Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimele săptămâni, în Suedia a crescut presiunea internă asupra liderilor țării, pentru ca aceștia să țină piept Turciei și să nu accepte modificările drastice de legislație pe care Ankara dorește să le impună Stockholmului în schimbul acceptării în NATO.
Un sondaj recent, citat de Bloomberg, arată că aproape 80% dintre suedezi cred că țara lor nu ar trebui să își compromită principiile legale după care se călăuzește. Pe fondul presiunilor interne, premierul suedez, Ulf Kristersson, a recunoscut, în urmă cu câteva zile, pentru prima dată, că Turcia cere prea mult.
„Cer lucruri pe care noi nu putem și nu vrem să le dăm!”
De când Suedia și Finlanda și-au anunțat, în luna mai, intenția de a se alătura alianței militare, invocând pericolele invaziei Rusiei în Ucraina, Turcia a fost principalul factor care s-a opus acestor aderări, prin dreptul său de veto, plângându-se că ambele țări, în special Suedia, au găzduit „teroriști” kurzi și militanți, inclusiv din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
De atunci, Ankara a cerut schimbări radicale, inclusiv ca Suedia să extrădeze persoane căutate în Turcia. Unele dintre solicitările turcilor cer Suediei să reprime chiar și drepturile grupurilor kurde de a protesta, încălcând astfel propriile legi democratice și de libertate de exprimare.
Suedia acceptă de multă vreme un aflux de kurzi din Irak, Turcia și Siria. În ultimii cinci ani, s-a estimat că sirienii - mulți dintre ei kurzi care provin din regiunile de frontieră din apropierea Turciei - reprezintă aproximativ 10% din populația totală a Suediei.
Având în vedere că, în unele cazuri, acești kurzi sunt disidenți politici care au scăpat de brațul lung al guvernului turc, Ankara a acuzat Stockholmul că adăpostește în mod intenționat infractori și presupuși „teroriști”.
Valul de opoziție internă față de pretențiile turcilor pentru a fi de acord cu aderarea Suediei la NATO l-a determinat pe premierul Ulf Kristersson să recunoască faptul că, în acest moment, „nu putem satisface toate cererile Turciei”.
Într-o conferință de presă susținută la sfârșitul săptămânii trecute alături de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, Kristersson a declarat că Ankara cere prea mult în schimbul încetării obstrucționării aderării la Alianța Nord-Atlantică a Suediei și a Finlandei.
„Turcia confirmă în acelaşi timp că am făcut ceea ce am spus că vom face, dar susţine că vrea lucruri pe care nu putem şi nu vrem să i le dăm!”, a afirmat Kristersson. „Suntem convinşi că Turcia va lua o decizie, nu ştim când. Decizia este în terenul Turciei.”, a mai spus el. Suedezul a precizat că această decizie va depinde de capacitatea țării sale „de a-și arăta seriozitatea”, precum și de factorii politici interni din Turcia, în timpul unui an electoral.
La rândul său, şeful diplomaţiei finlandeze a reafirmat că ţara sa va intra în acelaşi timp cu statul vecin în Alianţa Nord-Atlantică. „Finlanda nu este atât de grăbită să intre în NATO încât să nu poată aştepta Suedia să obţină undă verde.”, a declarat Pekka Haavisto.
Kristersson a efectuat una din primele sale deplasări internaţionale în calitate de premier la Ankara, la începutul lui noiembrie, pentru a încerca să obţină ridicarea veto-ului turc.
Finlanda şi Suedia au semnat un acord în trei cu Turcia, în 2022, menit să ducă la depăşirea obiecţiilor Ankarei la aderarea lor la NATO.
Turcia, deocamdată de neclintit
Potrivit unui raționament general, în cele din urmă, cel mai probabil, Turcia va ceda în privința admiterii Suediei și Finlandei, deoarece, altfel, scandalul ar agrava la cote periculoase disensiunile deja existente în cadrul NATO între membrii blocului transatlantic și Erdogan.
Pentru asta, însă, Turcia va avea nevoie de o concesie majoră. Liderul de la Ankara trebuie să le arate concetățenilor săi, într-un an electoral crucial, că a primit ceva în schimb, lăudându-se apoi că a obligat Occidentul să-i satisfacă condițiile.
În primăvara anului trecut, NATO a acționat ca și cum cele două state nordice ar fi fost votate rapid. Aproape la fel de repede, Turcia a declarat că va refuza să accepte cererea lor, dar a dat înapoi chiar înainte de o reuniune NATO, organizată la sfârșitul lunii iunie.
După o perioadă de negocieri intense, Jens Stoltenberg anunța încheierea unui acord care „deschide calea Finlandei și Suediei de a se alătura NATO.”. „Turcia, Finlanda și Suedia au semnat un memorandum care răspunde preocupărilor Turciei, inclusiv în ceea ce privește exporturile de arme și lupta împotriva terorismului.”, preciza el.
