
Acest episod arată o realitate sumbră. Trump sparge reguli și aruncă la gunoi cutume diplomatice. America lui Trump nu mai joacă rolul de garant al securității europene. Iar vicepreședintele J.D. Vance a devenit principalul arhitect al acestei rupturi, criticând deschis liderii europeni și exprimând viziunea eurosceptică a noii administrații de la Washington.
Prăbușirea acordului dintre SUA și Ucraina împinge întreaga Europa într-o și mai periculoasă incertitudine. Această ruptură bruscă nu doar că expune continentul unor riscuri fără precedent, dar și marchează un punct de cotitură în relațiile transatlantice. În retragerea sprijinului american, Trump nu se limitează doar la Ucraina. Planul său este mai amplu și prinde contur mai clar: o nouă ordine mondială în care, așa cum am mai scris, „ordinea” va fi impusă de o formă brutală de „realpolitik”: o politică bazată exclusiv pe pragmatism și interese materiale care aruncă în umbră ideologii, principii etice și morale. Puterea militară, economică, tehnologică și informațională dictează totul. Națiunea dominantă și bogată își impune voința. Orice negociere diplomatică între națiuni se reduce la o tranzacție pe bani grei, pe resurse naturale, pe (ne)libertăți impuse. Se insinuează un nou echilibru global, în care Europa nu mai beneficiază de protecția automată a SUA. „Vreți securitate? Plătiți pentru ea!”, este esența mesajului transmis de Trump aliaților. Creșterea bugetelor de apărare la 5% din PIB nu mai este o propunere, ci o condiție impusă fără menajamente. „Dacă europenii nu sunt pregătiți să se apere singuri, nu ar trebui să se aștepte ca America să o facă în locul lor”, scria publicația Foreign Policy, citând un consilier apropiat lui Trump.
Schimbul dur de replici găzduit vinerea trecută de Biroul Oval pare să pecetluiască sfârșitul unui parteneriat strategic care, pentru Europa, însemna ultima linie de apărare în fața Rusiei. Europa se trezește într-o poziție aproape imposibilă: fie acceptă să finanțeze singură apărarea continentului, fie asistă neputincioasă la redesenarea frontierelor prin forță. Tandemul Trump-Vance încurajează mai mult sau mai puțin tacit concesiile teritoriale în favoarea Rusiei. Potrivit presei, Trump ar fi sugerat în cercuri private că o „înțelegere rapidă” cu Moscova este de dorit, chiar dacă asta ar însemna ca Ucraina să renunțe la Crimeea și Donbas. Iar Rusia nu va aștepta mult pentru a exploata această fisură. Liderul de la Kremlin are în față o oportunitate istorică.
Europa se întreabă ce va urma și ce reacție să mai construiască. Cu SUA retrăgându-se, presiunea asupra statelor din estul Europei crește exponențial. Insistența lui Trump ca statele europene să își crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB și să își asume mai multe responsabilități de securitate reflectă o viziune tranzacțională asupra alianțelor. Aceasta subminează principiile fundamentale ale NATO și pune presiune pe economiile UE, deturnând fonduri de la nevoi critice precum sănătatea, educația și infrastructura în multe state europene. Deși Franța și Germania iau în considerare formarea unei forțe de apărare autonome, timpul nu este de partea lor. Fiecare zi de ezitare aduce riscul ca Moscova să împingă mai departe granițele sale de influență, iar Ucraina pare deja sacrificabilă.
Efectele economice sunt devastatoare. Creșterea cheltuielilor pentru apărare va sufoca alte sectoare vitale. „Este un moment de cotitură: fie Europa se militarizează, fie își asumă riscul de a fi lăsată fără apărare”, scria agenția Reuters, analizând planurile Berlinului de a crea un fond de urgență pentru apărare. Acest viraj de la politicile sociale spre priorități militare va avea consecințe pe termen lung asupra bunăstării cetățenilor europeni.
Se desenează un nou peisaj geopolitic, în care Europa nu mai are luxul indeciziei. Nu mai este despre cum și dacă trebuie să acționeze, ci despre cât timp mai are la dispoziție. Dacă SUA își retrag sprijinul definitiv și Rusia își continuă expansiunea, ce urmează? O Europă forțată să negocieze direct cu Putin? O cursă a înarmărilor care va distruge economiile naționale? Sau o prăbușire a ordinii internaționale pe care Occidentul a construit-o în ultimele decenii?
Așa cum a subliniat în mod repetat, Donald Trump „caută pacea”. Dar cu siguranță „Pacea lui Trump” va aduce o factură grea Europei. Suntem martorii începutului sfârșitului pentru relația SUA - Europa așa cum o cunoaștem de la pacea din 1945 încoace.
