Transparency International: Corupţia în Italia este ca mafia modernă: Invizibilă, dar nu mai puţin periculoasă

de Ovidiu Ciutescu | 30 Sep 2008 • 00:00

Italienii fac ce fac şi se întorc la mizeria corupţiei. Conform unui raport realizat de Transparency International, citat de Agerpress, Italia a coborât într-un singur an 14 poziţii în topul ţărilor cu cea mai mică rată a corupţiei, locul 55 în prezent.

NOI METODE. Transparency constată că în există noi forme de corupţie. Acestea se întind de la consultanţe acordate unor avocaţi prieteni, la contracte de proiectare acordate unor rude, de la sponsorizarea unor asociaţii sportive, la călătorii şi la corupţie sexuală. Inclusiv Bănca Mondială constată că în Italia delictele împotriva administraţiei publice costă colectivitatea 50 de miliarde de euro pe an. Conform Curţii de Conturi, fenomenul este în expansiune iar reducerea condamnărilor - 186 în 2006, comparativ cu 988 în 2000- nu semnalează succesul statului, ci capitularea lui. Corupţia a devenit ca mafia modernă: invizibilă, dar nu mai puţin periculoasă. ''Comparativ cu situaţia de acum 15 ani totul s-a schimbat. Este suficient să ai în vedere că în primii ani ai perioadei '90 companiile de drept privat cu capital public erau circa o mie, astăzi sunt peste 12.000. Politicienii numesc consilierii de administrare care însă, potrivit legii, nu sunt nici oficiali publici, nici însărcinaţi de serviciul public. În acest fel, poţi face orice fără să rişti nimic'', a explicat Ivan Cicconi, unul dintre cei mai mari experţi în contractări publice şi autorul cărţii devenite un adevărat cult privind mituirea: ''Istoria viitorului Tangentopoli''.

VIRUS LETAL. Italia a ajuns, aşa cum a anticipat în repetate rânduri fostul procuror al anchetei ''Mâini curate'', Piercamillo Davigo, în faza ''unor bacterii rezistente la penicilină'', asupra cărora antibiotocele - magistraţii şi investigatorii - nu mai au niciun efect. Roma nu a acceptat niciodată diferitele convenţii internaţionale, precum cea de la Strasbourg din 1999, concepute pentru a stăvili fenomenul, scrie revista italiană L'Espresso. Romano Prodi a încercat în 2007, printr-un proiect de lege, dar odată cu mandatul Berlusconi reforma a ajuns la sertar. Şi totuşi ea prevedea două mari noutăţi: pedepse severe pentru corupţia între persoane private /de exemplu mita acordată unui bancher pentru a obţine un împrumut/ şi pentru traficul de influenţă, altfel spus ''plicul cu bani'' dat celui care susţine că poate condiţiona un administrator. În acest fel, infecţia avansează. Forma juridică cea mai folosită pentru a conferi legalitate corupţiei este consultanţa. Aceasta este noua schemă a noii ''Tangentopoli'' (sistemul corupt economic şi de putere care s-a instaurat în Italia în anii '80, bazat pe cererea şi vărsarea de ''tangenti'', mituiri). Între funcţionarul public şi companie se interpune un terţ, de exemplu un avocat, care încasează factura. Numai cu ajutorul interceptărilor telefonice va fi posibil să se descopere trucul, chiar dacă vălul privind consultanţa este mai uşor de rupt, aşa cum s-a întâmplat în cazul fostului ministru al sănătăţii, Girolamo Sirchia, care a fost plătit cu bonificaţii bancare de către o companie interesată în furnizări pentru spitalul ei, iar Sirchia a fost condamnat de Tribunalul din Milano. Pentru a scăpa de anchete s-a preconizat chiar înlocuirea banilor cu bunuri, eventual ''perisabile'': coşuri cu vin şi alimente rafinate. În 2003, s-a încercat o astfel de ''lovitură'' în cazul preşedintelui instituţiei poştale pentru plata pensiilor, IPOST, Giovanni Ialongo, căruia i s-a oferit un ''tort'' straniu ce trebuia mâncat într-o garsonieră şi nu la cofetărie. În opinia procurorului Henry John Woodcock, tortul era o tânără frumoasă iar în materie de drept se putea configura o corupţie sexuală. Astăzi, Giovanni Ialongo este preşedintele Poştei italiene. Fostul ministru al mediului, Alfonso Pecoraro Scanio, viza în schimb mai sus şi nu dispreţuia, potrivit carabinierilor, zboruri cu elicopterul şi călătorii în străinătate plătite de titularul unei agenţii de voiaj care dorea un contract de la Ministerul condus de el. La Napoli, unde ca de obicei fantezia în materie de infracţionalitate dă ce are mai bun în ea, directorul tehnic al unei asociaţii de siguranţă a lucrătorilor (ASL) a primit un iaht Fiart 40 în leasing, pentru a închide un ochi privind instalaţii anti-incendiu. Evident că ratele erau plătite de compania favorizată. Din acest punct de vedere, presupusele 6 milioane de euro mită plătită guvernatorului regiunii Abruzzo, Ottaviano Del Turco, de către regele clinicilor, Vincenzo Angelini, ţin de ''paleoliticul'' mituirii. Imaginea lui Angelini care a urcat până la casa de la munte a guvernatorului cu plicuri pline cu bancnote aminteşte de ciobanii care se încăpăţânează să împlinească ritualul transhumanţei ca în vremurile vechi. Procurorii încearcă să verifice şi unde au sfârşit cele 21 de milioane vărsate de grupul Angelini pentru sponsorizarea echipei motociclistului Andrea Dovizioso. Angelini îi plătea acestuia dublul dat de Fiat pentru Valentino Rossi.

BERLUSCONI, GICĂ CONTRA. În teritoriul familismului amoral, unul dintre sistemele cele mai simple de a obţine bunăvoinţa potentatului este acela de a favoriza rudele acestuia. De exemplu, din recenta anchetă a Gărzii de Finanţe din Milano privind semafoarele ''inteligente'' - care treceau de la verde la roşu fără a se opri pe galben - compania care a câştigat concesionarea contractului în 300 de localităţi oferea contracte rudelor unor comandanţi de poliţie rutieră. Potrivit lui Alberto Vannucci, profesor la Universitatea din Pisa şi coautor al eseului '''Mani impunite'' (Mâini nepedepsite), ''astăzi mituirea s-a democratizat. Pe vremuri colectorii erau cei care vărsau bani conducerii partidelor şi desfăşurau o funcţie de reglementare. Acum funcţionarii vor bani şi favoruri pentru ei şi pentru politicianul care i-a numit''. În acest scenariu, Silvio Berlusconi insistă ca interceptările telefonice să fie excluse din anchete. Avocatul său, Niccolo Ghedini, a propus la 19 septembrie interzicerea totală a lor şi transformarea în ascultări ''preventive'', fără valoare de probă. O propunere care a fost primită defavorabil şi în străinătate. ''Dacă interceptarea unor afaceri de mituire va fi abolită acesta va fi un semnal clar al voinţei salbe a Italiei de a combate corupţia. Desigur că vom face ţării dv recomandarea de a le reintroduce'', a declarat pentru L'Espresso, Drago Kos, preşedintele GRECO /Grupul Statelor împotriva Corupţiei/, organismul Consiliului Europei la care a aderat şi Italia. La jumătatea lunii octombrie, o echipă a GRECO va veni în Italia pentru a face pentru prima dată o evaluare a situaţiei.