La rândul ei, premierul suedez de la vremea respectivă, Magdelena Andersson, afirma că i-a arătat liderului turc modificările aduse legislației suedeze privind terorismul, care urmau să intre în vigoare imediat.
De altfel, liderii NATO și ai UE s-au comportat ca și cum totul ar fi fost stabilit. Votul privind acceptarea cererii și votul de aprobare a aderării sunt însă două chestiuni diferite, iar Turcia și Ungaria nu au aprobat încă admiterea Suediei și a Finlandei. În cazul Ungariei, se presupune că acest lucru se datorează faptului că Parlamentul de la Budapesta nu a dezbătut încă această problemă. Unii comentatori susțin însă că oficiali ungari proruși fac tot ce pot pentru a sabota un vot favorabil.
Extrădările aruncă totul în aer
În cazul Turciei, Erdogan a oprit aprobarea admiterii pentru Suedia, deoarece a dorit să vadă modul în care executivul de la Stockholm transpune în practică angajamentele asumate. Una dintre solicitările lui Erdogan, pe care Suedia a fost de acord să le îndeplinească, a fost extrădarea anumitor persoane, deși, încă de la început, această pretenție a Ankarei a părut extrem de greu de satisfăcut.
Potrivit „EUObserver”, „Turcia a cerut inițial Suediei să extrădeze 33 de separatiști kurzi și persoane legate de «FETÖ» - numele dat de Ankara adepților lui Fethullah Gülen, liderul musulman aflat în SUA, pe care Erdogan îl acuză de organizarea unei lovituri de stat eșuate în 2016. Până în prezent, Suedia a extrădat două persoane.”.
Suedia a semnalat că este puțin probabil să se conformeze prea mult sau deloc cu partea de extrădare a acordului. „Guvernul suedez trebuie să respecte legislația suedeză și internațională în materie de extrădare, ceea ce este clar și în acordul trilateral”, afirmau oficialități suedeze la sfârșitul anului, referindu-se la acordul tripartit privind extinderea NATO cu Finlanda și Turcia.
Acordul pentru a asigura votul Turciei pentru Suedia avea să explodeze în cele din urmă din cauza tentativei de extrădare a unui editor care face parte din organizația lui Gülen, pe care Erdoğan îl consideră o figură importantă în încercarea de lovitură de stat împotriva sa.
Curtea Supremă a Suediei a respins, la sfârșitul anului trecut, cererea de extrădare a unui bărbat căutat de Turcia, spunând că țara scandinavă nu incriminează fapta de care este acuzat.
Într-o declarație, instanța supremă suedeză a declarat că există „obstacole în calea extrădării, deoarece este vorba de așa-numitele crime politice, adică de infracțiuni îndreptate împotriva statului și care sunt de natură politică”. Curtea de la Stockholm a precizat că există „un risc de persecuție pe baza opiniilor politice ale persoanei în cauză”, dacă aceasta ar fi extrădată în Turcia.
Instanța nu a menționat numele bărbatului care a făcut obiectul cererii Turciei. Agenția suedeză de știri TT l-a identificat însă ca fiind Bulent Kenes și a declarat că guvernul turc îl dorește în legătură cu o tentativă de lovitură de stat din 2016. Mai mult, Erdoğan a precizat că Bulent Kenes reprezenta pentru el o prioritate.
Fundătură diplomatică
Imediat după decizia Curții Supreme suedeze, Erdoğan și-a ridicat pretențiile. Autoritățile turce au extins lista persoanelor, majoritatea disidenți politici a căror extrădare este cerută din Suedia, mărind numărul acestora de la 33 la 42. Potrivit „Radio Suedia”, lista guvernului turc include 16 presupuși membri ai PKK, 12 persoane cu presupuse legături cu mișcarea lui Gülen, șapte indivizi din grupuri de stânga și alți șapte oameni care sunt acuzați de infracțiuni precum contrabanda.
Mai mult, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, a declarat că Turcia a apreciat pașii făcuți până acum de Suedia. „Cu toate acestea, nu există nicio evoluție concretă în ceea ce privește extrădarea infractorilor legați de terorism și înghețarea activelor acestora.”, a precizat el.
„Dacă Suedia vrea să fie un aliat NATO, trebuie să vedem o cooperare concretă. Negocierile se desfășoară într-o atmosferă pozitivă, dar refuzul extrădării lui Kenes a intoxicat această atmosferă.”, a spus Cavusoglu, la vremea respectivă.
În acest context, ultimele declarații ale premierului suedez, care sugerează că țara sa a îndeplinit cerințele turcilor, iar mingea se află acum în terenul acestora, sunt departe de a aduce concesia necesară pentru deblocarea situației. În lipsa unei contraoferte, regimul Erdogan va continua să blocheze aderarea Suediei și, implicit, a Finlandei la NATO. Iar ceea ce, inițial, părea o nouă fanfaronadă a Turciei, amenință să reaprindă tensiunile în cadrul alianței transatlantice.
