că a fost asigurat de omologul său austriac Gerhard Karner că „ultimele declarații pe subiectul Schengen nu sunt îndreptate împotriva României, ci subliniază nevoia de acțiune urgentă în privința gestionării provocărilor migraționiste care afectează Austria”. Karner spunea adevărul, chiar dacă doar parțial. Pentru Austria, momentul deliberărilor de la Bruxelles pe tema extinderii Schengen a fost un prilej de a forța discutarea de către Comisia Europeană a chestiunii imigrației ilegale, inclusiv cea prin ruta Balcanilor de Vest. Conform presei austriece, Karner vrea să voteze contra aderării Bulgariei, a României și a Croației la spațiul Schengen dacă Comisia Europeană nu va pune problema pe ordinea de zi și nu va găsi o soluție comună pentru UE.

Ministrul Karner vrea să facă astfel presiuni asupra Europei, cerând ca liderii UE „să vină în sfârșit cu propuneri despre cum putem rezolva situația azilului”. Aceeași linie dură a fost adoptată și de țările scandinave, în primul rând de Suedia, în timp ce Olanda e clar împotrivă, arată publicații ca Kurier și Meinbezirk, care notează că migranții care intră în Austria venind din Tunisia, de pildă, călătoresc din ce în ce mai mult cu avionul pe ruta Istanbul-Belgrad-Ungaria, iar de acolo cu trenul sau mașina spre vestul și nordul Europei. Anul acesta, până în octombrie, peste 89.000 de migranți au cerut azil în Austria, în principal afgani, indieni, sirieni și tunisieni, iar Viena a emis aproape 60.000 de avize negative.

Extinzând perspectiva, vedem că aceeași chestiune dă mari dureri de cap tuturor țărilor occidentale vizate de migranți. Electoratele din Italia și Suedia s-au orientat spre partidele de dreapta exact din cauza crizei migrației, iar tendința de favorizare a partidelor cu o linie dură față de străinii de orice fel (migranți ilegali, import legal de forță de muncă, refugiați de război) va continua, ținând cont că și războiul, și criza economică sunt abia la început. La sfârșitul lui octombrie, noul guvern suedez a anunțat o înăsprire a politicii de imigrație, urmând să reducă drastic cota de refugiați care intră în țară de la 5.000 la 900 pe an, să ia în considerare abolirea sistemului care acordă rezidență permanentă migranților și posibila expulzare în țările de origine a străinilor care „nu s-au integrat”.

Mai departe, e adevărat că România are o pondere mică în afluxul de migranți care folosesc ruta Balcanilor de Vest, numai că preocuparea vesticilor e că ruta respectivă tinde să atragă acum mai mulți, în dauna rutelor prin Mediterana, și că fenomenul se va accentua în timp. Agenția europeană de control al granițelor, Frontex, a raportat la 14 noiembrie că numărul migranților care au intrat ilegal în Europa de anul trecut până acum a crescut cu 77%, ajungând la cel mai mare nivel din 2016. Ei intră în UE venind nu doar pe ruta Mediteranei, ci și pe uscat, ruta Balcanilor de Vest fiind acum cea mai activă, cu 128.438 de migranți ilegali, în creștere cu 168% față de anul trecut. Pe ruta Mediteranei Centrale au sosit 85.140 (mai mulți cu 59%), pe ruta Mediteranei de Est 35.343 (mai mulți cu 122%), în timp ce sosirile prin ruta Mediteranei de Vest și cea vest-africană au scăzut față de anul trecut.

În urmă cu câteva săptămâni, România, Bulgaria și Croația au fost printre cele nouă țări care au acceptat să primească două treimi dintre cei 234 de migranți aduși în Franța de nava Ocean Viking. Cei primiți sunt numai dintre cei declarați eligibili pentru azil, restul fiind retrimiși în țările de origine. Acesta e un model pe care Franța și Germania l-ar putea propune esticilor, în special recalcitranților ca Ungaria și Polonia, pentru viitoarea politică de azil europeană: așa cum vesticii au acceptat să preia refugiați ucraineni, chiar când aceștia intrau în UE prin est, la fel și esticii ar urma să accepte acum să preia migranți africani și asiatici, chiar când aceștia intră în UE prin vest. Pentru vestici, câștigul unui astfel de sistem ar fi că s-ar mai diminua din riscul ascensiunii la putere a unor partide complet ostile imigrației, cu politici suveraniste și protecționiste; pentru estici, câștigurile ar ține de obținerea unor posibile fonduri în plus sau, în cazul candidatelor la Schengen, de aprobarea aderării.

Faptul că restul țărilor occidentale vizate nu vorbesc așa tare despre asta și nu șantajează Comisia Europeană cu blocarea extinderii Schengen reflectă pur și simplu doar orientarea progresistă și promigrație a conducerii UE, în frunte cu Franța și cu Germania (despre a cărei ministră de interne, social-democrata Nancy Faeser, presa austriacă notează că l-a sunat pe Karner în încercarea de a-l aduce la sentimente mai bune). În plus, minimalizarea publică a problemei migrației face parte din răspunsul UE la războiul declanșat de Rusia, pentru că orice alarmă pe această temă ar însemna o recunoaștere a încă unui impas în care se află UE din cauza războiului, pe lângă criza energiei. Publicațiile americane vorbesc însă deschis despre asta. „Vladimir Putin a creat o nouă armă contra Vestului: peste 6 milioane de refugiați ucraineni au căutat un adăpost în țări ale UE, iar acum sunt urmați de un nou val din țările afectate de lipsa de cereale din Ucraina”, scria în iulie Foreign Policy.

De asta președintele Iohannis sugerează acum corect că nu-i un capăt de țară dacă o să fie o amânare, că nu-i nicio grabă dacă aderarea la Schengen n-o să se decidă la Consiliul JAI din 8 decembrie, ci se mai amână cu una sau două luni. Acesta ar fi un interval rezonabil de negociere pe tema unei decizii privind politica de imigrație a UE, fiindcă despre asta e vorba. „Sunt state membre din Uniune care mai au întrebări pentru noi, care mai au întrebări pentru sistemul Schengen”, a spus Klaus Iohannis. Sistemul Schengen este într-adevăr problema: din punctul de vedere al unor țări ca Olanda, Austria sau Suedia, existența însăși a acestei zone n-a făcut decât să mărească aria de vulnerabilitate a țărilor UE căutate de migranți.

Până atunci, acuzațiile legate de cât de răi sunt austriecii și vesticii ori cât de slabi sunt românii fiindcă nu pun piciorul în prag o să continue, tocmai fiindcă ele îndepărtează cu succes discuția de ceea ce frige cu adevărat Europa în chestiunea migrației viitoare. Cel mai interesant a fost Andrei Caramitru, ex-consilier al fostului lider USR, care a promis pe Facebook că dacă Austria nu ne susține cu Schengen, o să dea în vileag infractorii financiari din companiile austriece cu afaceri în România, care n-o să poată scăpa nicicum, fiindcă „Kovesi e la Bruxelles și există și Interpol pentru chestii de astea”. Promisiunea lui a atras o mulțime de comentatori bucuroși că, iată, vine și un tip „de la USR” să reclame niște lucruri care până acum erau doar specialitatea AUR. I-a comentat până și un expert din BNR, care însă l-a sfătuit concis: „Nu fi șoșoc. Să dai în capitalul austriac când îți controlează atâtea industrii e echivalent cu lovitura teslei. Mult mai dăunător decât lipsa Schengen.”

(sursa: Mediafax)